Misterul „poporului ales”
Între toate popoarele lumii, „poporul ales” reprezintă un caz total aparte.
De-a lungul timpului, fiecare populație lasă urme arheologice într-un anume teritoriu. Dacă sapi în pământ, este imposibil să nu găsești ceva care să ateste existența acelei populații într-un anumit teritoriu. Este imposibil să nu găsești izvoare istorice care să confirme continuitatea acelui popor. Așa funcționează istoria. Așa este stabilit adevărul istoric… prin dovezi arheologice.
Mda… dar uite că avem un popor căruia nu prea îi putem găsi trecutul. Și, ca să vezi, poporul acela se mai autointitulează și „popor ales”. Singura așa zisă dovadă a existenței sale este cartea „sfântă” pe care el însuși a scris-o. Păi, stai puțin că nu merge așa. Nu așa funcționează istoria!
E ca în „drept”; când te prezinți în instanță, nu poți să depui tu însuți mărturie în favoarea ta. Nu poți fi propriul tău martor. Stai să vedem ce au alții de zis…
Păi, ia să vedem noi ce au spus alții despre „poporul ales”…
S-o luăm metodic, fără resentimente, și să analizăm izvoarele istorice. Împăratul asirian Asurbanipal a construit una dintre cele mai cuprinzătoare biblioteci din lume. A trimis scribi în tot Imperiul Asirian ca să copieze textele reprezentative din toate provinciile imperiale și să le traducă.
Biblioteca lui Asurbanipal este o fereastră către trecut. Prin intermediul acestei biblioteci noi cunoaștem relativ exact trecutul Orientului Mijlociu din antichitate.
Biblioteca aceasta s-a păstrat aproape integral. Iudeea este într-adevăr menționată, dar nu există nicio diferență față de celelalte triburi canaanite.
Nu există niciun text din Iudeea. Nu există nicio mențiune a vreunei limbi ebraice.
Imperiul Asirian era extrem de bine organizat din punct de vedere birocratic și avea translatori pentru fiecare limbă a provinciilor imperiale. Nu avea însă niciun translator de limbă ebraică. Niciunul!
Nu există nicio mențiune a vreunei Scripturi. Niciuna!
Până acum, cam toate așa-zisele artefacte biblice s-au dovedit a fi falsuri… ori interpretarea lor nu este acceptată în comunitatea istorică mondială.
Nu există nicio mențiune asupra vreunui așa-zis exod, deși toate imperiile din regiune, la acel moment; Imperiul Egiptean, Imperiul Babilonian și Imperiul Hittit sunt extrem de bine organizate birocratic și țin o evidență strictă a provinciilor.
Nu există nicio mențiune a vreunui regat israelit. Niciuna.
Se vorbește de triburi canaanite… sunt enumerate toate provinciile vasale din Canaan, dar nu scrie nicăieri de vreun regat israelit. Nicăieri.
Ulterior, Imperiul Persan include Canaanul. Nici izvoarele istorice persane nu fac vreo diferență între triburile canaanite. Nu se menționează vreun regat israelit, vreo limbă ebraică, sau vreo Scriptură.
Inscripția faraonului Merneptah, unde se menționează că armata egipteană a distrus complet un trib cu presupusul nume: Isriar… e complet discutabilă.
Traducerea exactă este S-R-R… pentru că în scrierea hieroglifică egipteană nu sunt figurate vocalele. Noi nu știm ce înseamnă acel S-R-R. Toată lumea a luat de bună interpretarea egiptologului Flinders Petrie, care a anunțat cu surle și trâmbițe că se citește ISRIAR… și că, vezi Doamne, asta înseamnă Israel. Stai așa… că nu-i în regulă!
De la S-R-R până la Israel e o diferență colosală. Plus că hieroglifa inițială S era folosită pentru a identifica triburi nomade… nu populații sedentare într-un anumit teritoriu… cum pretinde „poporul ales” că era la acea dată…
Asta ca să nu mai pomenim episodul controversat al exodului… care nu-și găsește locul nicicum în istorie.
