Mizerabila târguială dintre mandarinii social-democrați și fanarioții liberali

În aceste zile fatidice încărcate de nefericirea unui popor care-și pierde democrația la consfătuirile din palatul Victoria dar și în sediile întunecate de nelegiuire ale celor două partide guvernamentale, PSD, respectiv PNL, are loc îngroparea de vie a democrației românești în sicriul greu de plumb al intereselor netrebnicei conduceri a nelegiuitei coaliții și scufundarea acestuia pe fundul Mării Negre.
Aseară poporul român a aflat cu multă consternare că i se pregătește ceva, înlănțuirea aspirațiilor sale democratice de către camarilele liberale și social-democrate printr-un Pact al Diavolului: o nesfârșită rotativă guvernamental -prezidențială, deocamdată pe zece ani.
Și cum era să înceapă nelegiuirea altfel decât cu propunerea generalului cu suflet de ordonanță cazonă,

Nicolae Ciucă, de a fi el însuși primul la rotativa prezidențială cu Ciolacu, pentru următorii cinci ani, cu cedarea guvernării, a comisariatului european, a primăriei Capitalei și a Avocatului Poporului către PSD.

Adică renunțarea la tot ce ține de fundamentul prezenței liberalilor în politică. Că respectiva ordonanță cazonă liberală, spoită conjunctural în culorile cameleonismului liberal, intenționa să sacrifice și partidul însuși pentru aspirațiile sale la funcția cătanei sale ofițerești, ce mobilează inutil holurile Cotroceniului, nu este nemaivăzut, de necrezut este slugărnicia abjectă a liderilor liberali de supt dosul supradimensionat al generalului impostor, nu însă fără scop.
Se pare că în final la liberali predomină cu adevărat numai apetența pentru sinecuri nemeritate, pentru trândăveala bugetofagă și pentru luxul deșănțat omniprezent în troaca partidului din Modrogan, vezi cazurile Iulian Dumitrescu și Rareș Bogdan. Cu minuscule excepții, totuși.
Prin urmare, susținerea principiilor liberale ale economiei durabile și oneste de piață, a elitismului benefic țării și a liberei inițiative care mișcă înainte o națiune sunt doar propoziții scrise pe sulul de hârtie igienică din latrina liberală. Eternizarea la putere a acestei cangrene galben-albăstruie din fruntea partidului, chiar cu prețul metamorfozării în preș pe prispa mandarinilor din Kiseleff, este unica forță motrice ce-i animă pe fanarioții liberali în trocul scabros și pestilențial cu social-democrații, cu unicul efect distructiv, cel siluirii la nesfârșit a democrației românești.

Și totuși nu le-a ieșit ticăloșia. Deocamdată!
Este un noroc nesperat pentru această națiune obidită că ticăloasa comasare nu le-a ieșit jivinelor nesățioase, pentru că pesediștii și Ciolacu însuși n-au înghițit momeala prezidențiabilului Ciucă de a porționa puterea politică pe următorii zece ani în mod egal, înainte de scrutinurile electorale, cînd liberalii vor reprezenta mai puțin de jumătate din opțiunea electorală pentru social-democrați.
Mai ales că ar ceda puterea coercitivă și informativă, adică Parchetele și serviciile de informații principale, unui președinte militar care ar deschide rotativa prezidențială și care ar ști să le folosească împotriva lor. Infracțiune morală de care se fac vinovați liberalii, gonflata cătană din fruntea lor fiind preponderentă în cuantumul răspunderii în fața electoratului liberal.

Pentru că acum, când sulfuroasa târguială a scăpat de sub obrocul cenzurii de partid și de stat nucleul dur al electoratului liberal a descoperit în plenitudinea ei hidoasa înfățișare morală și intelectuală a fanarioților liberali.

Și nu-i vor ierta la parlamentare, chiar dacă europarlamentarele și localele nu vor dezvălui proporțiile dezastrului electoral ce va însoți prăbușirea credibilității acestui partid istoric, similar în destin din ce în ce mai mult cu defunctul PNȚCD. Oricum, eșecul forțării unei comasări a localelor cu oricare din celelalte alegeri înseamnă pentru PNL începutul sfârșitului.
Primarii liberali, oricum indisciplinați, odată aleși nu vor mai asuda pentru alegerea parlamentarilor lor, euro sau naționali, pentru că vor fi prea preocupați să se reorienteze către viitoarea putere guvernamentală și către viitoarea sursă bugetară, care este neîndoios cea social-democrată. Iar o alunecare vertiginoasă a partidului către un scor electoral cu o singură cifră, sau spre un unu urmat de un doi sau trei îi va scoate pe liberali în afara lizierei pădurii guvernamentale relevante.
Probabil se vor mai căciuli pentru două trei ministere nesemnificative cum a făcut și UDMR, asta ca să-și definitiveze finalul rolului lor istoric în politica românească. Incredibil, premierul Ciolacu a răspuns inteligent deflectând propria sa responsabilitate în trocul mizerabil:

