Paradoxul creştinismului românesc
Populațiile umane, indiferent de originea lor, niciodată nu renunță la tradiții. În urma cuceririlor pot renunța la anumite caracteristici culturale, sau uneori chiar și la limbă… dar niciodată la tradiții.
După căderea Imperiului Roman de Răsărit şi cucerirea otomană a Balcanilor creştinismul ar fi trebuit să dispară. Nu a mai avut o structură de conducere centralizată, nici sprijin politic şi nici o arie culturală coerentă.
Cu toate astea, românii, grecii, sârbii şi bulgarii au continuat tradiția ortodoxă bizantină într-o formă aproape identică. Din punct de vedere teoretic, lucrul acesta este aproape imposibil. Pe lângă faptul că aceste popoare au fost despărțite de bariere lingvistice, au fost supuse şi unei colosale presiuni islamice din partea Imperiului Otoman. Şi, în ciuda tuturor vicisitudinilor şi persecuțiilor, creştinii balcanici au rezistat…
Dar, dintre toți, românii prezintă cel mai mare paradox istoric; nici măcar n-ar fi trebuit să fie creştini! După retragerea romană, timp de aproape o mie de ani, românii nu au avut structuri politice şi bisericeşti organizate. Atunci cum au adoptat creştinismul?
Niciodată o populație nu renunță la religia sa… decât dacă este cucerită, sau proprii săi conducători îi impun o altă credință. Romanii înşişi au devenit creştini pentru că, începând cu Constantin cel Mare, împărații lor le-au impus asta. Dar românilor cine le-a impus?
Romanii nu au cucerit niciodată tot teritoriul locuit astăzi de români, mai puțin de 20% (mulți istorici dau și o cifră 14%; n.r.) şi s-au retras înainte ca noua religie să fie declarată oficială în imperiu.
Adică… românii l-ar fi aruncat la coş pe Zamolxes şi l-ar fi luat în brațe pe Iisus Hristos fără să-i oblige nimeni? Asta nu s-a întâmplat niciodată în istoria omenirii… şi nici n-o să se întâmple vreodată!
Dacă un popor nu rezonează cu o religie, n-o va adopta de bună voie niciodată! Înseamnă că poate românii au avut tradiții similare creştinismului? Pare imposibil! Din puținul pe cale îl ştim despre Zamolxes, rezultă că nu semăna nici măcar pe departe cu Iisus. Ceva nu se potriveşte aici…
Istoria oficială pare complet ilogică.
Atunci care ar putea fi explicația?
După părerea mea singura variantă viabilă este substratul tradițional tracic. Asta ar explica de ce toate popoarele balcanice împărtăşesc aceeaşi formă de ortodoxie, în ciuda migrației slave care a modificat limba.
Odinioară, Balcanii, Carpații şi cea mai mare parte din Anatolia erau teritorii tracice, nu-i aşa?
Şi dacă, de fapt, tradițiile tracice erau foarte aproape de creştinism?
Nu vreau să merg până acolo încât să spun că originile reale ale creştinismului ar putea fi balcanice… Ar fi o nebunie pe care n-o pot dovedi. Dar oricum nimeni n-a putut dovedi decisiv până acum originile creştinismului.
Nu avem nicio dovadă arheologică sau istorică concludentă despre Iisus*, nu-i aşa?
Dar nu vi se pare ciudat că tradițiile creştine au devenit marginale în Orientul Mijlociu; presupusul loc de naştere al creştinismului, în timp ce au rămas puternice în Balcani? Ambele zone au fost cucerite de turci şi supuse islamizării, dar numai Balcanii au rezistat. Iar în România, teoretic vorbind; creştinismul nici măcar n-ar fi trebuit să existe! Nimeni nu a creştinat poporul român cu forța… Dar uite că, în ciuda oricărei logici istorice, românii sunt creștini… și nici nu au rămășițe ale vreunei alte credințe!
O să spuneți că-s nebun (oricum nu-mi pasă!) dar eu am o banuială; tracii au avut o religie extrem de asemănatoare creştinismului… Dacă nu cumva au fost întotdeauna creştini!
Nu pot demostra, dar presupun că tradițiile creştine cărora astăzi li se spune bizantin-ortodoxe sunt de fapt… tracice! Iar cazul României este cu totul particular…
Niciun popor din întreaga lume n-a renunțat la religia lui de bună voie. Fără presiunea forței militare nimeni nu acceptă o credință străină.
Şi niciodată substratul tradițional nu dispare în întregime: în fostele teritorii locuite de celți încă mai există urme de druidism, în fostele teritorii locuite de scandinavi încă mai există rămăşițe de asatru, etc…
Or, în Romania n-a existat niciodată vreo presiune din partea vreunei autorități, n-a avut loc niciodată vreo campanie de creştinare şi nici n-au fost declarate cruciade împotriva păgânilor…
Şi, cu toate acestea, orice urmă a lui Zamolxes a dispărut cu desăvârşire. Nu prea are nicio logică. În schimb avem dovezi arheologice că pe meleagurile acestea se făcea colivă încă de acum 8000 de ani! Gândiți-vă la asta…
Autor: Artin Side
Sursa: facebook.com
NOTA
* „La începutul primului mileniu al erei noastre existau o mulțime de cronicari greci, romani și iudei în întregul Imperiu Roman (în care era inclusă și Palestina), care consemnau toate evenimentele importante; cu toate acestea, niciunul dintre ei nu l-a menționat pe iudeul Yeșu’a / Iisus”, Claudiu-Gilian Chircu (sursa: Secretele Sionului).
1. „Este mult mai simplu decât pare: avem un popor cu rădăcini mai adânci decât înțelegem, știm și putem accepta, intens spiritualizat, dar și aplecat către extreme…Dacă strămoșii lui Iafet suntem noi și am fost bine educați (monoteiști), de ce să nu avem o fibră bună, curată și foarte adâncă?” (Stelu Tocaciu)
2. Vezi și Scurtă etnogeneză a românilor, dintr-o perspectivă creştină
