Aristotel Căncescu, abia scăpat din universul penitenciar, la treizeci de ani de Radio Brașov

Editorial pamflet
Radio Brașov a ieșit din starea comatoasă odată cu născătorul său, el însuși a doua oară făcut scăpat de CCR din universul penitenciar mioritic printr-o gaură practicată în gardul acestuia, cea a prescripției de opt ani, prin care s-au năpustit afară toți marii corupți ai anilor trecuți, și și-a aniversat vineri treizeci de ani de când siluiește cu osârdie eterul radiofonic al Brașovului. Și cum poți aniversa o astfel de înfăptuire decât printr-o bacanală lucullică de o opulență dezgustătoare la hotelul Ramada, unde coproprietar este Petre Hogea? Cel care mai fusese mermelit de Căncescu prin 97, sau 98, când i-a vândut BZB-ul pe o sumă considerabilă, însă doar firma editoare, nu și marca înregistrată, pe care i-o vânduse lui Tartagă. Au apărut atunci două BZB-uri zilnic timp de mai multe luni, până ce Hogea, fraierit, a răscumpărat de la Tartagă și marca cu alți bani grei. Asta, în timp ce Căncescu se strica de râs în culise văzând disperarea fraieriților.

Impostura cu cheltuială se ține
Și cum spuneam, se apucă Bebiță(diminutivul lui Căncescu pentru inițiați) să-și serbeze progenitura radiofonică invitând personalități publice, foști și actuali amploaiați ai radioului său și ai reminiscențelor televiziunii sale, MixTv, cu valuri de Whisky, Campari, Martini, vinuri fine, mâncăruri pretențioase și opulente, așa cum obișnuia fostul mandarin județean cu asemenea ocazii. S-a fălit deja de săptămâni bune că vor participa și marii săi prieteni, astăzi deversați în Cloaca Maxima a vieții publice românești, Petre Roman și Călin Popescu Tăriceanu. Când, ce să vezi, respectivii au strălucit prin absență laolaltă cu alți invitați de marcă, lăsând un peisaj dezolant de mese goale în restaurantul hotelului. Deh, chiar și pentru expirații politicii românești apropierea de Căncescu este toxică pentru imaginea publică, dar și pentru sănătatea penală, indiferent de prietenia interesată care i-a legat de-a lungul timpului. Acum cinci ani, de exemplu, au fost prezenți la aniversarea de 25 de ani ai latrinei radiofonice brașovene și Petre Roman și Ioan Neculaie. Ultimul n-a mai fost invitat vineri pentru că, fugit fiind prin Grecia de teama încarcerării, n-a mai figurat în viziunea pantagruelică a aniversării lui Căncescu, care  și-a dorit să evite episodul împușcării șoferului lui Neculaie de către acesta prin portiera mașinii, fapt pentru care  a făcut un sejur la Codlea, cu ocazia aniversării radioului său. Se temea că prietenul său Neculaie, cuprins de o febră criminală glicemică să nu cumva să scoată pistolul și să împuște tortul aniversar al celor treizeci de ani de Radio Brașov din cauză de prea mult zahăr, dăunător pentru sănătate.

Apariții din tenebrele trecutului
O apariție a surprins însă prin ieșirea din penumbra în care se adâncise, la pensie fiind, Gheorghe Fulga(foto: la masă cu spatele, în dreapta lui Căncescu ). Cel care a ființat la un moment dat în aceeași firmă cu geambașul radiofonic al Brașovului, probabil în Canaris SRL, denumire reprezentând numele șefului Abwehr din Al Doilea Război Mondial, amiralul german Wilhelm Canaris. Firmă care însă n-a prea activat, nu înainte ca mandarinul radiofonic brașovean să-și înregistreze o casă pe această firmă.
Generalul Fulga, probabil cel mai competent șef al spionajului românesc de la Pacepa încoace, a întrerupt relațiile cu Căncescu, având evident lucruri mai serioase de făcut.
În orice caz nu inteligența sclipitoare l-a adus generalul brașovean de informații externe la zaiafetul lui Căncescu, ci probabil curiozitatea în legătură cu starea mentală a acestuia după teribila-i încarcerare.
A fost prezentă la paranghelie și Onelia Pescaru, cea care a defectat din cauză de neplată de la trustul Mix în direcția Nova Brașov, dar care cu ochii umeziți de emoție și regret a încercat o apropiere de fostul său stăpân, expediată  însă suveran după zece minute de discuții.
Gurile rele și pizmuitoare povestesc că Onelia, prezentă în biroul lui Căncescu acum vreo un an și ceva pentru deziderate salariale, de nervi ar fi încercat să-și smulgă lenjeria intimă și s-o arunce pe fereastra larg deschisă a biroului Stăpânului, într-un gest de temeritate sindicală. Căncescu(Bebe pentru inițiați) ar fi oprit-o atunci din gestul necugetat, administrându-i o dojană patronală pe post de clismă salarială.

