În occident subminarea legii a devenit o gravă problemă!
Curtea Europeană a Drepturilor
Ce să faci când dreapta devine curbă și nu mai este dreaptă? În ultimii cincisprezece ani, a existat o tendință puternică de a răsturna legea, dreptul internațional public, dreptul afacerilor și dreptul superior al statelor naționale, în favoarea unor interese care nu mai au nimic de-a face cu justiția și echitatea. Ca peștele, legea putrezește din cap, de sus. Exemplele abundă.
Luați cazul Curții Penale Internaționale. În doar câteva luni de anchetă, ea l-a pus sub acuzare pe Vladimir Putin pentru crime împotriva umanității. Fie.
Dar ce credibilitate are când știi că președintele său este polonez și procurorul său un britanic, ambii rusofobi convinși? Acel fost procuror Fathi Bensouda a fost sancționat de Washington pentru că a vrut să investigheze crimele de război americane din Afganistan?
Că actualul procuror a respins plângeri documentate împotriva paramilitarilor și a guvernelor columbiene de extremă dreapta?
În cele din urmă, A.N.C., partidul majoritar din parlamentul sud-african, a cerut ca Africa de Sud să se retragă din această instanță atât de puțin imparțială, înainte de a da înapoi. Semne de avertizare ale unei debacle juridice?
Curtea Europeană a Drepturilor Omului se confruntă cu aceleași abuzuri.
Respectată anterior, această instanță a căzut sub influența rețelelor Soros, care au reușit să aibă acolo numiți în jur de douăzeci de judecători apropiați de O.N.G.-urile miliardarului maghiar-american, după cum reiese din investigațiile aprofundate ale revistei „Current Values”, niciodată infirmate. Acum este cucerit de valorile wokiste și neoliberale.
Timp de trei ani, petiții, rezoluții parlamentare și crearea unui grup de experți responsabil cu „pastrarea independenței și imparțialității judecătorilor” s-au decis, fără rezultat, atât de eficient a fost lobby-ul.
În ceea ce privește Curtea Supremă americană – acum politizată până la moarte – și Curtea Constituțională Franceză, formată din membri din puterile care sunt în întregime dedicate cauzei lor, aceasta nu mai este altceva decât o cameră de înregistrare a deciziilor guvernamentale, așa cum este vorba despre demonstrează acest lucru cu decizia sa recentă privind legea pensiilor. Ea și-a luat chiar libertatea de a interzice folosirea unui referendum!
Dar independența judecătorilor și imparțialitatea instanțelor nu sunt singurele în discuție. De asemenea, sunt problematice extrateritorialitatea anumitor drepturi, cea americană în special, precum și privilegiul de jurisdicție universală pe care anumite jurisdicții și l-au arogat. Ei scurtcircuitează drepturile și, prin urmare, libertățile naționale, în măsura în care își impun regulile în absența oricărei decizii democratice.
Când un judecător obscur din Carolina de Nord îl dă în judecată pe Julian Assange și îl face prizonier într-o închisoare de înaltă securitate britanică, sfidând legea engleză, unde este legea?
Când instanțele americane își iau libertatea de a condamna companiile europene la amenzi de miliarde de dolari pentru că au folosit „abuziv” dolarul, când Congresul impune sancțiuni arbitrare și confiscă ilegal activele companiilor sau persoanelor fizice, deoarece nu sunt susținute de Națiunile Unite, unici furnizori de dreptul internațional, unde este legea?
Unde este respectul pentru proprietatea privată garantat de constituțiile țărilor democratice, inclusiv Elveția? Și dacă vreo instanță occidentală este competentă să judece un criminal de război, înseamnă că orice instanță africană, chineză sau rusă este competentă să judece crimele de război comise de occidentali în Irak, Serbia și în alte părți ale lumii, deoarece aceste crime sunt imprescriptibile.
Dacă legea unui anumit stat este superioară tuturor dreptului internațional, la ce folosește acesta din urmă? Pentru a justifica superioritatea dreptului occidental asupra dreptului internațional al O.N.U. și a dreptului național, Occidentul și Statele Unite invocă în mod constant „ordinea bazată pe reguli”.
Dar care sunt aceste reguli? La ce se refera ei?
Cine le-a instituit și după ce proceduri democratice? Toate acestea nu sunt niciodată specificate. Acest lucru este foarte asemănător cu legile din Ancien Régime, pe care trebuia să le cunoaștem, dar care au fost ținute secrete pentru că nu au fost publicate într-un Jurnal Oficial…
Țările noastre, care totuși se laudă că sunt entități guvernate de statul de drept și democrații care respectă libertățile cetățenilor, se dovedesc așadar, când ne uităm cu atenție, a fi foarte înclinate să-și încalce propriile legi de îndată ce apare o criză, teroriste.
„Atacurile” din 11 septembrie 2001 și războiul împotriva terorismului, criza economică din 2008 și 2023 și salvarea băncilor, pandemia Covid și suspendarea libertăților cu impunerea unui permis, războiul din Ucraina…
Autor: Guy Mettan, (Jurnalist, Elveția)
Sursa: art-emis.ro
Notă
Cum poate fi explicat războiul din Ucraina?
De ce a izbucnit?
Pentru occidentali, Rusia a fost cea care, fără niciun motiv, a atacat cu sălbăticie Ucraina. Această narațiune convenabilă este repetată în mass-media de către belicoșii care susțin un război total împotriva inamicului rus.
Pentru a înțelege această hotărîre, Guy Mettan merge mult înapoi în istorie, la împăratul Carol cel Mare. El examinează fără tabu-uri liniile forțelor religioase, geopolitice și ideologice de care alimentează rusofobia occidentală și teama de presupusul invadator rus. Demontează izvoarele discursului rusofob care au ca efect să împingă tot mai departe șansele de pace și reconciliere[1].
[1] sursa – https://arretsurinfo.ch/la-subversion-du-droit-devient-un-probleme/ 29 aprilie 2023
