România este condusă de măscărici fără asumarea răspunderii

Ca întotdeauna „… suntem aici de mii de ani, la poarta furtunilor și a trecerii oștilor”, spunea la vremea sa marele savant Nicolae Iorga. Nimeni, însă, nu și-a asumat răspunderea pentru derularea impusă a evenimentelor din zbuciumata Istorie a Românilor, materie de studiu radiată din școlile României, exceptându-l pe permanentul re-condamnat al „Tribunalului poporului”, al O.U.G. 31/2002, al Legii „Vexler” și al „I.N.S.H.R.-E.W.”, așa cum a făcut-o mareșalul Ion Antonescu: „Mi-am asumat răspunderea pentru destinul țării, când toți fugeau de răspundere…”.
Cum să înveţe un elev român în doar 50 de minute pe săptămînă istoria neamului românesc, când acum, pe coperta manualului nu mai scrie „Istoria Românilor”, ci simplu, „Istorie”… alternativ fabricată.
S-au scurs doi ani de la declanșarea conflictului din apropierea granițelor coloniei corporatiste numită încă România, aflată azi sub ocupație militară străină.
Cu prea-plecata voie și acreditare a leprelor ocupante ale celor trei palate dâmbovițenea românii au plătit și plătesc în continuare costurile mascaradei Maidanului portocaliu dirijat de bagheta Victoriei Nuland, proaspăt demisionată – un gen de recunoaștere a eșecului Unchiului Sam.
Măscăriciul de la Kiev, frate geamăn al încă actualului chiriaș la Cotroceni, a-toate-voitor de funcții internaționale incompatibile cu IQ-ul și aptitudinile sale, împreună cu Macron, paiața francezilor, constituie tripleta papagalilor ideali telecomandați prin WEF de Bilderbergii planetei. Nici nu se putea altfel!
În septembrie 1941, conducerea țării, abandonată (a câta oară ? – n.n.) de dezertorul Carol al II-lea, a fost preluată de un Român care și-a dorit întregirea României Mari ciuntită prin rapturilor teritoriale ale anului 1940. Acel Mare Român, trădat de infantilul rege Mihai I, de Maniu și alții ca ei, și predat în plin conflict militar inamicului – U.R.S.S. –  și-a asumat răspunderea și a plătit cu demnitate atât realizările, cât și inevitabilele erori din timpul luptelor de pe Frontul de Est. Fără putință de tăgadă, la 22 iunie 1941, urmând Ordinul către Armată al generalului Antonescu, Armata Română nu a trecut granița de Răsărit a țării, ci a pășit dincolo de Prut, tot pe pământ românesc, o parte a acestuia aflându-se și azi sub cizma statului artificial Ucraina.

„Recunoștința” postdecembristă manipulată și controlată din exterior a găsit eunuci executanți, cel dintâi fiind primul „președinte” postdecembrist, Ion Iliescu, urmat de prim-ministrul acelor ani, Adrian Năstase care, după „vizita” de acreditare pe malul Potomacului, a executat porunca sionistă, a deschis drumul dictaturii prin acea criminală OUG 31/2002 cosmetizată, adăugită și transformată în Fără-de-Legea 157/2018 („Vexler”).
Fără posibilitatea de a comite o eroare, agentura sionistă actuală I.N.S.H.R.-E.W. – urmaș bastard hibrid al „Наро́дный комиссариа́т вну́тренних дел” (N.K.V.D.) și a „Geheime Staatspolizei” -, structură teroristă aflată sub directa subordine (în fapt, invers – n.n.) a prim-ministrului României – taie, spânzură și re-condamnă valorile naționale ale românilor.
„Și tu, popor român, taci!”.
Încercați, vă rog, să comparați pe mareșalul Ion Antonescu cu umblătorul hai-hui pe banii contribuabilului român, încă actual șef de stat, căruia nu i-a păsat și nici nu-i pasă de soarta cetățenilor în fața căruia a depus jurământul de credință. Nu i-a reprezentat niciodată, iar interesele lor i-au fost străine.
Doar banii pentru deplasările costisitoare sfidătoare, bani cheltuiți fără a da socoteală l-au interesat. Pentru că nimic nu rămâne nepedepsit, va veni totuși ziua când va da seama pentru abuzurile ilegale comise. Schiorul-ciclist-navetist-zburător nu-și va asuma răspunderea niciodată pentru că între el și Mareșal se află o prăpastie care-l situează pe primul la groapa de gunoi a istoriei, iar pe Mareșal la locul ce i se cuvine: printre cei mai mari zece români!

Pentru că nimic nu este întâmplător, toate acestea se întâlnesc în „indicațiile prețioase” primite de la cei care au ordonat războaiele „necondamnate” din Vietnam, Afganistan, Iugoslavia, Irak, Libia… față în față cu conflictul dintre Federația Rusă și Ucraina (dragostea Occidentului), acum, și cu genocidul din Gaza.
Se apropie ziua de 4 aprilie. Se împlinesc 80 de ani de când când U.S.A.F. au bombardat Bucureștiul, ucigând 2.942 de civili – inclusiv femei și copii și rănind alți 2.126. Drept răsplată, autoritățile postdecembriste au ridicat monumente dedicate „eroilor” americani ucigași de români.
Cine-și asumă răspunderea? Hiroshima plânge. Nagasaki plânge, dar japonezii nu construiesc monumente pentru asasini.
„Popor român, sper ca măcar acum, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi!
Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu – dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte.
De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale? …” (Iusin Pârvu).

Autor: Ion Măldărescu
Sursa: art-emis.ro

Share on Facebook

Tweet

Follow us