Obsesia Trianonului! Pericolul maghiar? Nevoile Neamului. Moștenirea Trianonului (2)
Trebuie făcută o precizare importantă: Ungaria Mare după care plâng politicienii de la Budapesta nu a existat decât în mințile înfierbântate ale propagandei hungariste. Ungaria Mare nu a avut realitate politică, istorică, administrativă, culturală.
Dualismul austro-ungar a satisfăcut niște orgolii stupide și a grăbit destrămarea imperiului habsburgic, ceea ce a convenit mult expansiunii khazare, bolșevice!
Politicienii unguri, în nesăbuința lor, au avut cea mai importantă contribuție la această tragedie! La reușita acestei strategii iudeo-bolșevice Budapesta a avut un merit decisiv!
Spre deosebire de unguri, românii din imperiul habsburgic au avut o atitudine cumpătată, minunat exprimată de viziunea lui Aurel Popovici asupra federalizării imperiului habsburgic în beneficiul tuturor etniilor conlocuitoare.
Viziune care găsea la Budapesta opoziția tâmpă a unor politicieni de operetă. Putem constata astfel o altă excelență românească, în contextul politic habsburgic! Viziunea românească asupra viitorului Austriei ar fi salvat Europa de la deceniile de ocupație bolșevică!
Românii, la finele conflagrației mondiale din 1914-1918, aveau de ales între menținerea Imperiului habsburgic și destrămarea acestuia. Menținerea Imperiului habsburgic însemna însă să continue coabitarea cu șovinismul maghiar, greu de suportat pentru toate etniile cuprinse între hotarele așa zisei Ungarii Mari.
Ungurii se dovediseră niște tovarăși de drum greu de suportat, atât la nivelul liderilor politici, cât și al maghiarului de rând, animat și el de un șovinism agresiv și stupid până în zilele noastre.
Destrămarea dualismului austro-ungar, a imperiului, este opera trufiei cu totul nejustificate a Budapestei și a prostiei liderilor de care ungurii au fost conduși!
Prin acțiunea lor, din 27 Martie 1918 de la Chișinău și la 1 Decembrie de la Alba Iulia, românii din cele două mari imperii, rus și habsburgic, au dovedit o viziune politică, un spirit de inițitivă și o voință națională care le-a lipsit altor popoare supuse acelorași capitale imperiale.
Budapesta era gata să schimbe dualismul austriac cu un dualism bolșevic, de-a dreptul catastrofal pentru viitorul maghiarilor.
Excelența românească – unii au numit-o „norocul proverbial al românilor”, s-a fost vădit încă o dată. Un „noroc” clădit pe sacrificiul a sute de mii de morți, adevărați martiri ai cauzei naționale căzuți în tranșeele Marelui Război. Sacrificiul românilor a fost fără pereche de mare! O excelență dureroasă, care a fost răsplătită însă prin realizarea a ceea ce numim România Mare!
Această Românie, România Mare, există în continuare!
Care este ținta iredentismului budapestan în momentul de față?
În timpul războiului se punea o problemă: cui îi va reveni Transilvania după încheierea păcii? Va rămâne divizată între România și Ungaria, așa cum se hotărîse prin Diktatul de la Viena?
Prin Valter Roman, agent al serviciilor de spionaj maghiare, la Budapesta s-a aflat ce soluție preconiza Stalin, în mintea lui de mare lider mondial. Stalin îi mărturisise lui Litvinov, khazar din guvernul sovietic, că intenția sa este să dea Transilvania în întregime României sau Ungariei, în funcție de cine va întoarce prima armele împotriva Germaniei!…
De la Litvinov prețioasa informație a ajuns la Valter Roman, iar de la acesta la guvernul ungar! La Budapesta, nu la București!
Valter Roman săvârșea astfel au gest de trădare față de patria sa, România!
Un gest care i-a inspirat pe maghiarii de la Budapesta să imagineze o acțiune politică și militară de tot rîsul, care se înscrie la loc de cinste în istoria tembelismului ungar: Budapesta a declarat ieșirea din războiul anti-sovietic și întoarcerea armelor împotriva Germaniei în martie 1944!
