Va putea fi oprită ascensiunea extremei drepte în Europa?

Viitoarele alegeri europene reprezintă un test esențial pentru forțele politice consacrate, în special în Franța și Germania, care navighează pe un teritoriu neexplorat pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial.
Pe măsură ce se apropie alegerile europene din iunie, anxietatea în rândul liderilor continentului este în creștere, și pe bună dreptate.
În Germania, AfD înregistrează în mod constant sondaje de peste 20%, iar Raliul Național al lui Marine Le Pen din Franța continuă să ia amploare – ambele sunt o continuare a unei tendințe observate în mai multe state membre.
În ceea ce pare a fi un apel disperat de ultimă oră, Margaritis Schinas, vicepreședintele Comisiei Europene, și-a oferit sprijinul pentru ideea de a o înrola pe vedeta pop Taylor Swift cu scopul de a sensibiliza opinia publică cu privire la viitoarele alegeri.
Sprijinul vine pe fondul avertismentelor conform cărora parlamentul ar putea întâmpina probleme serioase de guvernare.
Adevărul este că UE se confruntă cu niște alegeri complicate. Creșterea sprijinului pentru partidele de extremă dreapta este adesea atribuită preocupărilor legate de migrație, războaiele culturale fiind acum ferm înrădăcinate în discursul principal.

Dua Lipa și Stromae în ajutor?
De asemenea, alegătorii par să acorde prioritate promisiunilor de securitate oferite de diferite partide de extremă dreapta din Europa. Un ghid comun care pune accentul pe chestiunea protecției sociale și pe măsuri stricte împotriva solicitanților de azil conectează majoritatea acestor partide.
Este esențial să recunoaștem că forțele tradiționale din Europa, în special partidele europene principale, în mare parte de centru-dreapta, au cochetat cu unele dintre aceste elemente ideologice de ani de zile. Normalizarea continuă a discursului de extremă-dreapta a dus la o estompare a liniilor dintre entitățile de dreapta.
Se pune întrebarea: există o modalitate eficientă de a aborda consecințele acestei normalizări și de a atenua amenințarea crescândă a extremei drepte înainte de alegeri?
Este necesar să fie recunoscute pericolele de a trece cu vederea retorica asociată cu ideologiile de extremă dreapta și este necesar să fie luate măsuri strategice pentru a contracara tendința pe termen lung.
În timp ce Bruxelles-ul ar avea în vedere mobilizarea altor superstaruri europene, ca Rosalía, Måneskin, Dua Lipa și Stromae, pentru a ajuta la aducerea alegătorilor la urne în iunie, problema pare mult mai mare decât ceva ușor de rezolvat prin apelul popular.
Taylor Swift probabil că nu poate oferi soluții și, pe măsură ce fereastra dinaintea alegerilor se închide, este imperativ ca centrul-dreapta european să întreprindă urgent procesul provocator de redescoperire a identității sale.

O modificare de orientare
Exemplele abundă de modul în care partidele politice de centru-dreapta și-au adaptat în mod strategic agendele politice pentru a se alinia cu ideologiile de extremă dreapta.
Un caz notabil este controversata lege a imigrației adoptată în decembrie în Franța, care servește drept o manifestare evidentă a acestui fenomen.
În fața diviziunilor interne ale partidului și a reacțiilor pasionale, președintele Emmanuel Macron s-a trezit prins într-o criză ideologică după ce a propus măsuri stricte privind migrația.
Proiectul de lege, în special, introduce modificări ale criteriilor de eligibilitate pentru anumite beneficii de securitate socială acordate străinilor. Le Pen consideră proiectul de lege un triumf pentru poziția sa ideologică.
După ce și-a asigurat realegerea în 2022, Macron a recunoscut deschis că sprijinul obținut din partea alegătorilor nu a fost neapărat o susținere a propriilor sale idei, ci mai degrabă o mișcare strategică pentru a contracara ascensiunea extremei drepte.
Recunoașterea evidențiază o contradicție notabilă în poziția sa politică, subliniind o neclaritate ideologică accentuată și mai mult de popularitatea sa semnificativ nefavorabilă.

