Președintele american, Joe Biden, plătește 61 de miliarde de dolari Ucrainei, pentru a reveni în sondaje
Va să zică președintelui Biden i-a ieșit gambitul cu Camera Reprezentanților și a trecut ajutorul pentru Ucraina, dublu și ceva față de cât va primi Israelul! Aliatul tradițional și organic al națiunii americane.
Și totuși, de ce atât de mulți bani pentru Ucraina, o fostă republică sovietică ce nu deține un regim democratic, nicio economie de piață funcțională și nici un sistem juridic rezonabil? Oare pentru că afacerile familiei Biden sunt atât de mult întrepătrunse cu cele ale oligarhiei girate de Zelensky încât nu ar fi deloc indicat ca dovezile șpăgilor primite de familia prezidențială să răsufle în presa americană în prag de alegeri prezidențiale?
A fost Biden șantajat de Zelensky pentru a primi ajutorul imens și nesperat într-un moment când frontul din Donbass se prăbușește? Probabil, dar nu vom ști decât poate după ce Biden nu va mai fi președinte, sau nici atunci.
Cert este că izvorul numărul unu de decrepitudine de la Casa Albă a smuls 61 de miliarde de dolari din banii contributorilor americani pentru a-i da unui regim dictatorial (fără a pretinde vreun decont), cel de la Kiev, asemănător cu al Moscovei, stat care nu este nici aliat cu SUA, nici partener strategic, sau orice altceva. Asta, în primul rând pentru că actualul președintre se prăbușise în sondaje, iar o demonstrație de forță se impunea, măcar și financiară, căci de aceea militară am văzut la Kandahar ce dezastru de lider militar este Biden.
Fălfăirea steagului luptei sale imaginare cu Putin îl menține pe Biden viu și funcțional neurologic, îi conferă o anumită aură de fermitate, după ce retracta în decembrie anul trecut și nuanța ajutorul pentru Ucraina la „Atât cât se va putea”. Și poate îi conferă revenirea cu ceva procente în sondajele de opinie, ce-l situează mult în spatele lui Trump. La rândul său, fostul președinte republican a renunțat la atitudinea vădit pro-rusă, pentru că republicanii sunt în general anti-ruși și exista pericolul alienării sprijinului electoral al propriilor săi republicani în viitoarea confruntare cu Biden și democrații săi, pentru un nou mandat la Casa Albă.
Inevitabila prelungire a războiului, a sacrificiului populației ucrainene și a gâlcevii mondiale
Consecințele acestui ajutor gargantuesc dat Ucrainei sunt complexe, dar în primul rând evidențiem efectul global, adică prelungirea sine die a războiului ucrainean, pe fondul alimentării masive cu armament modern a armatei ucrainene, slăbită și demoralizată, dar și pe fondul unei creșteri a moralului ucrainenilor, toate previzibile după ce acest ajutor american se va materializa.
Mai mult, și Uniunea Europeană va fi stimulată să-și majoreze contribuția la cauza ucraineană, ceea ce va putea echilibra oarecum situația pe frontul anti-rusesc. Zelensky avea nevoie urgentă de acești bani pentru a plăti sumele imense pe care le datorează zecilor de mii de mercenari străini, soldaților ucraineni ai armatei regulate, dar și salariaților din Ucraina, inclusiv pensile restante.
Deocamdată regimul lui Zelensky, precum odinioară cel al lui Saddam Husein, este salvat de la surparea iminentă de banii și armamentul american. Și desigur, reacțiile furioase ale Kremlinului nu au întârziat să apară, Putin realizând astfel că perioada superiorității absolute de tehnică militară pe întreg frontul ucrainean se încheie, iar el n-a făcut în ultimele patru luni progrese însemnate, cel de la Avdiivka neputând fi considerat ca o rupere decisivă a frontului ucrainean. Harkov-ul, Donețk, Odessa, rămân deocamdată în posesie ucraineană, în pofida bombardamentelor, de multe ori inutile, efectuate de ruși asupra instalațiilor energetice ale acestor orașe.
Desigur că ar fi infantil să ne închipuim că Putin nu a avut acces, prin rezidenții FSB din SUA, la informațiile despre demersul lui Biden în camera Reprezentanților, unde era blocat ajutorul american pentru Ucraina. Iar probabil momentul când aceste informații i-au parvenit coincide cu cel în care s-au scurs informații despre o iminentă ofensivă de primăvară-vară a armatei ruse pe întreg frontul, cu încercarea acesteia de a învălui trupele ucrainene și a-l străpunge în direcția Harkov și Donețk, inclusiv Zaporojie, înainte de apariția pe front în cantități mari a armamentului american, rezultat al ajutorului votat în congresul american, dar și a noilor contingente de ucraineni recrutați cu forța de Zelensky, inclusiv a acelora care urmează să fie expulzați din Polonia înapoi în Ucraina pentru că au vârsta de încorporare.