Conform dorinței lui Stalin și a informației furnizate de sluga intereselor hungariste, numitul Valter Roman, tatăl feciorului său, alt mare anti-român, Petre Roman…
Mișcarea imaginată de liderii maghiari nu avea nicio șansă de reușită! Le lipsea sprijinul militar minim pentru a face o asemenea voltă politică! Acest 23 August al Budapestei a sfârșit în cel mai desăvârșit ridicul: Hitler a ordonat desantul aerian în piața Parlamentului budapestan a unui comando de câteva zeci de parașutiști versați în asemenea acțiuni, care au arestat guvernul ungar și au schimbat conducerea Ungariei fără să înregistreze nicio opoziție maghiară! O umilință totală!
Oricât noi, mulți români, deplângem lovitura de stat de la 23 August, nu ne putem abține să n-o comparăm cu perechea ei din martie 1944 și să nu constatăm că România este, câteodată, țara lucrului „bine făcut”, măcar în comparație cu isprăvile bravilor noștri vecini și adversari tradiționali, care ne calomniază pe toate drumurile, cu orice ocazie! E sport național bozgoresc!..
Revenim la Transilvania care, prin voința lui Stalin, dar și prin greutatea unor argumente de toate felurile, a revenit în întregime României, conform tratatului de la Trianon!
Conform ultimei planificări hungariste, ținta iredentismului nu mai este alipirea Transilvaniei la teritoriul maghiar – proiect definitiv abandonat, ci transformarea Transilvaniei într-un stat de sine stătător, suveran și independent, stat care să atârne în mare măsură de guvernul de la Budapesta! Ideea a fost susținută de lideri maghiari din Transilvania imediat după ce s-au împăcat cu evidența faptului că Budapesta nu mai are nicio șansă să conteze!
Din nou, apare Valter Roman! S-a aflat în fruntea grupului conspirativ de comuniști maghiari din Transilvania care au făcut mereu propagandă ideii de a separa Transilvania de România! Azi ideea are susținere și din partea unor români năuci și oportuniști, cărora ideea unei Transilvanii suverane le stârnește niscai visuri de mărire, de acces la fonduri europene bruxelleze, de bișnițăraie fără control, pofta de funcții publice la care nu au acces în momentul de față!
În fine! Ultima nădejde a revizioniștilor de frontiere europene le vine de la Basarabia! Repet: Basarabia! Un calcul disperat: este evident că, mai devreme sau mai târziu, Basarabia se va uni cu teritoriul românesc, împlinind destinul românilor de a trăi în România Mare! Măcar că situația actuală a românilor, cu două state naționale românești, nu e de lepădat! Avem aici un alt statut de excelență românească de care nu știm să ne bucurăm, să-i identificăm avantajele! Câte popoare din Europa au generat două state naționale distincte?!
Ce se va întâmpla când Basarabia va reveni la Patria mamă?
La Budapesta se fac următoarele calcule: opinia publică internațională va fi șocată de apariția unui stat și mai mare în acest sud-est european! Nimănui în conclavul de lideri politici europeni nu-i va pica bine această Unire a românilor într-un stat cu potențial atât de promițător și vor căuta o ieșire din această situație.
Adică vor avea tendința de a lua în serios orice idee a diminuării teritoriale românești prin ruperea Transilvaniei, prin declararea suveranității politice a unei treimi din România Mare! Unii văd această mișcare chiar fără a o condiționa de decizia Chișinăului! Rezultatul ar fi apariția a trei state românești, de limbă națională românească!
Ar fi o altă și neașteptată excelență românească: bunăoară am avea trei echipe tricolore la fiecare Olimpiadă! Nu e de colo!
Trei parlamente! Trei guverne, trei campionate de fotbal și de tir cu arcul, trei academii etc., etc…
Unde mai pui că după 1990 s-au auzit voci iredentiste și în Banat! Urmează Oltenia?…
Nebunia iredentistă pare a fi contagioasă și fără leac!
Prima parte aici: Obsesia Trianonului! Pericolul maghiar? Nevoile Neamului! (1)
Autor: prof. univ. dr. Ion Coja
Sursa: IonCoja.ro