Se bârfește prin budoarele televiziunilor brașovene că pe Onelia ar fi părăsit-o loialitatea căncesciană din momentul amputării de către DNA a resurselor bugetare ale primăriilor liberale și ale contractorilor CJ Brașov ca reclamă mascată pentru trustul Mix. Moment poetic folcloric pe această temă:
Vino Oni pe conductă!
Nu vin Bebe că e ruptă,
Ruptă de la buget!
Reparată de Parchet,
Reparată cu fierul(cătușele n.n.),
Nu cu frumușelul!
Băi tată, băăiii…

Căncescu, revendicându-și Aeroportul Brașov și insultându-și prin omisiune oaspetele ministerial
Ceea ce a șocat însă vinerea trecută a fost prezența la mascaradă a ministrului Dezvoltării, Adrian Veștea, o prezență pe care foarte curând acesta avea s-o regrete. Pentru că, așa cum îi este năravul, Căncescu s-a apucat în discursul său să-și facă un pomelnic al realizărilor, inclusiv acelea înveșmântate în corupția clipei trecute, care l-au și introdus în Beciul Domnesc. Iar perla realizărilor declamate la microfon a fost, cum era să nu fie, Aeroportul Brașov.
Despre care Căncescu a spus gomos și zgomotos că este proiectul său, înfăptuirea sa magnifică în insignifianța ei costisitoare-vreo 20 de milioane de euro niciodată justificate în integralitate la Curtea de Conturi! -, dar că „alții”(Adrian Veștea n.n.) l-au finalizat. Moment în care Veștea, om fin, a avut un deja vu despre ce va urma, așa că s-a retras strategic după afrontul aristotelic(sic!) în vreo 15 minute. Jurându-și probabil în gând să nu mai aibă vreodată de a face cu geambașul radiofonic brașovean, cel care l-a precedat, cu excepția lui Claudiu Coman, la șefia Consiliului Județean Brașov. Adevărul adevărat este că Veștea a preluat amplasamentul aeroportului părăsit și năpădit de buruieni, pășteau oile pe acolo, cu gardul împrejmuitor furat pe jumătate și cu mormane de moloz și gunoaie pe toată suprafața. O pistă inadecvată, scurtă și inutilizabilă, turnată în pripă de  Butuza prin 2014 era crăpată și neîntreținută, aceea pe care Căncescu a inaugurat-o în același an cu aterizarea unei triciclete zburătoare adusă de pe la Ghimbav, în prezența lui Ioan Rus și a ministrului brașovean pe atunci, Constantin Niță. Ajuns și acesta ulterior, precum Căncescu, în universul concentraționar mioritic. Veștea a reluat proiectul aeroportului brașovean de la firul ierbii și l-a dus până la capăt.

Oaspeți importanți numai prin funcții, nu și prin caracter
Un alt surprinzător prin prezența sa la bairam a fost deputatul PSD, Marian Rasaliu. Al cărui comportament aidoma celor din PSD Brașov, și anume de celenterat nevertebrat, (nu neapărat al lui), a surprins prin amnezia sa în raport cu timpul vicepreședinției sale pedeliste la CJ Brașov supt Căncescu. Atunci, prin 2010, într-o încercare de a dezvolta o coloană vertebrală în loc de macaroana fiartă pe care o posedă, a căzut în abatere față de Stăpân. Acesta l-a pedepsit aruncându-l literalmente într-o cutie de rigips. Adică într-un birou de carton în care se intra dinspre magazinul Star, lată de un metru și jumătate, exact cât biroul său, lungă de trei metri. Nu avea secretară pentru că o secretară nu-i mai încăpea decât supt birou, dar era nepotrivit pentru că ar fi fost obligată să adopte poziția Udrei supt biroul lui Băsescu. Și știm cu ce finalizare, din partea fostului președinte bineînțeles. De acolo Rasaliu își îndeplinea atribuțiile de vicepreședinte al județului, unele care nu-i treceau de clanța biroului său tip cutie. Sigur, nu putem trece cu vederea prezența la chiolhan a viceprimăriței zglobii a Brașovului, Flavia Boghiu. Nu că ar surprinde pe cineva, că pe Flavia „Rozalia” acolo unde o chemi, acolo vine, iar acolo unde o trimiți, acolo se duce.

