Ciolacu n-ar avea nicio șansă la președinție, alarmează nejustificat Ion Cristoiu
Că maestrul Cristoiu a mai zbârcit-o de multe ori cu pastilele sale alarmiste este un lucru prea bine cunoscut de întreaga suflare românească. În aceste zile de clocotitoare agitație politicianistă pe tema comasării Ion Cristoiu emană din nou o predicție, potrivit căreia Marcel Ciolacu va galvaniza împotriva candidaturii sale la președinție toată suflarea țării anti-PSD, de la origini și până astăzi.
Asta, pentru că reacționarii de dreapta, câtă frunză și iarbă, urăsc în continuare PSD și vor scrie pe versanții nordici și sudici ai Munților Făgăraș *UIE PSD, probabil nu cu oi ci cu capre negre și cu urși din rezervația de la Zărnești.
Dar să vedem ce a emis în eter maestrul la Realitatea, preluat de Știri pe Surse:
„În turul doi, orice candidat îl bate la scor. În turul 2, se mobilizează anti-PSD-ismul; Ganditi-va ca in turul 2 si PNL-ul va fi impotriva lui, vor ieși la vot toți anti-FSN din 90 până astăzi.
Năstase, să vedem, după asta Geoană, Ponta, după asta a venit Dăncilă. Ei spun nu, poate sunt sinceri, dar este o presiune uriașă să candideze, dar ganditi-va, daca domnul Ciolacu candidează, el nu mai e președinte PSD, fie că nu ajunge, s-a făcut o listă de ăia care îi iau locul.” Comasarea alegerilor este de un interes vital pentru PNL(Aici are profundă dreptate maestrul, am detaliat la InfoBrașov de ce! N.n.). În aceste condiții, Ciolacu, oricât de prost administrator este, este un om politic de excepție(sic! Păi, atunci de ce ar eșua la președinție? N.n.). El nu vrea comasarea alegerilor și asta e o explicație simplă; cele două,(sic!?? Aici maestrul este incoerent! N.n.) cel care răspunde este premierul”,
Câteva contraargumente de la firul ierbii pentru maestrul Ion Cristoiu
Văzând siguranța maestrului Cristoiu în predicția sa în regim catastrofic despre imposibilitatea științifică pentru Marcel Ciolacu de a strânge suficiente voturi, în consonanță cu prostănacul iliescianist, Mircea Geoană, nu ne putem abține de la interogațiile retorice ce survin cu naturalețe.
Mai este PSD cel de pe vremea lui Dragnea, ostracizat, demonizat și acoperit cu lăturile ce i se deversau pe acoperișul din Kiseleff de către toate forțele politice interne și internaționale, de către toate segmentele societății, pe temele corupției endemice?
Nu, dimpotrivă. PNL este cel care decontează megacorupția de stat din vremurile Pandemiei, împreună cu USR. DNA a inculpat într-o veselie liberali, useriști și pesediști, în ultima vreme cam la același nivel de gravitate a faptelor și de calitate publică a persoanelor.
Deci, genericul de film bolșevic al anilor 50, „Corupția Ucide”, îndreptat numai în direcția PSD nu mai este consistent cu realitatea contingentă. Pierzându-și astfel principala platformă de atac dreapta românească, searbădă și împleticită cum e, nu mai are timp până la alegeri să genereze altă emulație propagandistică, pentru a crea un larg curent de opinie anti-PSD.
Deci nu mai există fermentul negativ în jurul căruia să se coalizeze forțele progresiste, fie ele liberale, sau haștagiste. De unde și eronata generalizare a maestrului Cristoiu despre ura neostoită și apetența pentru mișcări de mase a electoratului non-social-democrat.
Nici previzibila trâmbițare a orientării inexorabile pro-europene și pro-NATO a dreptei liberale și progresiste nu mai poate avea conotații anti-PSD, pentru că Marcel Ciolacu este mai bine primit decât liberalii în marile cancelarii europene și în cele americane. Mai ales pentru că a respectat mai abitir ordinele mandarinilor europeni și nord-atlantici, în special vizând Ucraina. În ce, deci, ar putea consta retorica lui Ciucă împotriva lui Ciolacu? În nimic, atât doar că va menționa că l-a sprijinit prin propria-i absență și el pe Ciolacu la guvernare, argument care pentru un candidat la prezidențiale este cel puțin subdimensionant și ridicol.
