Jurnal de pe Frontul de Est – 82 de ani de la declanșarea Războiului de Reîntregire!
22 iunie 1941
„Ostași! Vă ordon: treceți Prutul! 82 de ani de la declanșarea Războiului de Reîntregire
Cu puţin timp înainte ca trupe terestre germane să pătrundă (la orele 4.10) pe teritoriul Uniunii Sovietice, generalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului român și comandant al Grupului de armate româno-german, care îi purta numele, se adresează generalului Eugen von Schobert, comandantul Armatei 11 germane, și altor ofițeri români și germani (în trenul de comandament „Patria”, la Piatra Neamț):
„Domnule general, domnilor, vă anunț că în această zi a sosit ceasul luptei pentru a șterge pata de dezonoare de pe fruntea țării și de pe stindardele armatei.
Peste puțin timp, în faptul acestei zile, armata țării va primi ordinul să treacă Prutul, spre a împlini trupul țării, așa cum a fost lăsat de la Basarab.
În această luptă dreaptă și sfântă prin drepturile ei avem cinstea de a ne afla lângă cea mai vitează armată care a venit pe pământul nostru ca să lupte pentru dreptatea noastră.
Vom ști să fim vrednici de această cinste. Pentru ceasul care se apropie, pentru zilele ce vor urma, să ridicăm paharul și să închinăm pentru izbândă, pentru triumful dreptății asupra nedreptății și silniciei și a luminii asupra întunericului”.
Peste puțin timp gen. Ion Antonescu s-a adresat şi armatei prin ordin de zi:
„Ostași! V-am făgăduit din prima zi a noii domnii și a luptei mele naționale să vă duc la biruință, să șterg pata de dezonoare din cartea neamului și umbra de umilire de pe fruntea și epoleții voștri.
Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta pentru drepturile strămoșești și a bisericii, lupta pentru vetrele și altarele românești de totdeauna.
Ostași! Vă ordon: treceți Prutul!
Zdrobiți vrăjmașul din răsărit și miază noapte.
Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți.
Reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabilor și codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele și plaiurile voastre”.
Aflând de la radio că trupele române au trecut Prutul, regele Mihai I adresează următoarea telegramă generalului Ion Antonescu:
„În clipele când trupele noastre trec Prutul și codrii Bucovinei pentru a reîntregi sfânta țară a Moldovei lui Ștefan cel Mare, gândul meu se îndreaptă către domnia voastră, domnule general, și către ostașii țării.
Vă sunt recunoscător, domnule general, pentru că numai prin munca, tăria și străduința domniei voastre, neamul întreg și cu mine trăim bucuria zilelor de glorie străbună, iar ostașilor noștri bravi le urez sănătate și putere ca să statornicească pentru vecie dreptele granițe ale neamului. Trăiască în veci România! Trăiască viteaza noastră armată!”.
„Lupta pentru pământurile Moldovei – menționează la radio şi Mihai Antonescu, vicepreședintele Consiliului de Miniștri – este lupta pentru viață a poporului român, iar biruința este un act de înaltă reparație istorică”.
Îndemnuri mobilizatoare adresează militarilor și numeroși generali, comandanți de mari unități și unități:
– Generalul Gheorghe Jienescu, ministrul secretar de stat al Aerului:
,,Zburători, onoarea de a purta la biruință, pe cerul românismului, cocarda tricoloră vă aparține. Consemnul zilei este: echipajul care a terminat muniția în încleștarea luptei și nu vede victoria se proiectează cu mașina în pasărea dușmanului. Tineret zburător, țara întreagă așteaptă de la voi întreg sacrificiul. A sosit ziua marilor înfăptuiri. Dați faptei noastre motiv de legendă. Le-ați făcut și în timp de pace, sunt sigur că le veți face fără șovăire și în timp de război pentru a merita încrederea pe care Regele, Conducătorul și Țara au avut-o întotdeauna în voi. Tineret zburător, sună buciumurile și codrii răsună, uruie cerul. În cântec de motoare, cântecul națiunii, la arme, la manșe, cu Dumnezeu înainte”.
– Generalul Ion Sion, comandantul Diviziei 1 blindate:
,,Este faza sfântă a reclădirii României Mari, zguduită atât de puternic de ultimele cataclisme. Mai mult ca oricând, astăzi Țara are nevoie de întreg sacrificiul nostru pentru a o face să trăiască iarăși între vechile hotare. Este idealul nostru, al tuturora, este idealul Patriei. Acest gând, adânc săpat în sufletul nostru trebuie să constituie singurul crez pentru care toți românii trebuie să luptăm”.
