Mă uit în jurul meu: văd o ţară tot mai tristă, cu oameni tot mai necăjiţi… cu sate pustiite, cu păduri tăiate… fără fabrici…
Dacă mă plâng de toate acestea, mi se spune că sunt nostalgic comunist, populist, securist, legionar, naţionalist…
Sunt ţăran.
Mă uit în jurul meu: nu mai am pământ, l-am vândut unui străin pe nimica toată pentru că nu aveam posibilitatea să-l lucrez… nu mai văd păduri, pentru că le-au tăiat care cum au putut… satul e aproape gol, doar bătrâni şi câte-un copil, cei tineri au plecat prin străinătate la muncă…
Dacă mă plâng de toate acestea, mi se spune că sunt ţăran prost, retardat care nu ştie să stea în pas cu noile vremuri.
Sunt orăşean.
Mă uit în jurul meu: nu mai am loc de muncă pentru că fabricile au cam dispărut… vitrine sclipitoare cu de toate în ele dar scumpe, iar bani puţini… abia cât să plătesc asociaţia… maşina o folosesc doar de sărbători pentru că şi benzina costă… peste tot plin de baruri şi restaurante şi farmacii, librării aproape niciuna… vecinii de scară abia de-i mai cunosc, nu mai e ca pe vremuri, acum fiecare cu ale lui…
Dacă mă plâng de toate acestea, mi se spune că sunt nostalgic comunist, un retardat care nu ştie să stea în pas cu noile vremuri.
Sunt pensionar.
Mă uit în jurul meu: nu mai am apartament, l-am schimbat cu o garsonieră mică mică, pentru că nu îmi puteam permite cheltuielile de întreţinere… sunt singur, copiii mi-au plecat la muncă prin străinătate… de ieşit nu ies aproape niciodată pentru că nu am bani să cheltui, nu-mi ajung nici de medicamente…
Dacă mă plâng de toate acestea mi se spune că sunt o rămăşiţă a vechii orânduiri şi că ar fi mai bine să mă grăbesc să mor, că oricum fac umbră pământului degeaba.
Sunt militar.
Mă uit în jurul meu: nu mai am uniformă, am fost trecut în rezervă… armata României a trecut aproape toată în rezervă… acum ne apără NATO şi UE…
Dacă mă plâng de toate acestea, mi se spune că sunt nostalgic securist care nu ştie să se adapteze noii orânduiri.
Sunt absolvent de facultate.
Mă uit în jurul meu: nu găsesc un loc de muncă în domeniul pentru care m-am pregătit, aşa că lucrez la McDonalds… locuiesc singur pentru că părinţii lucrează în străinătate, fără banii primiţi de la ei nu ştiu cum m-aş descurca… aş vrea să-mi găsesc un loc de muncă aici în România, în ţara mea, să mă căsătoresc şi să-mi fac o familie, dar nu prea sunt şanse, aşa că, probabil voi emigra şi eu…
Dacă mă plâng de toate acestea, mi se spune că sunt un looser care nu ştie să se descurce.
Sunt român.
Mă uit în jurul meu: văd o ţară tot mai tristă, cu oameni tot mai necăjiţi… cu sate pustiite, cu păduri tăiate… fără fabrici… cu bătrâni singuri şi bolnavi… cu mulţi copii singuri şi trişti… cu tineri fără locuri de muncă şi fără viitor… cu armata redusă la minim… fără suveranitate, pentru că aceasta a fost cedată UE…
Dacă mă plâng de toate acestea, mi se spune că sunt nostalgic comunist, populist, securist, legionar, naţionalist…
Sursa: anonimus.ro
