În Colonia România se fură… dar mai puțin ca la stăpânii americani!
Viața de zi cu zi, dincolo de prima vedere, ne oferă o multime de indicii despre starea ei de sănătate. Mai cu seamă acum, în postpandemie și în atmosfera angoasanta întreținuta de crizele multiple suprapuse, cu vârful de lance inflaționist, purtat de sarabanda de neoprit a prețurilor.
Împinși de sărăcie și disperare, mulți concetățeni de-ai noștri, în special din mediul urban, se dedau la furturi diverse, de la alimente, până la jucării și telefoane mobile.
Astfel de informații provin din cele comunicate de marile rețele comerciale, cu iesirea în evidență a fenomenului în București și marile centre urbane din anumite zone ale țării…
Ca de obicei, Ministerul de Interne e cam zgârcit cu difuzarea datelor statistice și cu evaluările necesare pentru prevenirea delicteĺor de acest fel.
Furturile de felul celor amintite se regăsesc la nivel global, inclusiv în Europa sau SUA…
In ultima țară, dupa statisticile federale, avem de-a face cu o adevărată pandemie de hoție: într-un an de zile, s-au înregistrat furturi într-un volum amețitor, acestea atingând o cotă de cca. 43 mld. de dolari…
O bună parte au fost săvârșite de cei aproape 25 de milioane de oameni ai străzii care sunt în evidența autorităților americane…
Dincolo de aceste realități de la noi sau de aiurea, nu trebuie să fi expert pentru a te întreba asupra acestor fenomene anomice: ce fel de societate este aceea care generează furtul ca „instrument de supravietuire”?
Decidentii momentului, dincolo de doctrinele politice de tot felul, își pun, oare, o astfel de întrebare?
Polarizarea socială atât de pregnantă, accelerată în condițiile globalizării, are nevoie doar de o scânteie pentru a deveni o adevărată bombă cu efect imediat, nicidecum întârziat, cum cred unii analiști conservatori…
Fumul, încă, n-a dispărut de pe străzile marilor orașe din Franța, nu?
Toma Pirau
