Trist bilanț – îngrijorătoare perspectivă (2)
Ce se întâmplă cu țara și poporul acesta, oameni buni?!
Cine vrea să ne piardă și de ce cred că au vreun ascendent asupra unui teritoriu, care nu le-a aparținut vreodată?!
Astăzi, nu mai surprinde pe nimeni, că obiectivul țintă al celor cu interes în materie îl reprezintă tinerii.
Cum armata nu mai constituie vreun impediment, iar celelalte elemente de siguranță națională au fost penetrate până la nivelul de vârf, atenția principală s-a concentrat asupra stratului social cel mai vulnerabil, cosmopolit, influențabil, rebel și predispus recepției contrare.
Contrară intereselor generale ale poporului și, implicit, și chiar ale părinților lor.
Nu toți, destui însă ca să le fie indiferent ce se întâmplă cu țara străbunilor lor și cărora, în snobismul lor desuet, le repugnă până și noțiunile de patrie și patriotism, de religie și credință, de neam și de familie adevărată.
Pentru unii dintre ei – sub aceeași inducție și manipulare grosolană – tot ceea ce nu le convine este pus pe seama himerei comuniste (ceea ce noi nu contrazicem), fără să ia seama, că tocmai cei care le propovăduiesc asemenea aberații sunt neomarxiști și globaliști de cea mai josnică speță.
Incultura, educația precară, atitudinea extrem de îngăduitoare a unor părinți, consumul de droguri și alcool, degradarea de gen, ignorarea datinilor strămoșești, promovarea unor obiceiuri complet străine de tradiția și morala creștină, epatarea în gesturile nefirești sunt tot atâtea arme la dispoziția celor care orchestrează din umbră, în așteptarea momentului când efectul nociv al manevrelor obscure v-a atinge punctul culminant.
În timp ce factorii de răspundere, de la cel mai înalt nivel, privesc cu ușurință – așteaptă nu știu ce – și nu intervin categoric pentru a stopa o asemenea involuție umană.
Fără să ia bine aminte că cineva de rea credință le impune până și dascălilor noștri să predea materii fără de niciun rost românesc – recompensându-le efortul, pe măsură – precum și norme ce le afectează demnitatea, le obstrucționează orice inițiativă și chiar îi umilesc, le știrbesc personalitatea și-i îndepărtează de profesiune.
Iar olimpicii noștri, stelele sportului, tinerii care uimesc lumea civilizate prin capacitatea lor intelectuală și tehnică sunt lipsiți de fondurile necesare, sunt marginalizați și, astfel, încurajați să-și ia lumea în cap.
România se clasează pe locul cinci în ceea ce privește numărul total de emigranți
Pe fondul unei asemenea stări îngrijorătoare, tinerimea merituoasă, care sesizează impactul negativ asupra propriei evoluții, ne pleacă din țară.
Statisticile oficiale rețin că circa 80% dintre cei înregistraţi ca emigranți după 2010 au vârste între 18 şi 40 de ani[9]. Potrivit recensământului din 2022, la o populație de 19.053.815 (cu 1.067.800 în minus, față de 2011), ponderea tinerilor care se mai aflau în țară era de 16,1 % (în jur de 3.068.000, cu o scădere de 115.700, față de deceniul anterior). Între timp, ponderea populației de peste 65 de ani a înregistrat o creștere cu aproape jumătate de milion, în contrast cu natalitatea care înregistrează un regres alarmant[10].
Am prezentat succint acești parametri, pentru a arăta cât de îngrijorătoare este perspectiva în domeniu[11] și – pe un asemenea fond necorespuzător – cât de gravă poate deveni influențarea negativă. Cu deosebire, dacă vrem să admitem că în funcțiile de conducere ale diferitelor compartimente domină cei „recrutați” din stratul celor cu relații, celor cu bogate resurse materiale și financiare și, în contrast, cu posibilități intelectuale limitate și o dorință exacerbată de înavuțire, care se înconjoară de alții asemenea lor și nu dau doi bani pe interesul românesc.
O situație mai mult decât alarmantă, ce va prolifera în exces, dacă nu se intervine calificat. În asemenea condiții, luarea în considerare a românilor de peste hotare nu este de neglijat: pe de o parte, pentru a se încuraja revenirea în țară, cu asigurarea condițiilor corespunzătoare și, pe de altă parte, prin eliminarea oricărei posibilități de promovare în funcție pe nemerit. Să nu omitem nicicând că din totalul de 9,7 milioane de români de peste granițe, 5,6 milioane sunt în diasporă[12], iar procentajul este în creștere, cu fiecare an în adaos.
România se clasează pe locul cinci în ceea ce privește numărul total de emigranți și are cea mai ridicată rată de migrație dintre cele zece principale țări de origine pentru imigranți din OCDE[13].
Între 2015-2016, cel puțin 17% din totalul populației născute în România trăia în statele membre OECD.
Aici, Departamentul pentru românii de pretutindeni, cu puținele posturi din organică, grupate în direcții pentru proiecte și suport operațional și câteva servicii de profil, ar trebui să fie și mai implicat. Dar, cu siguranță, acest aspect nu le este de latitudine exclusivă.
Revenind la impactul dintre două sisteme complet diferite, evidențiem că în decembrie ’89: „România era într-o situație paradoxală. Pe de o parte populația răbda de foame, era umilită, iar pe de alta parte Republica Socialistă România avea în conturi 2 miliarde de dolari cash (bani care vor dispărea în anii ’90).