Prima oară s-a spus că faraonul care, vezi Doamne, asuprea „poporul ales” ar fi fost Ramses al II-lea. Păi, nu merge deloc!
În timpul lui Ramses, tot Orientul Mijlociu și toată Africa de Nord tremurau în fața Egiptului!
Ramses a făcut câteva campanii, foarte bine documentate istoric, atât de egipteni, cât și de hittiți sau babilonieni, prin care și-a consolidat autoritar dominația în Canaan. Și nicăieri nu se vorbește despre „poporul ales”.
Nici faraonul eretic Akhenaten (un personaj extrem de interesant, dar despre care o să vorbesc într-o altă postare) nu este o variantă viabilă. Din același motiv: domnia sa este foarte bine documentată, din surse istorice diferite… și nicăieri nu se pomenește de vreun „popor ales”. Nici data presupusă a exodului: 1446 î.Hr. Nu merge.
Egiptul era condus de către Tuthmosis al III-lea, unul dintre cei mai de succes faraoni egipteni. Pe vremea lui nu mișca absolut nimeni în fața Egiptului! Imperiul Faraonic Egiptean a atins perioada sa de maximă extindere și domina în întregime Canaanul. Sub nicio formă nu s-ar fi putut refugia cineva în Canaan de furia faraonului războinic Tuthmosis al III-lea… De fapt, cam nimeni nu se putea ascunde nicăieri de Tuthmosis al III-lea. Ăsta te ajungea oriunde!
Pe de altă parte, scriptura pomenește că primul masacru făcut de „poporul ales” când a intrat în Canaan a fost exterminarea populației din Ierihon.
Na belea, că Ierihonul era deja în ruine la presupusa dată a așa-zisului exod (1446 î.Hr.) și n-a existat nici țipenie de om în Ierihon între 1500 și 900 î.Hr. Păi, „poporul ales” ar fi ajuns la Ierihon cu vreo 100 de ani după distrugerea lui… tot de către egipteni, probabil de către faraonul Tuthmosis I, pentru că egiptenii erau jupâni în Canaan la acea dată…
Nu știu cum să vă zic, dar oricum o dai, oricum o întorci, povestea „poporului ales” nu stă în picioare.
Cele mai birocratice imperii din lume nu suflă o vorbă despre „poporul ales”. Iar toate artefactele așa-zis ebraice s-au dovedit în final a fi falsuri.
Nu vreau să spun mai mult, pentru că ar însemna să mă lungesc… dar vouă chiar nu vi se pare nimic ciudat aici?
Autor: Artin Side
Sursa: facebook.com
De unde e luat discursul lui Alecsandri, un link?
Un alt Platit interesat de sursa.
L-a trimis Alecsandri prin maill.
Discursul lui Vasile Alecsandri în ședința Senatului României din 10 octombrie 1879
DISCURS ŢINUT ÎN ŞEDINŢA SENATULUI de la 10 Octomb. 1879 CU OCASIUNEA REVISUIREI ART. 7 AL CONSTITUŢIUNEI
Domnilor Senatori, Astăzi România se presintă nouă cu istoria sa în mână pentru ca noi să înscriem pe paginele sale sau umilirea şi perderea neamului nostru, sau demnitatea şi salvarea lui.