Nedreptățindu-l pe Vasile Bran, omul care l-a făcut și senator și președinte de consiliu județean
Desigur, tot acolo unde este Căncescu se ițește și nedreptatea.  Curios lucru, în discursul său nu l-a amintit și pe Vasile Bran(foto:la masă în stânga lui Căncescu ), creatorul său politic, discretul și credinciosul său prieten, cel care l-a acceptat așa cum era de dărâmat psihic după ieșirea din Universitatea Nelegiuiților. Asta după ce cu mulți ani în urmă Căncescu îl dăduse afară din toate funcțiile din PNL și din sinecurile publice.
Ba mai mult, Căncescu și-a anunțat retragerea din patronajul mediatic, urmând să le lase la butoanele afacerii sale radiofonice pe cele două beizadele ale sale, din care una îndoielnică. Asta, deși el mai deține pe numele său doar în jur de 5% din Radio Brașov, în timp ce Vasile Bran vreo 30 %, băiatul său, Alexandru, nefiind totuși nominalizat de mandarinul mediatic brașovean ca participant la succesiune.

Cum paranoia n-are limite, tot așa nici impostura
Desigur, toți invitații și-au amintit de Căncescu, proaspăt ieșit din vortexul penitenciar, aflat la paroxismul paranoiei sale când declara pe la conferințe de presă sau în particular că e, nici mai mult nici mai puțin, deținut politic!!! Prin această încadrare apoteotică a infracțiunilor sale de corupție geambașul radiofonic transmitea atunci clar semnalul public că se alătură iluștrilor martiri ai României, deținuți politici precum Iuliu Maniu, Titel Petrescu, Mircea Vulcănescu, Radu Gyr, Petre Țuțea, Corneliu Coposu, Arsenie Boca și părintele Stăniloaie. Și nu i-am înșirat pe toți. Ba chiar, vexat de lipsa de compasiune publică pentru soarta lui penitenciară și-ar fi exprimat în trecut printre apropiați indignarea că nu a fost trecut în Memorialul Durerii al Luciei Hossu Longin la loc de cinste! Asta deși tac-su, evident, nu a făcut poliție politică la Direcția de Securitate Sibiu unde a activat împotriva partizanilor făgărășeni în anii 50-60, pentru că locotenent de Miliție  fiind nu putea face decât miliție politică(sic!). Aspect dezvăluit de Monitorul de Făgăraș în 2012 înainte de ultima și fatala-i candidatură la șefia CJ Brașov. Iar el, după un stagiu militar pe la Securitate ar fi continuat informativ activitatea dezgustătoare, fiind acuzat deseori prin presă de astfel de apartenențe acoperite. Se spune că pe drumul informatorului este mereu noapte. Tot astfel și Căncescu, prin periplul său întunecat prin politica brașoveană a fost mereu întunericul care s-a întins pentru a se întrepătrunde cu un alt întuneric, aidoma lui.

Un sfârșit nedemn, într-un borcan pe un raft
Se pare chiar că muzeul Antipa din București i-ar fi solicitat brașoveanului descris mai sus în acest pamflet ca, după ce expiră biologic, controversata sa limbă, ce ar fi despicată precum a lui Samael, să fie donată pentru a fi conservată pentru posteritate într-un borcan pentru murături și așezată la loc de cinste pe un raft, lângă alt exponat celebru: bărbăția imensă conservată la borcan a lui Terente, Regele Bălții.  Iată deci că perpetuarea înspre nemurire îi poate parveni lui Căncescu, chiar dacă nu neapărat sub forma dorită. Căzut astăzi în defăimare și desuetudine Căncescu ne va rămâne totuși, celor care l-am cunoscut îndeaproape, ca un punct întunecat pe retină prin autovictimizarea fantasmagorică după încarcerarea sa, ce era ineluctabilă, prin vorbele răstite și scrâșnite între dinți precum pietrișul rîșnit în malaxor, prin stupiditatea panourilor de prin fața monumentelor istorice ale Brașovului, renovate de el în grabă și neadecvat, pe care scria că acolo a renovat și a construit Căncescu, noul Imhotep al Brașovului(sic!). O bătrână șandrama stalinistă brașoveană de care ne-am fi putut…lipsi. Cato cel Bătrân medita în cuprinsul maximei sale „ În tot ceea ce faci să ai în vedere sfârșitul!”. Evident că sfârșitul său public și social inevitabil a fost ignorat de Căncescu însuși, în speranța că va fenta istoria recentă nefardată a Brașovului și neplăcerea încarcerării. Chiar și el era înfiorat adesea în iarna învrăjbirii sale cu lumea de un gând: Până unde? Până când? N-a fost să fie, pentru că Natura lucrează compensatoriu, iar echilibrul fizic al faptelor bune și rele se conservă în Univers.

Libiu Mateescu  

Share on Facebook

Tweet

Follow us