Un prestigios și bine informat cotidian elvețian anticipează posibila intrare a României în război cu Rusia
De parcă nu era de ajuns că acești conducători stupizi ai României sunt pe cale de a pune economia țării pe butuci, iată că surse bine informate din Occident au devoalat un plan sinucigaș al liderilor români de a băga România în război cu Rusia. Scenariul s-ar petrece în situația intrării Franței în războiul ucrainean sub bagheta megalomanicului președinte francez, Emmanuel Macron. Acesta jinduiește de câțiva ani după o mai proeminentă influență politică internațională, emițând în eter ideea trimiterii de trupe NATO, sau numai franceze, în estul Ucrainei pentru o confruntare directă cu rușii.
Conjunctura o impune, spune președintele francez, din moment ce armata ucraineană se pregătește de retragere totală, chiar dacă lentă, după cum amenință Volodimir Zelensky. La orizont, norii înfrângerii Ucrainei se adună deasupra Harkovului, oraș-simbol pentru rezistența sovietică în Al Doilea Război Mondial, pentru cucerirea sa de către naziști, iar apoi pentru eliberarea sa, purtându-se patru sângeroase bătălii.
Pe fondul întreruperii ajutorului american pentru Ucraina și al revenirii probabile la Casa Albă a lui Donald Trump, ceea ce ar echivala cu abandonarea totală a cauzei ucrainene de către americani, inițiativa președintelui Macron, urmat îndeaproape de slugarnicii conducători români și polonezi, adică sprijinirea fără rezerve a regimului de la Kiev în lupta sa fratricidă cu cel de la Moscova, pare mai degrabă o sinucidere ritualică de natură militară.
Francezii s-ar aventura prin Ucraina, consolidați de trupe românești și poloneze
În cotidianul Neue Zürcher Zeitung autorul materialului a schiţat diferite scenarii pentru eventualitatea unei extinderi a conflictului actual şi asupra celorlalte ţări europene.
Această situaţie s-ar putea crea în cazul în care preşedintele francez Emmanuel Macron va trimite soldaţi în Ucraina, notează Rador Radio România, preluat de Știri pe Surse. Prima posibilitate constă în desfăşurarea unui contingent în partea nordică a Kievului, situaţia în care unităţile AFU s-ar muta pe frontul estic şi cel sudic.
O a doua variantă posibilă ar putea fi ca forţele Parisului să apară în Zaporijie ca rezervă şi să încerce împiedicarea pătrunderii forţelor ruse. Potrivit cotidianului elveţian, la misiune ar mai lua parte Polonia şi România(care a și început exerciții de mobilizare parțială n.n.), iar Republica Moldova, condusă de iresponsabila Maia Sandu, ar putea fi folosită drept bază, conform aceleiași publicații online.
Nicolae Ciucă inventează datorii pe care românii le-ar avea față de ucraineni
„Avem datoria(sic!) să sprijinim Ucraina să câştige războiul împotriva Rusiei. Trebuie să dăm Ucrainei tot ce are nevoie, nu doar să se apere, ci să câştige. De victoria Ucrainei depinde spre ce fel de viitor ne îndreptăm”, a mai spus aiuritor Ciucă, citat de Știri pe Surse, emanând de fapt indirect ideea datoriei intrării României în război alături de cauza Ucrainei. Mobilizarea parțială de exercițiu ordonată de Iohannis are legătură și cu jalnica sa tentativă de a deveni secretar general NATO.
Purtătorul de cuvânt al Președinției Ucrainei, Andrei Iermak, a riscat să afirme că președintele rus Vladimir Putin ar putea lansa o nouă ofensivă până la „sfârșitul lunii mai sau începutul lunii iunie”, atacurile pe care Rusia le-a lansat pe teritoriul ucrainean în ultimele trei săptămâni fac parte dintr-un plan de pregătire pentru o ofensivă mai mare, care ar putea avea ca obiectiv principal orașul Harkiv(Harkov în rusește n.n.), al doilea ca mărime și principalul obiectiv al atacurilor actuale ale Moscovei, potrivit Știri pe Surse.
Câteva repere istorice ale prestațiilor jalnice ale Franței, Poloniei și României, în Al Doilea Război Mondial
Cumplita încleștare dintre forțele occidentale și Uniunea Sovietică pe de o parte și Germania nazistă pe de altă parte, ajutată și de forțele românești ale mareșalului Antonescu, în cel de-Al Doilea Război Mondial ne obligă la rememorarea eșecului lamentabil al armatei franceze, poloneze și române, în cursul războiului.
Aventurierii exaltați din conducerea celor trei țări menționate de cotidianul elvețian suferă, se pare, de o severă lipsă de cunoștințe istorice despre gigantica și pustiitoarea conflagrație.