Situaţie tragică pentru Patria Română!… Aalianţa israelită, prin dorinţa-i nerăbdătore şi nechibsuită de a obţine grabnic drepturi civile şi politice pentru coreligionarii săi, cât şi art. 44 din tratat care ne impune nouă, într’un mod draconic, realisarea acelei dorinţe, ne-au deschis ochii asupra pericolului ce ne ameninţă… Eram adormiţi, acum treziţi!… Ce vedem azi pe scena acestei părţi de lume…? Vedem un popor blând, generos, ospitaliar, inteligent, iubitor de progres, apt a se asimila cu naţiile cele mai civilisate, tolerant în materie de religie; un popor care în timp de mai mulţi secoli de restrişte, de lupte crâncene a știut, prin o politică dibace şi prin vitejia lui, să’şi păstreze naţionalitatea şi să’şi scape moşia de poftele nesăţiose ale puternicilor săi vecini, un popor care, într’un număr mic de ani, a operat cu linişte în sînul țărei sale reforme sociale de acele care la alte naţii au pus sutimi de ani ca să se introducă prin torente de sânge; un popor care s’a afirmat în ochii lumei şi prin calităţile spiritului, şi prin calităţile inimei, şi prin desvoltarea intelectuală şi prin bărbăţia sufletului: poporul român! Stăpân pe o ţară frumosă, mănosă şi menită prin posiţia ei de a fi pridvorul templului civilisaţiei moderne… Acest popor a avut din vechime şi până în zilele noastre soarta cea mai stranie, cea mai periculosă pentru existenţa sa naţională, el a dat pept cu Turcul care’l ţinea în vasalitate de 400 de ani, şi-a recâştigat independinţa vitejește, atrăgându’şi laudele Europei, şi când sărmanul se credea scuturat de greutatea nenorocirilor, iată că se găsește față cu o nouă ameninţare, față cu năvălirea Israelită… Ce este această nouă năvălire? Ce sunt năvălitorii? Sunt adepţii celui mai orb fanatism religios; cei mai esclusivişti din toţi locuitorii pământului, cei mai neasimilabili cu celelalte popore ale lumei!… Patria lor e Talmudul ! Puterea lor e franmasoneria religiosă şi aurul ! De unde vin aceşti năvălitori?… Ar crede cine-va că ei fug alungaţi de biciul persecuţiei, însă nu !… Ei vin în cea mai mare parte din Imperiul Austriei, unde Evreii se bucură de protecţia legilor, şi unde au căpătat chiar drepturi civile şi politice. Ei vin şi din Rusia care le-au acordat dreptul de a deveni proprietari. Fug dar de bine!… Pentru ce?… Aici e misterul care trebue să ne pue pe gânduri. Ce vreau ei la noi?… O posiţie socială mai avantagiosă ?… Nu, căci după plângerile lor, aici este ţara persecuţiunei…. Nu ! căci patria lor este Talmudul; în el cred, în el vieţuesc, în el mor…! Şi îi oprește de a se asimila cu celelalte popore şi de a se contopi în ele; îi mănţine ca o naţie străină între celelalte naţii, ca un Stat în Stat. Ei caută dar aicea nu o posiţie socială, nu o patrie, dar o proprietate lesne de dobândit, eftină de cumpărat; o proprietate pe care să o poată trece către ori-cine altul când acesta transacţie comercială ar conveni intereselor lor, ei vreu să înece pe un popor mic, şi, prin ajutorul capitalurilor ce posedă, să devie proprietari ai pământului acelui popor, iar din vechii stăpâni ai țării să facă nisce iloţi, precum sunt astăzi ţăranii din Galiţia şi din o parte a Bucovinei. Iată cum se esplică această modernă judaidă. Ţara e frumoasă, îmbelşugată; ea are oraşe mari, drumuri de fer, şosele, instituţii desvoltate; şi un popor cam neprevăzător, ca toate poporele de viţă latină … Ce’i mai uşor de cât a se substitui locuitorilor acestei ţări, şi de a face din ţara întreagă o proprietate Israelită ?