Nu l-a forțat nimeni pe generalul popotei naționale ca în loc să adăsteze trândav la Senat să se fi înșurubat în govern ca prim-vicepremier, eventual și ministru al Apărării sau de Interne, poziție din care l-ar fi talonat pe Ciolacu în toate deciziile sale și aproape i-ar fi egalat acestuia vizibilitatea și influența. Dar deh, mai bună-i speciala cumulată cu indemnizația și cu lentoarea senatorială, un trai liniștit și irelevant pentru un pensionar rezervist blazat!
PSD se pregătește să iasă definitiv din izolare politică la prezidențiale
Miza comasării, dar și a respingerii ei de către Ciolacu, poate avea și un efect pervers asupra liberalilor, deci asupra lui Ciucă însuși.
Pentru că dacă va exista vreo comasare impactul public negativ al mizerabilei târguieli se va sparge în capul acestora, iar dacă nu va avea loc efectul electoral ar fi dezastruos pentru liberali, am mai detaliat de ce, în articolul de ieri.
Văzând atitudinea bruscă de respingere a lui Ciolacu, le-a trecut cumva prin minte liberalilor că Ciolacu intenționează să dea timp AUR până în toamnă să-și organizeze filialele locale și listele cu candidați la primării și la consilii județene? Pentru că-i pregătește ca alternativă la guvernare în locul PNL și dacă Dan Puric, prezidențiabilul AUR, nu intră în turul doi la prezidențiale va absorbi și voturile acestuia împotriva lui Ciucă?
Iar dacă Ciucă nu va intra în turul doi și va intra Puric, suveranistul anti-american și euroscepticul absolut, nu vor fi obligați liberalii de către stăpânii lor bruxellezi și americani să-l susțină pe Ciolacu contra unor mizerabile sinecuri bugetare, așa cum s-a întâmplat demult în confruntarea prezidențială Iliescu-Vadim, tot într-un al doilea tur de scrutin? Probabil că liberalii n-au gîndit atât de departe, sau atât de malefic, dar totuși trebuie să le fi dat de gândit întoarcerea constantiniană( adică la 180 de grade) a lui Marcel Ciolacu în privința comasării, care ar fi convenit la prima vedere și PSD.
Factorii inhibitori din trecut ai ascensiunii unui prezidențiabil PSD nu mai există astăzi
Iată de ce teza maestrului Cristoiu despre o mare frondă națională împotriva lui Ciolacu în turul al doilea al prezidențialelor nu susține apă, pentru că n-are în jurul căror concepte și sloganuri să se coaguleze. Lipsește și fermentul catalizator coroziv, adică serviciile, Parchetele și Justiția(puterea judecătorească), care deja se vor fi orientat către noua putere politică, aceea veche de fapt, trădându-i pe actualii deținători ai butoanelor coerciției de stat. Mai ales că au de conservat salariile și pensile speciale, deci nu-și pot risca traiul îmbelșugat pariind pe gloaba moartă a Dreptei românești.
Chiar și Iohannis, în schimbul imunității post-președinție și a unei susțineri pentru vreo sinecură europeană din partea lui Ciolacu se va abține în a-l susține public pe Ciucă, aspect care îi va aduce pe liberali într-o situație de plâns, pentru că președintele României este în primul rând cel care le-a băgat ursul pesedist la guvernare în numele unor iluzorii și ridicole stabilități și securități sociale.
Adică exact ceea ce nu este democrația liberă. Iată doar câteva din contraargumentele ce pot fi înfățișate față de alarmismul redundant emis de maestrul Cristoiu despre imposibila ascensiune prezidențială a lui Marcel Ciolacu. Desigur că există și argumente împotriva unui Ciolacu-președintele României, dar acestea țin mai mult de bucătăria internă a PSD și de gradul de șantajabilitate ce l-ar apăsa pe premierul României din penumbra trecutului său, dar aceasta este o altă discuție.
Libiu Mateescu
articol de propaganda psd .