Liberalii lăsați în offside să culeagă sudălmile și înjurăturile propriului electorat        
„Cred că și domnul Ciucă dacă mi-ar cere mie să renunțe PSD la candidat și eu dacă i-aș cere domnului Ciucă ne-am jigni unul pe altul. După cum ați văzut nu avem această înclinație de a ne jigni”, a detaliat Ciolacu, preluat de Știri pe Surse. Pentru ca apoi să adauge că va reflecta pe parcursul vizitei sale în Italia, urmând ca o nouă rundă de discuții să aibă loc vineri la întoarcerea sa.
Prin această atitudine Ciolacu câștigă două lucruri: primo: extrapolează răspunderea trocului comasării alegerilor în capul liberalilor și își camuflează propria dorință de a beneficia primul de rotativa prezidențială și secondo: denotă siguranță de sine și încredere în forțele electorale proprii ale PSD, aspect plăcut privirii nucleului dur al acestui partid, mult mai vast, mai compact și mai disciplinat decât al liberalilor.
Dar îi și aruncă pe aceștia Pe Culmile Disperării ale lui Cioran, mai dispuși apoi să comită erori strategice fatale.
Mircea Geoană a avut o intuiție rarisimă în mijlocul noianului de tâmpenii înșirate cu orice ocazie de când viețuiește suptsecretarial pe la NATO, anume că electoratul celor două partide ale coaliției s-ar putea să nu agreeze încastrarea opțiunii sale politice pentru zece ani în matricea decisă de mafia statală a prezentului.
„Cred că există şi un risc de bumerang, pentru că lumea spune: «aha, matale crezi că, cu maşinăria ta de partid, poţi să-mi opreşti mie votul?». Şi e posibil să vină lumea la vot în număr şi mai mare şi să fie vot de sancţiune. Nu doar vot pentru cineva şi împotriva cuiva”, a declarat Mircea Geoană, luni seară, la Digi 24, preluat de Știri pe Surse.

Mircea Geoană intuitiv, dar incomplet și nătâng ca de obicei
Cum emanațiile sale retorice provin din puțul său intuitiv, mai degrabă decât din cel al rațiunii, pe care n-o are, evident că a omis un detaliu esențial al analizei sale sociologice. Acela al diferențierii psihologice inebranlabile a celor două bazine electorale.
Electoratul PSD este mult mai materialist în ce privește pomenile sociale și mai neînțelegător într-ale conceptelor democrației, astfel că este dominat de sindromul tătucului, cel al conducătorului iubit, aplaudându-i autocrația și iscusința acestuia de a-i înlănțui pe liberali la căruța intereselor pesediste, fără a fi prea tare interesat de subzistența democrației, chiar și așa dâmbovițeană și oloagă cum este cea românească.
Electoratul liberal însă este mult mai atașat de valorile democratice pentru că trăiește din funcționarea economiei capitaliste, din sudoarea frunții și din propria sa inițiativă liberă, un mod de viață la fundamentul căruia stă libertatea gândirii, deci conceptul democrației autentice.
Astfel că o astfel de transgresiune nelegiuită, aceea a trocului mizerabil al predării guvernării social-democraților în favoarea funcției sterile și anoste de președinte al țării pentru o lungă perioadă de aici înainte, cedare camuflată în comasarea alegerilor, nu va rămâne nesancționată, așa cum apreciază și Geoană, dar în privința întregului electorat al celor două partide, într-un mod profund greșit. Despre dezgustătoarea demagogie a gornistului liberal, Rareș Bogdan, nu are sens însă nici să analizăm pe marginea acesteia:

Din zicerile secăturii responsabile cu zarva mediatică la liberali     
„Pentru noi este important să fie o cât mai bună reprezentativitate. Dacă eu aș fi sigur că românii nu și-ar pierde apetența pentru ultimele două duminici de alegeri și vor participa într-un număr cât mai mare la toate alegerile, sincer(sic! Emană ipocrit mincinosul de serviciu al PNL n.n.)… spune Rareș Bogdan, preluat de Știri pe Surse. Conform acestei surse jurnalistice Bogdan afirmă că România are nevoie de stabilitate, „cheia următorilor ani”. Adică de sacrificarea democrației pe altarul stabilității sinecurilor liberale ale puterii politice, nicidecum pentru vreo stabilitate socială și materială a poporului.
Un celebru principiu enunțat de Comisia de la Veneția: legislația electorală nu se schimbă cu mai puțin de un an înainte de alegeri:
„Importanţa şi necesitatea măsurilor de reducere a cheltuielilor bugetare într-un context de criză economică – incontestabile de altfel – nu se pot constitui însă în argumente care să susţină, în orice condiţii, restrângeri ale exerciţiului unor drepturi sau ale unor libertăţi sau care să susţină măsuri de natură a afecta principii fundamentale ale statului de drept”, arată deciziaCCR și„O asemenea modificare legislativă intempestivă poate fi de natură să creeze dificultăţi suplimentare autorităţilor însărcinate cu aplicarea sa, sub aspectul adaptării la procedura nou instituită şi operaţiunile de ordin tehnic pe care aceasta le presupune”, arăta Curtea Constituțională în Decizia 51/2012, relevantă mutatis mutandis și în acest caz, potrivit Știri pe Surse. Cornel Nistorescu crucifică în Cotidianul cu o virulență colosală, în penultimul său editorial despre comasare, frenezia înfulecării democrației românești în cursul festinului Coaliției:

„Comasarea lui Dracu cu Frati-su?”
„Comasarea este o operațiune de încrucișat rîma cu sîrma ghimpată pentru a ajunge la miere.(Un instantaneu delicios de ironie socratică a maestrului! N.n.) Exact cum au făcut rușii.
Au colorat și au îndulcit orizontul și au zis „Înainte, fraților!”. Comasarea seamănă cu o asociere între un Diavol galben și Unul roșu sau cu o înfrățire între lup și vulpe, hotărîți să dea un duet de balet.
Comasarea alegerilor este o înțelegere între nemernici și ticăloși, între hoți și șarlatani, preocupați și ei să închege o orchestră și să cînte aceeași muzică și să împartă frățește prada care le cade de pe urma unei admirații necondiționate.
Comasarea este o operațiune de calcule, condiții, planuri și speculații din care nu cîștigă decît autorii.
Comasarea alegerilor este un plan de putere făcut de nehaliții politici speriați de procurori și de căderea în opoziție.
Comasarea alegerilor reprezintă o economie de 50-100 de milioane de euro pentru a putea toca miliardele din aceeași monedă pe toate aiurelile de ne-pus în operă.
Comasarea alegerilor este o formă de eliminare a celui mic și de astupat gura celui gălăgios, care țipă la hoție și la nedreptate.
Comasarea alegerilor este o surzeală publică în care vocea poporului român sună blînd și nepăsător și numai din cînd în cînd ca un hăuit disperat.
Comasarea este o artă românească de a găsi explicații și soluții la ce nu are nici logică, nici temei, nici salvare. Comasarea alegerilor este o soluție politică scoasă din pălărie de șmecheri în numele stabilității lor pe funcții.
Comasarea este un tricot politic împuțit la care mahării mai lucrează pînă săptămâna viitoare.

Din cele peste o sută de comentarii redăm câteva:
Libiu Mateescu spune: 09 feb. 2024 la 9:42 Comasarea este o hidră politicianistă cu patru capete deghizată intr-un balaur cu doar două, dar cu apetit de infulecare triplu.

Hotii spune:
09 feb. 2024 la 6:15 Cu câteva luni înainte de alegeri, comasarea e un alt furt al mafiei psdnl , lumea va vota la europarlamentare în neinformați ceea ce încalcă principiile universale ale dreptului omului. Orice comasarea se poate realiza doar în consens cu toate partidele, inclusiv cele din opoziție

vanatorul de troli spune:
09 feb. 2024 la 6:35 …perfect adevarat!…si ati putea continua mult si bine, cred ca nu contine vocabularul suficiente cuvinte pt a califica marsavia aceasta…

Rotativa de furat spune:
09 feb. 2024 la 6:47 Fac economii forever. Desfinteaza alegerile complet si baga rotativa pe viata. Ei por fura linisti, cum deja fac, stiindu-se realesi pe viata.

Un patriot spune: 09 feb. 2024 la 6:50 Comasarea este o hotie pe fata si o lovitura data democratiei adevarate. Pt o democratie reala si reguli respectate nu au interes nici KWI si nici toata camarila lui de adunaturi psdpnl.