… Blamul s’ar cuveni nouă, Românilor, dacă prin nepăsarea noastră am da înşine o mână de ajutor la îndeplinirea acestui plan…. Cine este noul Moisi care conduce poporul lui Israel către o nouă Palestina? O adunare de omeni puternici prin legăturile lor sociale în lumea politică, şi mai puternici prin aurul posedat de bancherii israeliţi… Alianţa israilită! Ne întrebăm ce vrea alianţa israilită la noi ? Ea vrea pentru scopuri ulteriore să ridice Evreii pe aceiaşi treptă cu Românii în România, şi au reuşit a interesa pe Europa civilisată la realisarea acestui plan dibaciu… Pe ce se întemeiază Alianţa israilită ca să reclame drepturi de cetăţeni în România? Care sunt serviciile făcute ţării de către comunitatea judaică ? Adus’au ea vre-odată ajutorul ei bănesc la nevoile Românilor, fără a căta în acel ajutor un profit usurar ? Unitu-s’au cu sufletul la durerile ţării? Impărtăşit’au bucuria ei în zilele de triumf ? Nu !…. Regret de a constata că Evreii din Moldova, afară de foarte puţine escepţii, s’au arătat vecinic nepăsători de soarta României, ba pot zice chiar ostili propăşirei noastre naţionale. Unirea principatelor a fost pentru ei un doliu !… Independinţa română o îngrijire, şi lupta Românilor pentru acea independenţă un motiv de a scumpi banii, de a crește camăta şi de a specula asupra miseriei obşteşti. De la 1842, când a început năvălirea evreească, s’au crescut camăta şi au produs ruină proprietăţii mari. Fondat-au la noi evreii institute de folos public ? Nu ! Singurul israilit care a încercat la noi o întreprindere zisă de folos public, este vestitul Dr. Strusberg, şi astă-zi cunoaștem cât folos personal a tras el din construirea drumului său de fer, unic în felul său pe fața pământului, şi tot odată câtă pagubă au suferit şi suferă încă ţara! Ea plătește scump încrederea ce a avut într’unul din cei mai celebri personagi din aristocraţia israilită. Încă o-dată dar, să ne întrebăm: prin ce manopere alianţa a reuşit a interesa Europa la soarta unui neam cu totul străin de neamul nostru, şi care nu se poate recomanda simpatiei europene prin nici un act meritoriu săvârşit la noi ? Toate acele manopere se reduc la una şi singură, însă cea mai eficace, la influenţa calomniei ! Tactica întrebuinţată a fost de a arăta Europei pe nenorociţii evrei ca pe niște interesante victime al inchiziţiei române pentru causă de religie, iar pe poporul român a’l zugrăvi cu culorile cele mai înfiorătore de netoleranţă, de fanatism, de barbarie, astfel ca să deștepte mila Europei pentru evrei şi indignarea ei contra Românilor…Orice calificări injuriose, scoase din vocabularul trivialităţei, ne-au fost aruncate cu sumeţie de unele jurnale din Viena, din Pesta şi chiar din Paris. Am fost trataţi de sălbatici, de barbari, chiar şi de laşi, în ajunul luptei noastre pentru independinţă. Toate faptele Românilor răstălmăcite, exagerate, au fost atribuite unui spirit de netoleranţă religiosă ce n’a esistat nici o-dată la noi. Un esemplu: un cârciumar jidov, dovedit de înşelător, de falsificator, era depărtat de pe moşia unde ‘şi esercita traficul ? Foile străine strigau: persecuţie religiosă ! Ori-ce măsură adminis-trativă luată de guvern pentru ordinea şi moralitatea publică: Persecuţie religioasă ! Ori-ce lege apărătore intereselor particularilor, votate de Corpurile Legislative: Persecuţie religiosă ! Tot funcţionarul, primar, comisar de poliţie, subprefect, prefect, procuror, judecător: agenţi ai persecuţiei religiose ! Chiar miniştrii au fost declaraţi de şefii unei armate biurocratice, organisată special nu atât pentru guvernarea ţărei cât pentru menirea de persecuţie religiosă. Dar mai mult!… Un evreu fanatic se introduce într’o biserică creştină, fură sculele sfinte şi le aruncă într’un loc spurcat. Pretutindenea, aiurea, chiar în ţările cele mai civilisate, acel profanator ar fi fost rupt în bucăţi de poporul indignat. La noi, furul sacrilegiu scapă teafăr, şi pentru că este dat sub judecată – persecuţie religiosă!