Home Editorial Dezertorul de la Stalingrad 3

Dezertorul de la Stalingrad 3

Editorial

ian. 17, 2024

0 135

„… v-am condamnat pe toți la moarte!” – Remake 2024

Presa vremii anunţa la 9 mai 1945 că s-ar fi pus capăt celui de-Al Doilea Război Mondial. Nimic mai fals! Războiul îşi schimbase doar „ecusonul” şi uniforma, trecând de la starea „Hot War” la cea de „Cold War”, statut care a durat peste patru decenii. 1989 a fost un anul de graniţă, punctul de plecare al unei noi forme de maraton pentru sfârşitul de secol al XX-lea şi începutului celui de-al treilea mileniu al debusolantei „ere” pe care o trăim.
Pentru România a însemnat momentul catastrofei naţionale, debutul dezastrului şi al cedării independenţei. A însemnat intrarea în scenă a celui de-„al treilea Stalingrad”, la care şi-au adus nefastul aport de ideologie şi acţiune primii trei președinți postdecembriști, pentru ca „bomboana pe colivă” să fie pusă astăzi pe rînd, de către cele mai malefice personaje din istoria preşedinţiei de stat, marionete ale străinilor, înşurubate pe fotoliul de la Cotroceni, timonierul Petrov şi actualul dezertor-trădător cu asupra de măsură.
Timp de nouă ani, acest mare „ghinion” al României a bolborosit şi silabisit sacadat vrute, dar mai mult nevrute de pe prompterul Cotroceniului, a dezbinat, a împărţit şi persiflat naţiunea română, iar acum, de aproape un an de zile, ştiind că mandatul se află la final, a dat pe „repede înainte”, precum butonul de derulare, cât mai multe excursii şi preumblări hai-hui, împreună cu carmencita de la Hermannstadt, cu zboruri extrem de costisitoare, cu nave private de lux (fiind singurul „șef” european care comite astfel de abuzuri), nu pe banii lui, ci pe ai cetățenilor României.
„Tusea și junghiul” nu pot naviga decât cu „corăbii” de lux, altfel i-ar putea lovi damblaua. Faptele în formă continuată ale încă actualului Președinte al României nu sunt doar obrăznicie, nu sunt doar abuz cu acte securizate ci, pur și simplu, sunt furt din buzunarele românilor, sunt destrăbălările sfidătoare ale unui individ care și-a bătut joc aproape un deceniu de națiunea română, iar el este un Paulus (fără „von”), creator „pas cu pas” și dezertor din cel de-al treilea Stalingrad al românilor.
Despre primul Stalingrad, cel din noiembrie 1942 – februarie 1943 s-a scris enorm și se va mai scrie. Cel de-al doilea, „Stalingradul de la Dunăre”, cum l-a numit Wilfried Lang – neamțul trăitor în România, al evenimentelor de la 23 august 1944 – a însemnat trădarea, arestarea comandantului de facto al Armatei Române și predarea sa în plin conflict militar în mâinile inamicului, de către un rege infantil.
Consecințele dezastruoase au rămas cusute cu aţă albă, dar, poate, cândva, documentele încă secretizate de la Moscova vor aduce la lumina zilei și altceva decât discuția imprimată pe plăci la Palatul Victoria în ziua trădării naționale de la 23 august 1944.
În actualul „Hibrid War” unde românii au fost târâți fără voie, harta României arată ca un „No man’s land”, poporul fiind transformat într-o adunătură de slugi, carne de tun a Occidentului Terminator, sub firma acestei noi Uniuni Sovietice, numită Uniunea Europeană, dirijată de pe malul Potomacului via Davos.
Existenţa ca stat naţional a devenit incomodă şi incertă, suntem înconjuraţi de ţări ostile: Ucraina, Serbia, Ungaria, chiar și Bulgaria, Polonia…!

În fiecare zi, pagina din Istoria Românilor este dictată de criminalii schwăbiți ai Forumului Economic Mondial, chiar rescrisă la comandă de neisprăviţii argați precum schiorul biciclist de la Cotroceni și șeful „Guvernului meu” actual, care, „Dornic să se aștearnă slugarnic la picioarele euro-atlanticilor pentru a-și valida frecventabilitatea ca lider controversat de partid socialist românesc, măcinat de corupție endemică, Marcel Ciolacu acceptă iresponsabil spionarea românilor și României prin intermediul Ucrainei”[1].
După primul Stalingrad ne-am revenit, după al doilea, ne-au ocupat și jefuit ruşii, acum, când războiul din Ucraina a fost și mai este alimentat cu „arme și bagaje” occidentale, o nouă catastrofă se profilează şi este greu de estimat dacă după acest al treilea „Stalingrad” mioritic România va mai exista.
Cine să ţină piept adversarului când Armata României figurează doar ca denumire, iar de 34 de ani, la cârma Ţării stau agăţaţi ca iedera, paraziţii şi trădătorii de ţară?!
Imediat după catastrofa naţională din decembrie 1989, escrocii politicianişti autohtoni s-au aşezat la masa de lucru cu jefuitorii externi şi cu exponenţii unor organizaţii suprastatale.
Dacă altădată „Toate drumurile duceau la Roma”, astăzi cărările tare încurcate ale contemporaneității vin de la porțile iadului şi duc la Washington D.C., Tel Aviv și Ierusalim via Gaza, la Davos…
Sunt demolate identitatea noastră naţională şi tot ce înseamnă cultură şi tradiţie românească.
S-au importat fel de fel de manifestări cosmopolite şi păgâne, cu scop comercial, profund anticreştin şi antinaţional, gen „valentine’s day” şi „halloween”, impuse elevilor prin programele şcolare, concomitent cu eliminarea din manualele școlare a Istoriei Românilor” și a datinilor strămoşeşti.
În schimb, se impune disciplina obligatorie a unei „istorii” mistificate a celor care săvârșesc astăzi genocidul din Gaza. Aşa se face că de Crăciun sau de Anul Nou, „Leru-i Ler”, „Sculaţi, boieri mari”, „Florile dalbe”, „Steaua”, „Pluguşorul” sau „Sorcova” au luat calea tăcerii. Nu m-ar mira ca de Bobotează, în locul Crucii aruncate în apă, directivele de la Bruxelles să „recomande” niscai „felicitări de sezon”, dansul în jacuzzi exterior sau practica tăierii împrejur.
Marii jefuitori i-au promis dezertorul de la Stalingrad 3 „marea cu sarea”: ba că-l fac mai mare la N.A.T.O., ba, recent, că-i vor lipi nădragii de un scaun al „Uniunii”.
Conștient că nimeni nu-l va trage de mânecă,, dezertorul își face de cap pe spinarea celor în fața cărora a jurat să-i slujească, persiflându-i cu tupeu: „… v-am condamnat pe toți la moarte!” – Remake 2024.
Inteligența artificială cu memoria limitată sau ștearsă a dezertorului nu-i spune că pe timp de război – și românii sunt astăzi în război pentru supraviețuire -, conform regulamentelor militare, dezertarea se sancționează cu pedeapsa capitală.
Într-o zi se va face dreptate, deci, să-i amintim vorbele Lăpușnenului: „Ai să dai seama !”.