Astfel, Franța a fost înfrântă de armatele lui Hitler în numai două săptămâni, capitulând după cinci, în iunie 1940, în urma aplicării celebrei operațiuni de învăluire a trupelor franceze elaborată de generalul Erich von Manstein, denumită „Sichelschnittplan”, în traducere „Planul Loviturii de Seceră”. Un plan pus în operă de grupurile de armate A și B, conduse de von Rundstedt, respectiv de von Bock. Asta, în timp ce grupul de armate C, condus de von Leeb, ataca linia Maginot. A urmat rușinoasa colaborare a guvernului francez de la Vichy cu Germania nazistă până imediat după debarcarea din Normandia în vara lui 1944.
Anterior, în septembrie 1939 Polonia fusese zdrobită în doar 28 de zile de armatele germane, după o triplă învăluire executată de feldmareșalii Bock, Rundstedt și Leeb, pe atunci generali, în așa numitul Fall Weiss, sau Planul Alb, gândit de generalul Franz Halder, șeful Statului Major al OKH-comandamentul trupelor de uscat germane.
Țara a fost împărțită apoi de naziști și sovietici în urma celebrului pact Ribbentrop-Molotov, încheiat în august 1939. Despre prestația militară rușinoasă a României în acel război, este jenant și să ne amintim.
Astfel, cele două armate române, a 3-a și a 4-a, la cotul Donului respectiv în sudul Stalingradului, în Stepa Kalmucă, au fost anihilate în numai trei zile de cele două fronturi rusești, de la nord și de la sud de Stalingrad, în cursul Operațiunii Uranus din noiembrie 1942, imaginată de mareșalul Jukov, pe atunci general.
Ulterior, Armata Română, în special a 3-a, a fost strivită pe aliniamentul Iași-Chișinău în doar 24 de ore, în 20 august 1944, de două fronturi rusești comandate de generalii Malinovski și Tolbuhin, ulterior mareșali, ceea ce a dus la capitularea necondiționată a României în fața sovieticilor în 23 august 1944.
Iată, deci, că trecutul îndoielnicelor fapte de arme ale celor trei țări, Franța, Polonia și România, în cursul marii conflagrații mondiale a secolului XX, nu le recomandă pe acestea pentru o nouă confruntare cu Rusia, una care de data aceasta le poate fi fatală, în special României și Poloniei.
Zelensky nu mai înțelege de ce cerșetoria sa internațională nu mai dă roade
„Partenerii noştri au anumite arme de care noi avem nevoie astăzi pentru a putea supravieţui. Şi eu pur şi simplu nu înţeleg de ce nu primim aceste arme”, a spus Zelenski, într-un interviu pentru cotidianul german Bild şi pentru alte media din grupul Axel Springer, conform Cotidianul.
În interviul pentru Die Welt, Politico, Business Insider şi Onet, Zelenski a spus foarte clar că el continuă să spere că Germania va livra Ucrainei rachete de croazieră Taurus cu rază de acţiune lungă, conform Cotidianul.
Cancelarul federal german Olaf Scholz şi camera inferioară a Parlamentului german, Bundestag, au respins livrarea de sisteme de arme Taurus Kievului, conform Cotidianul.
„Din câte înţeleg, cancelarul federal german spune că Germania nu este o putere nucleară şi că acesta este cel mai puternic sistem de arme în Germania” conform Cotidianul, Zelensky sugerând de fapt că Germaniei îi este frică de puterea nucleară a Rusiei, ceea ce este adevărat, poziția cancelarului german fiind în fapt una înțeleaptă.
România se opintește prostește geostrategic și oferă garanții imposibile Ucrainei împotriva Rusiei
Fostul preşedinte american Donald Trump, care va candida anul acesta pentru un nou mandat, a fost invitat de Zelensky să viziteze Ucraina cât mai curând.
Donald Trump a acceptat invitaţia, conform Cotidianul, însă nu a avansat o dată pentru această vizită. Washington Post aprecia într-un articol recent că ideea de pace a lui Trump în Ucraina ar însemna cedarea teritoriilor cucerite de ruși în estul țării, inclusiv Crimeea. Joe Biden, dacă la începutul războiului ucrainean îl asigura pe liderul ucrainean de ajutorul SUA „Atât timp cât va fi nevoie”, a trecut la nuanțări mai împăciuitoriste, modificând precedenta promisiune, care a devenit „Atât timp cât vom putea”.
Ceea ce nu s-a mai putut chiar din luna ianuarie a acestui an, ajutorul de 60 de miliarde de dolari fiind blocat de republicani în Congresul american. Rămasă precum soldatul japonez în tranșee liliputana Românie, prin vocea președintelui Iohannis, a rămas la sintagma „Ajutor cât va fi nevoie”, fiind în mod straniu defazată în timp de partenerul său strategic american.
Mai mult, țara noastră negociază în secret garanții de securitate de natură militară cu Ucraina, promițând chiar să intre în conflict cu Rusia de dragul Ucrainei. Gest care stârnește nedumerire chiar și în SUA, sau în cancelariile europene. Rămâne de văzut dacă, după respingerea previzibilă a candidaturii ciudate și inutile a lui Iohannis pentru șefia NATO, președintele român va mai avea chef să ofere aceleași garanții Ucrainei.
Libiu Mateescu