… Probă de persecuţie religioasă ! Ţara e plină de sinagoge unde evreii se bucură de libertatea cultului lor… Evreii se bucură de libera circulare, de libera aşedare în lungul şi în latul ţărei. Ei fac comerciu fără împedicare, chiar comerciuri ilicite! Au întruniri publice fără control, fondează gazete în care usează de libertatea presei până la licenţă, mânuind cu impunitate arma batjocorei în contra Românilor şi a Parlamentelor noastre…Veţi vedea până unde a mers lipsa de lealitate, îndrăsnela calomniei şi ura israelită în contra noastră. Ascultaţi: «În România situaţia israeliţilor, foarte numeroşi, este încă grozavă! De doui ani ei sunt jertfa celei mai crude persecuţii… Mai în fiecare an Europa este uimită la povestirea răscoalelor, uciderilor, prăzilor şi isgonirilor en masse, de care evreii sunt victime». Auziţi, D-lor senatori? Răscoale, ucideri, prăzi!… «La aceste violenţe s’a adăogat en masse persecuţia legală cu un şir de legi ce esclud pe jidani de la toate întrebuinţările, de la toate carierele liberale, de la toate funcţiunile publice, şi de la numerosele ramuri comerciale, împiedecând până şi eserciţiul cultului religios, şi cătând prin toate mijloacele putinciose a’i reduce la miserie şi a’i degrada». Aţi auzit? Noi împedecăm eserciţiul cultului religios, şi cu toate aceste ţara e plină de sinagoge!.. Noi îi reducem la miserie, şi cu toate acestea comerciul întreg şi industria, şi avutul monetar sunt în mânele lor! Noi îi degradăm, când se degradă ei însuşi prin fanatismul lor, şi prin degradatorele lor năravuri. Cum găsiţi veracitatea acusărilor, şi ce nume se cuvine procedeului israelit ? Evreii, afară de un prea mic număr, nu ţin la naţionalizarea română, nu ţin la drepturi politice; ei ţin numai la drepturi civile, adică la dreptul de a cumpăra pământuri, rămânând tot sub sujeţiunea streină. Ei ţin la ştergerea art. 7 din Constituţiune, pentru ca o dată puşi pe aceiaşi linie cu ceialţi străini din ţară, să profite de dreptul de a deveni proprietari de imobile rurale, şi să ajungă astfel la scopul lor de a deveni stăpânii acestei ţări… Acest adevăr este că nu noi, Românii, suntem persecutorii, ci noi suntem persecutaţi; nu noi comitem crima persecuţiei religioase în contra evreilor, ci evreii comit crima unei persecuţii complexe în contra noastră, persecuţie şi religiosă, şi economică, şi naţională. Am neglijat de a desfăşura în ochii Europei tabloul îngrozitor al năvălirei sistematice şi demoralisatoare a evreilor, unii isgoniţi din Austria şi din Rusia, pentru purtările lor nelegale, şi cei mai mulţi trămişi la noi din ordinul Alianţei israelite. Am neglijat de a publica în foile europene durerosul şi înspăimântătorul martirolog a nenorociţilor Români otrăviţi de evrei prin beuturi falsificate. Spirtul, apa de foc, vărsat de Americani în gura sălbaticilor, a contribuit a distruge mai mult poporaţia indigenă de cât armele de foc. Rachiul otrăvit vîndut de evrei prin satele noastre are aceiaşi ţintă şi produce acelaşi efect. Acesta este adevărul adevărat!… Esplice Europa învăţată acest fenomen unic şi straniu în istoria omenirei: Cum persecutatul se bucură de toate libertăţile religiose şi comerciale, cum poate el circula şi a se aşeza unde’i place! Cum poate clădi burguri şi ridica sinagoge, şi fonda jurnale, şi avea întruniri publice fără nici o împedicare, fără nici un control din partea guvernului !… Fac apel la Europa luminată, fac apel chiar la acei israeliţi cărora simţul de echitate şi de lealitate nu le este străin, să declare din care parte este persecuţie !…
Interesant, cum isi permit. Inseamna ca tot restul popoarlor iau lasat in ultimul timp sa urce unde nu le este locul. Popoarele au inteles ca sustin Palestina.
BINE PUNCTAT!!!