Gloria armatei sovietice este departe în timp și în victorii față de aceea din prezent a Rusiei
Rusia însăși este suferindă la capitolul strategii ofensive strălucite, generalii ruși, produs al unui sistem militarist corupt de decenii, nefiind în niciun caz la înălțimea unui Brusilov, Jukov, Șapoșnikov, Vasilevski, Rokossovsky, Konev, Ciuikov, Malinovski, Vatutin, Tolbuhin, etc. Generali și mareșali ruși și sovietici care au demonstrat în primul, dar mai ales în al doilea război mondial, că pot fi mai valoroși decât cei mai mulți generali americani, sau britanici.
Pe de altă parte mai există și nemăsurata înfumurare rusească, care-i dictează acum lui Putin că ofensiva trebuie dezlănțuită la o data de mare însemnătate în istoria militară a Rusiei, sau a Uniunii Sovietice, cu o mare valoare sentimentală pentru ruși: de exemplu în 9 Mai, când rușii sărbătoresc marea lor victorie asupra nazismului, sau în 22 iunie, data simbol a invaziei naziste-Operațiunea Barbarossa, din Al Doilea Război Mondial, în 1941.
Astfel, în acea gigantică încleștare cu Germania nazistă Stalin a așteptat tot până pe 22 iunie, 1944, pentru a lansa cea mai mare ofensivă rusească din război, Operațiunea Bagration, în Bielorusia, care a marcat înfrângerea inevitabilă a Germaniei, conform depoziției în fața Tribunalului de la Nurnberg a feldmareșalului Wilhelm Keitel, comandantul OKW. Asta, deși anglo-americanii lansaseră invazia din Normandia în 6 iunie, cu peste două săptămâni înainte și ar fi avut nevoie de sincronizarea în acele zile cu ofensiva sovietică, ofensivă amânată din rațiuni propagandistice, cum am arătat.
Pentru ofensiva de iarnă, rușii preferă de obicei data de 5 Decembrie, data contraofensivei din fața Moscovei din 1941, sau 2 februarie, data capitulării necondiționate a Armatei a 6-a germane la Stalingrad, în 1942. S-ar putea ca Vladimir Putin să regrete că a așteptat o dată istorică semnificativă pentru a declanșa ofensiva rusă în estul Ucrainei în această primăvară, timp în care noul armament american are timp să le parvină ucrainenilor.
Potrivit Cotidianul, Joe Biden a afirmat marţi că Statele Unite vor „începe să trimită arme şi echipamente în Ucraina chiar din această săptămână”, după ce Congresul a votat un ajutor mult aşteptat pentru Kiev, notează AFP.
„Voi semna acest proiect de lege şi mă voi adresa poporului american de îndată ce va ajunge mâine pe biroul meu” a proclamat Biden, imaginându-se pe sine ca un fel de Imperator roman în fața legiunilor.
Revenit la viață din letargia octogenară, Biden exultă și amenință mapamondul autocratic
„Nu ne abandonăm aliaţii, îi susţinem. Nu lăsăm tiranii să câştige, ne opunem lor. Nu asistăm ca spectatori la evoluţiile lumii, le modelăm(sic!)”
„Nu ne înclinăm în faţa nimănui. A nimănui! Şi cu siguranţă nu în faţa lui Vladimir Putin”, a mai spus Biden.
„Iată ce înseamnă să fii o superputere mondială!” a continuat exaltat Biden, cuprins brusc de mândria de superputere unipolară. De altfel, sentimentul adânc înrădăcinat în conștiința americanilor încă din liceu și apoi din universități și frățiile lor oculte, că sunt destinați de Providență, de Dumnezeu însuși, să conducă și „să modeleze” evenimentele planetare, stă la baza doctrinei militare americane și se regăsește în chiar axul central al concepției americane despre lume și despre viață.
Americanii nu înțeleg conviețuirea în pace, cum nici rușii, sau ucrainenii nu înțeleg, așa cum înțeleg de pildă chinezii. Poate și pentru că au mult mai puține veacuri de istorie decât milenara civilizație chineză, dar mai ales pentru că abundă societățile secrete, precum Skulls and Bones, Bilderberg, Trilaterala Politicii Externe, etc, care-și închipuie că la ele în ogradă se pritocește și se coagulează soarta necondiționată a lumii, gândită doar prin intermediul creierelor americane, mai mereu puse pe harță și pe război.