Mai mult, în afara de acești bani, România avea investiții și datorii de recuperat în valoare de multe miliarde de dolari. Și, ca paradoxul să fie total, România nu mai avea datorii externe”[14].
Dimpotrivă, după cum susțin sursele autorizate, totalul sumelor de recuperat de către România s-ar cifra la 20.544.000.000 de euro, din partea a nu mai puțin de 15 state, chiar dacă unele dintre acestea nici nu vor să audă[16]. „Suntem într-o criza economica perpetuă – sesiza INS – dar nu suntem în stare sa ne recuperam miliardele de dolari investite pe vremuri în străinătate”[16]. Despre tezaur, nici nu se mai pune problema.
În țară avem BNR, Ministerul Economiei (care de-a lungul ultimilor 34 de ani a cunoscut diverse denumiri), dar și alte ministere, cu atribuții și în acest domeniu.
Pentru străinătate avem Ministerul Afacerilor Externe, care realizează misiuni diplomatice (inclusiv economice) prin 94 de ambasade, în compunerea cărora activează și reprezentanți sau reprezentanțe economice, care nu știm în ce măsură mai sunt interesate și de asemenea aspecte.
Ori, și mai grav, dacă asemenea creanțe ori o parte dintre ele nu au fost, cumva, recuperate în mod fraudulos, de către cei îmbogățiți fără de nicio justificare. De asemenea, România are peste hotare 13 noi institute culturale, pe lângă cele 6, deja reorganizate, ca efect al înființării Institutului Cultural Român (ICR), cu peste 120 de posturi[17].
O adevărată forță, de la care ar fi de așteptat – nu cine știe ce minuni – dar măcar instaurarea, promovarea și apărarea intereselor țării pe mai toate paralele și meridianele lumii, prin acțiuni culturale și manifestări patriotice de înaltă ținută, prin lucrări și artă de valoare, nu prin inepții licențioase lipsite de sens, care să vină în întâmpinarea unora dintre cei care ne consideră un popor de tâmpiți, ușor predispuși la corupție și trădare.
De fapt, în comparație cu alte state, cu o populație similară, România care dispune de o structură externă de reprezentare destul de generoasă, aidoma celei interne – în contextul cărora parlamentul (cel mai dezvoltat organism, în comparație cu cele din țările UE) excelează – ar trebui să-și intensifice activitățile desfășurate nemijlocit în slujba Țării și poporului român.
Și, ca o părere personală, să-și reconsidere „prietenii”și acordarea ajutoarelor „neprecupețite”.
Un popor, care și-a dovedit prin fapte concrete îndreptățita aspirație la locul de frunte în suita reușitelor de ansamblu, prin valoarea indiscutabilă a personalităților care l-au reprezentat și (ca să nu fim atât de categorici) încă îl reprezintă, trebuie să se impună ferm în fața celor care se consideră stăpânii lumii, ca și a alogenilor, care insidios s-au infiltrat printre noi și ne cariază trunchiul strămoșesc, hrănindu-se din agoniseala acestui popor, pe care-l desconsideră.
Luați aminte, domnilor guvernanți, oameni politici și români de bună credință!
România se află la răscrucea propriului destin,
România se află în mare pericol, dacă nu-și redimensionează obiectivele și nu-și reconsideră poziția actuală. Mai exact, România – țara lui Eminescu și a noastră, a tuturor cetățenilor români – este împinsă înspre pericol ori atrasă în pericol de către neprietenii dintotdeauna. Și de la apus și de la răsărit, sub aceeași falsă „umbrelă protectoare” și o bună vecinătate înșelătoare și extrem de periculoasă.
Din umbra intereselor oculte, sunt destui aceia care pun stavilă suișului românesc și care, în spatele bolovanului, cu care ne barează urcușul, atâta așteaptă: să ne prăbușim. Să nu le dăm satisfacție! Poporul dintotdeauna în Grădina Maicii Domnului nu merită un asemenea destin.
N-am vrea – sub nicio motivație ori argument forțat – să ajungem vreodată să-l parafrazăm pe Dimitrie Bolintineanu și, sub nu știu ce nefericit impact, să constatăm, că: „viitor de aur țara noastră n-are și privesc prin secoli a ei destrămare!”
Istoria neamului, istoria lumii, strămoșii noștri nu ne-a ierta-o niciodată.
Personal, refuz să cred că printre cei care au accedat la cel mai înalt nivel de reprezentare, printre aleșii noștri – în mod democratic, firește – printre guvernați și organismele de informații nu sunt și persoane responsabile, cărora să nu le fie indiferentă soarta României și a poporului român. Și, am încredere într-o evoluție pe măsura așteptărilor de acum treizeci și patru de ani, în pofida oricărei îngrijorări. Altfel, chiar ne-am merita soarta.
De curând, am intrat în Noul An, iar peste câteva zile aniversăm împlinirea a 174 de ani de la naștere lui Mihai Eminescu – luceafărul poeziei românești și al Țării sale de glorii și de dor – precum și 165 de ani de la Unirea Principatelor Române. Să le venim în întâmpinare tuturor celor pentru care noțiunile de patrie și de țară încă subzistă și, cu încredere și speranță, să ne alăturăm marelui poet patriot și să urăm României de mâine: „La trecutu-ți mare, mare viitor!”.
Prima parte aici: Trist bilanț – îngrijorătoare perspectivă (1)
Autor: General-locotenent (r) Grigore Stamate, (Membru al Fundației Europene Titulescu)
Sursa: art-emis.ro
