Chiar nu am învățat nimic din istorie ?
Fragment din scrisoarea trimisă de Ion Antonescu, „oamenilor politici” ai țării
„…Din cauza credinței, că nu mai avem nevoie de armată fiindcă nu vor mai fi războaie (declarație făcută mie de dl. Vintila Brătianu când îi arătăm greșeala ce se făcea), ofițerii nu erau plătiți nici cât bucătării, caii armatei au fost vânduți și chiar dați gratis locuitorilor fiindcă nu se dădeau fonduri pentru hrana lor.
Din aceleași cauze soldații erau lăsați la vatră, în unele cazuri chiar zece luni pe an, trageri nu se făceau fiindcă nu se aloca muniție, depozite de muniție de zeci de miliarde au sărit în aer trăsnite, fiindcă nu s-a dat curs repetatelor cereri de a se aloca modesta sumă de 30 mii lei pentru paratoniere (cazul depozitului Crasna și altele).
În același timp se aruncau sute de milioane peste graniță pentru automobilele de lux ale potentaților și alte sute de milioane cu alegerile, care trebuiau să aducă și să mențină la putere pe toți îndrăzneții și exponenții ticăloșiei românești.
Tunurile, armele, căruțele nu se ungeau din lipsă de unsori și multe, în valoare de miliarde de lei, s-au stricat fiindcă au fost ținute zeci de ani sub cerul liber deoarece nu se puteau face magazii; cazărmile ca și școlile prezentau o spectaculoasă și tragică situație; din această cauză valoarea armamentului și a patrimoniului public scădea anual cu zeci de miliarde de lei.
Timp de 20 de ani nu au fost concentrați pentru instrucție nici ofițerii, nici soldații și nici măcar specialiștii din rezervă. Spectacolul dat zilnic în stradă de soldați în zdrențe și desculți și de ofițerii destrăbălati, de demoralizare, nu s-a putut încă uita și nu se va uita niciodată încă. Până în 1934 când am fost șef de stat major și am împins la crearea ei, industria de război era inexistentă.
Reșița era în faliment, iar I.A.R.-ul și Cugir au fost niște odioase înjghebări, în care francezii și englezii au pus mașini scoase din uz, care au stat ani de zile pe chei la Constanța. Iar miniștrii de război și șefii de stat major care și-au încărcat răspunderea și conștiința cu această faimoasă operă și în special generalii Mărdarescu, Angelescu, Samsonovici și alții care au fost mai trecători, au fost toți instrumente oarbe în mâinile dvs., acceptând situația de călăi ai statului, ai oștirii și onoarei lor pentru a încasa până la ultima centima, cu știința dvs., fondurile secrete care stau la baza avuției lor de astăzi….”
Mă opresc aici, cred că este suficient. Nimic nou sub soare.
Tragedia este că la nevoie, copiii acestei țări vor fi trimiși iar la război fără armuri, de o clasă politică ordinară, care își bate joc de propria ei armată, „în aplauzele grele a canaliei de pe uliți”.
Autor: Col. (r) Tudor Păcuraru
Sursa: art-emis.ro