Numai că modelarea la care se referă Biden nu corespunde cu exemplul de viață pe care însăși familia președintelui SUA îl dă umanității, fiul său, Hunter Biden, fiind notoriu prin corupția la nivel înalt practicată de el și tatăl său, fiind inculpat în multe procese de corupție. G.W.Bush afirma acum mulți ani că SUA nu se găsesc în nicio alianță militară, recte NATO, ci au numai aliați, vremelnici spunem noi, cu excepția Marii Britanii desigur. Iată că țările mai mici, sau mai puțin potente decât SUA, nu au decât a se lăsa modelate de către americani, între care România este un exempru elocvent de țară-colonie modelată de „partenerul strategic” după bunul plac al acestuia. Iar o lume multipolară iese din orice discuție și rațiune politică, în ce-i privește pe americani. Aut Imperium, aut nihil!(Ori imperiu, ori nimic!), ar putea fi parafrazată maxima romană în ce privește America și dominația ei planetară. Oricare altă concepție nemodelată de americani, cum ar fi cea de multipolaritate mondială, este o sămânță a răului, o producție a totalitarismului, spun ei, deci trebuie eradicată, ca fiind antidemocratică. Iar susținătorii acelei concepții trebuie înfierați, demonizați, îndepărtați și oprimați. Iată epitoma restrânsă a istoriei conceptului de „modelare” expus de Joe Biden cu atâta ușurință și exaltare infantilă de natură gerontocratică, am putea spune, evident și cu binecunoscuta aroganță a președinților americani în genere.
Zelensky îi evită pe republicani în mulțumirile sale, cu o excepție, și-i tămâiază pe democrați
„Le mulţumesc şefului majorităţii, Chuck Schumer, şi liderului republican Mitch McConnell pentru leadershipul lor puternic în promovarea acestei legislaţii bipartizane, precum şi tuturor senatorilor americani din ambele partide care au votat în favoarea acesteia”
„De asemenea, apreciez sprijinul preşedintelui Biden şi sper că proiectul de lege va fi semnat în curând şi că următorul pachet de ajutor militar se va ridica la nivelul hotărârii pe care am văzut-o întotdeauna în negocierile noastre”, a adăugat Zelenski.
„Capacităţile cu rază lungă de acţiune(sic! Adică rachetele americane ATACMS cu rază lungă de acțiune livrate de Biden în secret pentru a fi lovite ținte în adâncime în Rusia, Sevastopolul și chiar Moscova! N.n.), artileria şi apărarea aeriană a Ucrainei sunt instrumente esenţiale pentru a restabili mai rapid o pace dreaptă” a declarat Zelensky, dornic să escaladeze războiul la un nivel nemaivăzut de la Al Doilea Război Mondial încoace, nivel la care Ucraina poate fi chiar lovită nuclear de rachetele nucleare tactice rusești, de dimensiuni și cu efecte reduse asupra populației. Dealtminteri nu este prima data când micul dictator de la Kiev dă dovadă de lipsă de reținere și de imprudență iresponsabilă.
Reprezentantul permanent adjunct al Ucrainei(A se citi – al SBU” n.n.) pe lângă organizațiile internaționale de la Viena, Natalia Kostenko a descris lista de cumpărături pe care și-o face Ucraina pentru a rezista tăvălugului rusesc.
Kostenko a subliniat că „este important să ne amintim despre dimensiunea globală a acțiunilor Rusiei, în special activitățile sale care vizează consolidarea altor regimuri autoritare ce acționează pentru a submina pacea și stabilitatea internațională”, conform Știri pe Surse. Aici Natalia se referă probabil la Iran, Coreea de Nord, Ungaria, Arabia Saudită, dar și la China.
Cea mai detestată clasă socio-profesională, cea a politicienilor români, pregătește Armata obligatorie
Digi24, preluat de Știri pe Surse, constată că, deși de doi ani are loc un război la graniță, iar bugetul Ministerului Apărării Naționale a crescut semnificativ, România se confruntă cu un deficit uriaș de personal.
Datele ministerului arată că cel mai mare deficit este la ofițeri, unde gradul de angajare este de doar 57 la sută. Și Guvernul de la Sofia recomandă o dezbatere publică cu privire la posibila introducere a pregătirii militare obligatorii, potrivit Știri pe Surse.
Pentru a realiza enormitatea ideii de armată obligatorie, de fapt o îngrădre a libertății personale a tinerilor, trebuie doar să urmărim crâmpeiele de expuneri stupide și infantile ale motivelor unei asemenea măsuri, în special la Tîlvăr și la Ciucă. Nicăieri în Constituție nu se întâlnește articolul prin care libertatea românilor poate fi îngrădită și chiar anihilată prin înregimentarea și încartiruirea obligatorie, în vederea trimiterii la război, în urma bunului plac exclusiv al premierului și al președintelui statului, cum este în curs de a fi modificată Legea Apărării Naționale, neconstituțională deocamdată.
Pentru că tot în textul fundamental viața este protejată necondiționat și nu poate fi grevată de pericole la adresa vieții, chiar acelea care survin în cursul unui război pentru apărarea țării. Prin urmare, pentru a introduce Armata obligatorie și pentru a trimite tineretul la război trebuie modificată constituția în acest sens, sau suspendată.
Mai există o variantă sumbră pentru țară, aceea de a fi golită de tineretul care se va refugia în Vest la muncă în loc să fie trimis în tocătorul rusesc, sau chiar numai în stagiul militar obligatoriu. Ceea ce ar fi echivalent cu golirea țării de cel mai valoros conținut uman al său. Nu că politicienilor le-ar păsa de acest aspect, pentru că nu le-a păsat de țară niciodată, doar de bunăstarea lor, dobândită legal sau nu.
Libiu Mateescu
