Academia Română, instituția care poate mult și face foarte puțin
Academia Română, cel mai înalt for științific și cultural al României, a sărbătorit 158 de ani de la înființare
Academia este o instituție păstrătoare a valorilor perene
În raport cu înființarea, care a fost în 1866, când instituția a purtat pentru scurtă vreme numele de „Societatea Literară”, de la acest moment până azi sigur că s-au produs multe schimbări în cadrul academiei, dar elementele fundamentale au rămas constante, pentru că Academia e o instituție păstrătoare a valorilor perene și din acest punct de vedere unii o califică drept conservatoare, adică păstrătoare a valorilor. Și acele valori care au fost puse în fața academiei în urmă cu 158 de ani sunt în general valabile până azi, adică ideea cultivării limbii, a normării limbii, a creării dicționarelor, enciclopediilor referitoare la limba și literatura română și ideea cultivării istoriei naționale cu toate componentele ei, pentru a întări identitatea. Unii vor zice că de atunci au trecut atâția ani și s-a consolidat și s-a întărit identitatea națională românească. Dar sunt multe primejdii legate de această identitate și Academia este una din instituțiile care dorește păstrarea calității de român, a felului nostru de a fi români.
Sunt câteva momente mai importante. Primul e chiar fondarea pregătită de dl. Alexandru Ioan Cuza și realizată în timpul locotenenței domnești, încât funcționarea propriu-zisă într-adevăr, a pornit sub principele Carol I.
După aceea, un alt moment este anul 1879, când a primit oficial numele de „Academia Română” și când Parlamentul a aprobat o lege de funcționare a academiei, care era declarată institut național, persoană morală, independentă în toate lucrările sale, de orice natură. Acestea sunt momente pozitive.
Un alt moment pozitiv, al treilea după părerea mea, a fost în 1919, când pentru prima oară membrii Academiei Române din provincii nu mai treceau granițe ca să vină în România. Era un fel de, între ghilimele să zicem, „Schengen” avant la lettre. Înainte, toți membrii academiei din Bucovina, din Basarabia, din Transilvania, din Banat, Crișana, Maramureș sau de la sud de Dunăre treceau granițe. În momentul 1919 Nicolae Iorga remarcă pentru prima oară membrii Academiei Române care vin să participe la lucrările ei n-au trecut granița, ceea ce a fost extraordinar, frumos, înălțător, important și că momentul a dat un impuls, un avânt funcționării instituției.
Având în vedere vremurile dificile pe care le trăim, există motive să credem că cercetarea academică este cumva pusă acum într-un plan secund?
Academia Română trebuie să rămână o instituție de cercetare fundamentală importantă
Există motive să credem că cercetarea academică este pusă astăzi într-un plan secund și academia se străduiește prin toți membrii ei, dar mai ales prin conducerea ei actuală, să convingă societatea românească și elita acestei societăți că academia trebuie să rămână o instituție de cercetare fundamentală importantă.
Vreau să vă spun că cercetarea fundamentală în matematică, fizică, chimie, chiar biologie nu se face în alte institute subordonate, să zicem Ministerului Cercetării sau ministerelor sau universităților. Din multe puncte de vedere, cele mai importante, cercetarea fundamentală, nu cea practică, tehnologică se face în Academia Română. Iar o societate fără cercetare fundamentală nu poate funcționa la nivelul secolului al XXI-lea.
Într-un clasament internațional de prestigiu, Academia a ieșit pe locul întâi ca instituție de cercetare în România
Prin urmare, academia are un rol în continuare și să știți că publicul arată acest lucru atunci când se fac sondaje de opinie și când între instituțiile care ar trebui să fie preferate de români e trecută și academia. Academia este de obicei pe locurile doi-trei în societate, cam în același rând cu biserica și cu armata, iar anul trecut într-un clasament internațional pentru că acum ne raportăm de multe ori chiar greșit la rankinguri, într-un clasament internațional de prestigiu, academia a ieșit pe locul întâi ca instituție de cercetare în România.
În ceea ce privește performanță științifică sau domeniul cultural în România, Academia are propriile sale programe de granturi. Acordă în fiecare an un număr de granturi în urma unor concursuri.
Îi selectează și pe cei mai buni elevi de liceu din clasele mai ales terminale, care urmează să devină studenți. Sprijină tinerii cercetători și, firește, pe academicienii consacrați. Îi îndeamnă să conducă, în urma concursurilor, institutele de cercetare ale Academiei Române, care sunt concentrate în București, Iași, Cluj, Timișoara, dar și în alte orașe. Prin urmare, academia are o strategie de sprijinire a valorilor și se străduiește să o perfecționeze mereu.
Ca să rămânem oameni, trebuie să umanizăm în continuare mediile în care lucrăm
Trăim tot mai mult într-o lume tehnologizată, digitalizată. Apropo de platformele acestea digitale, noi suntem de acord cu ele, nu mai putem funcționa fără, dar atragem atenția asupra unui fapt capital: viața științifică și în general viața intelectuală și educația trebuie să se desfășoare în primul rând față în față. Ca să rămânem oameni, trebuie să umanizăm în continuare mediile în care lucrăm. Și eu, ca președinte, voi recomanda, că nu pot să decid sau să cer, că academia nu face legi, voi recomanda ca adunările generale să se desfășoare față în față și activitățile principale ale academiei să fie cu prezență fizică, să ne vedem, să ne privim în față, în ochi și să putem transmite mesaje și emoționale ascultătorilor noștri. Dar, repet, platformele acestea digitale sunt foarte, foarte importante pentru activități, sesiuni de comunicări științifice, pentru dialog, pentru colaborare, atunci când prezența față în față nu este posibilă.
De-a lungul anilor, mulți cărturari lăsau prin testament, academiei biblioteca sau arhivele lor, iar diverși notabili, case, moșii, sume de bani. În ziua de astăzi nu mai este ca odinioară, se întâlnesc, dar foarte puține, pe de o parte. Pe de altă parte există oameni care participă la lucrări, văd cam ce se desfășoară în Academia Română, îi cunosc pe protagoniști, pe mulți dintre membri și decid și ei să lase anumite valori culturale Academiei Române.
Patrimoniul bibliotecii Academiei Române este cel mai important tezaur cultural național
Academia Română dispune de averi materiale, bunuri imobiliare în multe colțuri ale țării, prin generozitatea unor donatori și se străduiește de vreo 35 de ani să valorifice aceste bunuri, firește, nu altfel decât respectând dorințele donatorilor. Și atunci suntem în fața unor situații care nu ne permit să ne mișcăm așa cum s-ar putea ca să devenim eficienți. Și din cauza asta primim și critici. Academia e o instituție omenească și funcționează ca orice instituție omenească și cu succese, și cu greșeli, și merge înainte. Însă donarea de bunuri spirituale continuă. Uitați în curând am primit un pian de colecție pentru activitățile secției noastre de arte mai ales, colecții de cărți, cărți rare, care intră în patrimoniul bibliotecii Academiei Române, care este cel mai important tezaur cultural național, având aproape patrusprezece milioane de piese.
Notă – Textul prezentat este rezultatul dialogului dintre Acad. Ioan Aurel Pop, Președintele Academiei Române și jurnaliștii Daniela Petrican și Cătălin Cîrnu de la „Radio România Actualități.
Aranjament grafic – I.M.
Sursa – https://www.romania-actualitati.ro & art-emis.ro