Declanșarea războiului este primită cu ,,entuziasm” și de militarii de rând, pentru că, menționa jurnalul de operații al Regimentului 39 infanterie, „se sună prin aceasta eliberarea de sub stăpânirea străină a românilor din Basarabia și Bucovina care, timp de un an, au avut de suferit nelegiuirile unui regim bolșevic”.
– „Trupa entuziasmată de intrarea în război a României dă dovadă de o putere formidabilă de muncă în executarea lucrărilor încredințate” – precizează și jurnalul de operații al Regimentului 1 artilerie fortificații .
– „Micile nemulţumiri au dispărut şi fiecare este gata şi aşteaptă cu înfrigurare să-şi facă datoria faţă de ţară pentru restabilirea graniţelor noastre strămoşeşti” – relevă o sinteză a Corpului 3 armată –.
Aceeaşi stare de spirit este înregistrată şi în rândurile civililor, un mare număr de persoane, inclusiv din rândul ofiţerilor de rezervă şi din retragere, solicitând reîncadrarea în armată.
Între voluntari s-au aflat tineri şi bătrâni, intelectuali şi oameni de rând. Alţii au încercat (și reușit) să evite concentrarea și trimiterea pe front, preferând bulevardele, restaurantele și cafenelele Capitalei.
Relevând modul în care populația Bucureștilor a întâmpinat evenimentul, ziarul „Timpul” consemnează:
„Ca un torent, lumea a coborât în stradă, îmbrățișându-se. Ochii tuturor erau plini de lacrimi… Cetățenii Capitalei au trăit clipe similare poate numai cu cele din august 1916. Un soare fierbinte și sufletele însetate după dreptate, inundă totul în căldura lui binecuvântată… Piețele, mai ales, sunt o mare de capete. Orchestrele militare cântă marșuri patriotice. Deodată, cineva, de lângă statuia regelui Carol I, se desprinde și invită la pași măsurați de horă pe o bucovineancă în pitorescul ei costum naţional. A fost ca o descărcare electrică. S-a întins o horă demnă de condeiul lui Coșbuc”.
– „Drepturile noastre istorice asupra Basarabiei și Bucovinei întregi n-au putut fi înlăturate prin rapturi teritoriale și prin abuzuri de forță împotriva poporului românesc și a principiilor ce domină lumea civilizată, ele sunt imprescriptibile, căci istoria le-a notificat, recunoscut și confirmat, iar suferințele fraților noştri din Bucovina și Basarabia le-au întărit și sfințit” – consemnează şi „Universul”.
– La orele 13.30, întreaga țară păstrează un moment de reculegere „în semn de închinare pentru împlinirea prin jertfă a credințelor românești”.
La Moscova, ministrul plenipotenţiar român Grigore Gafencu consemnează în Jurnal: „Țara noastră va urma războiul, e un prilej de a recâștiga o parte din pământul pierdut și a se reface sufletește după prăbușirile morale de anul trecut” (pierderea Ardealului prin Tratatul Ribentrop-Molotov, de la Viena) n.r.).
În conformitate cu dispozițiile lui Hitler din 18 iunie 1941, Ion Antonescu precizează prin Ordinul nr. 28:
„Armatele aliate germano-române (Grupul de armate „General Antonescu”, cu armatele 3 și 4 române și 11 germană – n.n.) au deocamdată misiunea de a constitui pivotul manevrei strategice şi a fixa maximum de forțe inamice.
În cazul când forţele inamice de pe frontul român ar începe retragerea armatele germano-române le vor urmări cu vigoare în scopul: de a dezorganiza manevra de retragere a inamicului şi de a nimici cât mai multe forţe inamice pe Nistru şi a trece acest râu odată cu inamicul.
La nord de linia Ţuţora-Isakova-Mihalevka vor opera forţele germano-române aflate astăzi sub ordinele Armatei 11 germane, iar la sud de această linie vor opera Armata 4 şi Corpul 54 german”.
Începând cu orele 3.00, aviația militară română survolează Prutul și execută raiduri de recunoaștere și bombardament asupra pozițiilor de luptă sovietice din Basarabia.
– Peste puțin timp (orele 3.15), sub protecția artileriei, primele subunități române și germane forțează Prutul și încep luptele pentru constituirea capetelor de pod.
