Paratul Dumnezeu
Un puscarias oarecare din Romania este muncit de remuscari pentru fapta care l-a azvarlit in spatele gratiilor. Cum n-are chef sa se invinovateasca pe sine insusi pentru omorul care i-a adus condamnarea, i-a trasnit prin cap o idee din cele pe care racoarea de la zdup le favorizeaza. Ce-ar fi sa dea vina pe Dumnezeu?
Zis si facut. A luat o foaie de hartie si, cu o caligrafie suspect de rotunda pentru o mana care a manuit unelte criminale, a scris o plangere penala. Impotriva, nici mai mult nici mai putin, decat a Creatorului. Facatorul Cerului si al Pamantului. Al celor vazute si nevazute. „Si al celor licite si ilicite” a adaugat de la el ucigasul petent, care il considera pe Cel de Sus vinovat pentru fapta sa de muritor nevolnic.
In ciuda insolitului situatiei si a impresiei ca mare-i curtea puscariei si multi nebuni au ajuns de partea cu sarma ghimpata, argumentatia ocnasului nu e tocmai deplasata. Ce sustine vinovatul de omor, pornit sa-i ceara socoteala lui Dumnezeu? Ca taina botezului e mincinoasa. Ca legamantul pe care-l? face Atotputernicul, prin mijlocirea preotului oficiant, ca va veghea necontenit asupra enoriasului sau si-l va pazi de cele rele, este ori o pacaleala ori un angajament fara valoare. Pe cale de consecinta, crede puscariasul, daca a savarsit fapta reprobabila, este numai pentru ca acolo Sus ceva n-a functionat. Ca Veghetorul si-a intrerupt veghea. Altminteri, cum este posibil ca cineva sa cada in pacat, privegheat fiind din Ceruri?
Dupa o matura chibzuinta ori dovedind doar siretenia specifica raufacatorilor, robul rasculat al lui Dumnezeu il da pe mana procurorilor. Carora, ca sa le usureze munca, le indica si de unde l-ar putea umfla pe parat. O adresa scurta si cam vaga. Din Cer.
In buna traditie a mersului justitiei la noi, amanuntul servit de reclamant poate sa complice teribil cercetarile. Astia nu sunt in stare sa ridice infractori notorii de la adrese hipercunoscute. Dumnezeu poate locui linistit in Empireul lui nesistematizat; va scapa clar de infatisare pe viciul de procedura al necitarii la adresa corecta.
Dupa ce barourile a fost ocupate exclusiv de avocati ai Diavolului, e timpul sa se infiinteze la bara si un aparator al Domnului.
Nu stiu din care categorie se va selecta avocatul care sa miroasa potentialul exploziv al procesului. Cert e ca n-o sa dureze mult. Si procesele uriase ale Americii, intentate impotriva marilor companii – de tutun, sa zicem – au inceput la fel. De la pretentia aparent ridicola a unui fumator de a fi despagubit pentru sanatatea pe care si-a ruinat-o in timp ce tragea inconstient din tigara. A fost nevoie doar de un avocat istet care a formulat legal solicitarea impertinenta, dupa care a desferecat cuferele in care gigantii tutunului isi tineau incasarile.
Daca niste industriasi oarecare platesc in momentul de fata despagubiri de sute de miliarde de dolari enoriasilor ce s-au inchinat o viata intreaga zeitei tigara, va inchipuiti ce sume i s-ar putea imputa lui Doamne-doamne. Daca n-a iesit inca la interval nici un avocatel smecheras sa preia cazul detinutului, este ca n-au terminat sa-si calculeze onorariul din ce i-ar putea pretinde Celui de Sus ca despagubire pentru increderea inselata.
Pana la aducerea Creatorului in instanta, mai eficient si mai fezabil ar fi un proces colectiv impotriva miilor de fete bisericesti care fura, inseala, mint, agonisesc averi uriase pe spinarea credulilor. Unde mai pui ca astia din urma ar avea si din ce plati iar citarea la domiciliu nu s-ar mai face la o adresa imprecisa din Cer ci la niste vile foarte concrete si cu foarte multe camere.
Desi lovitura cea mare tot indreptandu-te cu proces impotriva Domnului ai da-o. Si s-ar putea ca fondul dumnezeiesc de acatiste sa fie destul de consistent la ora asta.
Vifor Rotar ?