Centrul-dreapta continuă să se îndepărteze de rădăcinile sale
În vara anului 2023, Friedrich Merz, liderul CDU din Germania, a cochetat pentru scurt timp cu ideea de a colabora cu extrema dreaptă AfD, în special la nivelul administrației locale.
Această îndepărtare de tradiție ridică îngrijorări cu privire la slăbirea hotărârii CDU, marcând o evoluție semnificativă în politica conservatoare de după cel de-al Doilea Război Mondial.
O tendință similară a apărut în Spania, unde Partidul Popular conservator a fost aproape de a forma un guvern de coaliție cu formațiunea de extremă-dreapta Vox.
Vox, cunoscut pentru agenda sa anti-LGBTQ+ și puternicul său negaționism climatic, a descurajat alegătorii, ceea ce a dus în cele din urmă la o victorie neașteptată a stângii și a premierului Pedro Sanchez.

Între timp, Noua Democrație, partid de centru-dreapta din Grecia, trece printr-o prefacere notabilă, îndepărtându-se de rădăcinile sale tradiționale de centru-dreapta. Un scandal privind interceptările telefonice a pătat primul mandat al prim-ministrului Kyriakos Mitsotakis, iar guvernul se confruntă cu acuzații de respingere a controalelor la frontiere.
Extrema dreaptă face deja parte din curentul principal european – a sosit momentul să recunoaștem în sfârșit aceasta.
Extrema dreaptă greacă se confruntă cu o rezistență serioasă în rândurile sale, deoarece facțiunea sa ultraconservatoare refuză să susțină legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex, subliniind și mai mult deschiderea partidului către extrema dreaptă.

O Uniune neguvernabilă?
În ciuda deplasării spre dreapta observată pe plan intern în multe partide tradiționale de centru-dreapta, Partidul Popular European (PPE) se remarcă prin angajamentul față de ideologia sa.
În special, PPE a refuzat să se angajeze în negocieri cu grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) sau cu Identitate și Democrație (ID), distanțându-se de peisajul mai flexibil al politicii interne de centru-dreapta.
Sondajele recente indică faptul că se așteaptă ca PPE și Socialiștii și Democrații (S&D) să obțină 171 și, respectiv, 141 de locuri. Posibilitatea de a forma o coaliție cu liberalii subliniază angajamentul PPE de a menține alianțele tradiționale în cadrul Parlamentului European.
Amenințarea iminentă a unei creșteri bruște a influenței extremei drepte în iunie reprezintă o provocare formidabilă care s-ar putea dovedi dificil de abordat în alegerile ulterioare.
Cu toate acestea, se preconizează că aproape 25% din locurile din Parlamentul European vor fi revendicate de cele două grupuri de extremă-dreapta, potrivit unor sondaje recente. Este important de menționat că această cifră nu ia în calcul partidele neafiliate, cum ar fi Fidesz din Ungaria, care se aliniază cu Non-Inscrits (NI), un grup divers din punct de vedere ideologic, în Parlamentul European.
Pericolele de a estompa și mai mult granițele dintre centru-dreapta și extrema dreaptă în Europa nu sunt excluse și, fără îndoială, normalizarea ideologiei ar putea să se infiltreze și în agenda politică a Parlamentului.

Ape neexplorate
Deschiderea către extrema dreaptă s-a dovedit a fi un demers riscant pentru entitățile europene de centru-dreapta.
Ascensiunea în curs de desfășurare în întreaga Europă, inclusiv ascensiunea neo-fascistului Fratelli d’Italia și a lui Geert Wilders în Țările de Jos, arată că partidele de centru-dreapta se confruntă cu o presiune semnificativă din partea extremei drepte și sunt nevoite să se adapteze ideologic la peisajul politic în evoluție.
Viitoarele alegeri europene reprezintă un test esențial pentru forțele politice consacrate, în special în Franța și Germania, care vor fi nevoite să navigheze pe un teritoriu neexplorat pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial.
Amenințarea iminentă a unei creșteri bruște a influenței extremei drepte în iunie reprezintă o provocare formidabilă, care s-ar putea dovedi dificil de abordat în alegerile ulterioare.
În cazul în care extrema dreaptă va obține o influență substanțială în parlament în iunie și își va menține influența ulterior, Europa s-ar putea trezi navigând prin ape necunoscute.
Repercusiunile unei astfel de modificări ar putea avea ecou pe întregul continent, remodelând peisajul politic și introducând noi provocări pentru Uniunea Europeană în ansamblu.

Autor: Georgios Samaras
Sursa: yogaesoteric.net

NOTA
Georgios Samaras este profesor asistent la International School of Government, King’s College London.

Share on Facebook

Tweet

Follow us