În unele locuri trecerea râului reușește cu ușurință. În cele mai multe (la Mitoc, Viișoara, Santa Maria, Călinești, Bădărăi, Sculeni, Ungheni, Costiuleni, Fălciu, Bogdănești și Rânzești, Oancea etc.) sovieticii reacționează cu violență, provocând numeroase pierderi trupelor române.
– „S-a trecut Prutul – menționează jurnalul de operații al Regimentului 4 artilerie anticar. Tricolorul românesc s-a înfipt la capătul de est al podului de la Bădărăi pe pământul dorit al Basarabiei”.
– În atacul de la podul Oancea, sergentul Ion Tofan din Batalionul 21 pionieri escaladează singur partea superioară a grinzii metalice, anihilează santinela sovietică, apoi se întoarce și ia steagul tricolor pe care îl arborează pe malul basarabean al Prutului. Peste puțin timp avea să fie ucis în luptele care au urmat.
– Spre prânz, micul cap de pod de la Oancea (pe o rază de 400 – 500 m) este menținut cu dificultate de companiile 9 și 10 din Regimentul 11 dorobanți (Divizia 21 infanterie), în luptă fiind rănit maiorul Ursuleac,
Comandantul Batalionului 3, și alți ofițeri români. „Comandanții fiind scoși din luptă trupa nu s-a mai putut menține în micul cap de pod care devenise un cuib de proiectile…
Inamicul bombardează continuu și puternic Oancea, incendiind mai multe case din centrul satului” – menționează jurnalul de operații al regimentului.
– În prima zi de luptă, Regimentul 11 dorobanți pierde 58 militari uciși, 75 răniți și 21 dispăruți.
Grele sunt şi luptele din Bucovina.
– La nord de Dorohoi, militarii Escadronului 3 din Regimentul 6 roșiori execută un atac fulgerător și într-o jumătate de oră resping inamicul de pe Dealul Bobeica. „A fost o șarjă ca în vremurile de glorie ale cavaleriei. Bravii călăreți ai Regimentului 6 roșiori purtat nu și-au dezmințit tradiția armei lor” – consemnează căpitanul Alexandru Schmidt, comandantul subunității.
Revenindu-și, inamicul a executat un atac fulgerător din a doua linie de cazemate, rezultând încleștări sângeroase. În prima linie de atac s-a aflat și locotenentul Paul Liviu, care a căzut răpus de gloanțe, în timp ce striga: „Înainte băieți!”.
– Referindu-se la semnificațiile luptei la care participa, căpitanul Balaban, comandantul Companiei mitraliere din Batalionul 15 vânători de munte, consemna:
„Abia se împlinise anul de când Basarabia și Bucovina de Nord ne-au fost răpite, fără lupte, în împrejurări prea binecunoscute și Batalionul 15 vânători de munte, în care ne încadrăm, alături de întreaga armată română și aliată, făcând front spre Prut, căutăm a pătrunde cu privirea și gândul până la Nistru, gata de a împlini în fapt porunca generalului nostru «Soldați, treceți Prutul», gata de a învinge sau de a rămâne «pietre de hotar» la vechea noastră frontieră. Țara sărbătorea curajul flăcăilor care au pornit la luptă cu gândul de a spăla prin jertfa lor umilințele ce în ultimul timp întunecă strălucirea lui națională. Istoria, în paginile ei nepărtinitoare, va încresta cu siguranță nepieritoarele fapte de arme săvârșite de ostaşii noștri în aceste zile. Nenumărate sunt jaloanele care fixează cadrul în care istoricul de mâine va țese povestea acestui război al «Refacerii Naționale»”.
Pe alte fronturi:
– La Moscova, I.V. Stalin convoacă (orele 4.30, ora Moscovei) Biroul Politic în cadrul căruia se hotărăşte mobilizarea tuturor resurselor.
– La Washington, Cordell Hull, secretarul de stat american, transmite vestea preşedintelui F.D. Roosevelt, atenţionându-l: „Noi trebuie să acordăm Rusiei tot ajutorul”.
– La Londra (orele 21.00), Winston Churchill face cunoscut (la radio B.B.C.) că Marea Britanie va sprijini Uniunea Sovietică: „Vom ajuta Rusia și poporul rus cu tot ce ne va sta în putință”.
– Diviziile Grupurilor de armată germane „Nord” și „Centru” înaintează între 35 şi 50 km, iar Grupul de armate „Sud” între 10 şi 20 km. Aviaţia germană distruge la sol aproape 1 800 de avioane sovietice, pierzând numai 35.
Autor: Col. (r) Prof. univ. dr. Alesandru Duţu
Sursa: art-emis.ro
