Se „negustoresc”o droaie de posturi doar pe baza „carnetului de partid”!
Specialiștii în tranzițiile politice sunt de luat în seamă pentru evaluările pe care le fac cu privire la astfel de procese. Astfel, aceștia ilustrează „în fapt” cum se schimbă regimurile politice în diverse țări.
În Marea Britanie, de pildă, la rotativa dintre conservatori și laburiștii pe la „butoanele puterii”, „clientelarii”, prin tradiție, ocupă un număr determinat de locuri în spațiul public.
In cazul menționat mai la deal, aceste „sinecuri clientelare” nu sunt mai multe de 7.600… La o populatie de aproape trei ori mai mare ca a României!
Cu mențiunea că acestea sunt aproape de neglijat în mecanismul instituțional de luare pragmatică a deciziilor la nivel central, provincial sau comunitar.
În cazul României, situația se prezintă cu totul altfel.
„Vectorul politic”, după alegeri, disloca, per ansamblu, cca. 240.000 de deținători de posturi în sectorul public. Fiecare partid aflat în „corabia câștigătoare” se zbate, pe viață și pe moarte”, sa-si plaseze oamenii în orice nod al plasei decizionale din sectorul public.
De la grădinițe, până la vârful piramidei de putere din țară…
Se „negustoresc” o droaie de posturi doar pe baza „carnetului de partid”, fără vreo legătură cu competențele profesionale sau manageriale…
Prioritatea numirii în vreo funcție din administrația publică sau din alt sector controlat de stat o reprezintă fidelitatea față de partid, grupuri sau persoane cu influență verificabilă.
Cu o astfel de circareala fără noimă, cetățenii devin tot mai reticenți și se fac purtători vehementi de neîncredere față de instituții, lege sau autorități publice.
Societarea românească se scindează dramatic în „ei și noi”, între „lumea politrucilor” și cea „a cetățenilor”!
O astfel de societate, în vremuri grele, nu are viitor… Fara capitalul social numit „incredere”, orice cetate, mai devreme sau mai târziu, se năruie…
Noi, cetățenii României, putem spera, oare, la reinstaurarea încrederii ca referință prioritară în viața noastră cotidiană?
In altă ordine de idei, conducătorii de astăzi ai României, din perspectivă contrafactuală, ar fi în stare să patroneze logistica Unirii de acum 165 de ani?
Ce supoziție sinistră…
Toma Pirau
ĂȘTIA TREBUE LAPIDAȚI!!!
TOȚI!!!