Ultimul editorial al lui Nistorescu despre comasare este devastator la adresa celor două haite politice ale Coaliției. Fragment:

„Operațiunea de acaparare a puterii pe termen lung de către două partide umflate și rapace sub denumirea de „comasare a alegerilor” a început să patineze și să scîrțîie din toate puterile.

În teorie, planul de a turna beton peste democrație în numele stabilității pentru un deceniu suna destul de simplu:
– Ne aliem și punem mîna pe putere pentru următorul deceniu! Și le zicem tuturor, pa și pusi! Împărțim funcțiile, ne punem oamenii peste tot, îi mai rotim și-i lăsăm pe cetățeni cu gura căscată!
Ambele partide ar vrea. Își ling buzele la așa ispită. Culmea, președintele, bîrna mediatoare și non-gînditoare, nu se opune. Este de acord cu varianta comasării, mai ales dacă ai săi s-ar alege cu un hartan îndestulător din putere. Ba, ar dori și susținerea PSD pentru un candidat unic al Coaliției care să-i garanteze imunitatea după alegeri. Punct ochit, punct lovit!” După ce face un inventar al zerourilor care semnifică însușirile intelectuale și morale ale celor doi satrapi, Ciolacu și Ciucă, directorul Cotidianului constată: „Ambițiile celor două tabere se termină ca o bușeală în zidul care le desparte urmată de o scufundare în cloaca în care se scaldă amîndouă. Negocierile continuă pe ascuns și, la vedere, pe săptămîna viitoare.”

Din cele peste o sută de comentarii la editorialul de ieri al maestrului redăm două:

Leopold spune: 13 feb. 2024 la 9:37 … vrăjeală pentru fraieri. Cică nu se înțeleg, nu vor, dar … vorba lui Caragiale:
”So`ntâmplat un eveniment de o covârșitoare moralitatea politică și după care țara noastră de secole tânjea!
So`ntâplat câ după tragice lupte politice și intestine, șî pot să zâc chiar fratricide, muma noastră comună țara ne-o strâgat: ajunge fii mei, eu am nevoie de armonie! șî noi am auzito
URA! URA! URA!

Ne-o cere Guvernul!
Ne-o cere națiunea!
Ne-o cere Președintele!
URA! URA! URA!”

3 feb 2024  Libiu. Mateescu spune:  Plastică și invăluitoare analiză a zerourilor din capul statului. Partea proastă este ca analiza converge catre alta, a zerourilor țării de peste tot, incepând cu aleșii nației și nația înseși. Care va alege una din cele două loaze si va aplauda sfârșitul democrației, pentru ca atâta știe și poate.

Liberalii nu văd hăul Opoziției, ce li se deschide abisal în fața ochilor
Ceea ce liberalilor le eludează apercepția este posibilitatea neîndoielnică a unei viitoare alianțe PSD-AUR, aspect al Real Politik care pare să depășească simplista înțelegere despre politică a liderilor din vîrful PNL, în frunte cu contraindicatul pentru cugetare, Nicolae Ciucă, parafrazîndu-l pe Țuțea, cel care se referea la ruși astfel.
Ba, chiar este posibilă varianta unei guvernări exclusiv PSD, minoritară însă, cu susținere parlamentară din partea AUR, în schimbul unor sinecuri bănoase și a unor ciozvârte de putere zemoase, chiar dacă nu chiar ministeriale. În acest caz chemarea ostășească la arme a inadecvatului lider rezervist al PNL împotriva extremismului fantasmagoric din politica românească ce ar fi, în opinia lui, reprezentat de AUR și de Șoșoacă, dar și în favoarea stupidei stabilități mereu invocate, este cel puțin redundantă dacă nu chiar ridicolă. Mai ales dacă Donald Trump va reveni la Casa Albă și se va arăta favorabil unei inserții de suveranism prin AUR în guvernul României. În această situație Ciucă cel degrabă iubitor și ascultător de americani va face o piruetă soldățească în jurul axei și va saluta cu o mână la cozoroc și cu alta pe vipușcă noua orientare americană și stabilitatea  adusă de „extremistul” Simion guvernării României.
În vederea supraviețuirii PNL, cel mai bine pentru liberali ar fi ca președintele Ciucă să-și ia o vacanță prelungită de la propria-i persoană până când trec alegerile de tot felul, iar apoi să-și mai ia una definitivă de la liberalismul românesc însuși, orice forme ar îmbrăca acesta. 

Libiu Mateescu  

Share on Facebook

Tweet

Follow us