Home Politica Tratatul României cu Ucraina, care nu e! Sau cum l-a tras Iohannis...

Tratatul României cu Ucraina, care nu e! Sau cum l-a tras Iohannis pe sfoară pe Zelenski

Politica

iul. 15, 2024

1 70

Pe 11 iulie, în pomposul cadru al Summitului NATO de la Washington, președinții României și Ucrainei au semnat un măreț Acord de colaborare în materie de securitate, în contextul invaziei ruse de acum doi ani.
Ucraina are nevoie urgentă de ajutor, ni se tot spune, iar amintitul acord va asigura acest ajutor. Desigur, asta dacă documentul ar fi altceva decît o farsă jucată de președintele nostru lui Volodimir Zelenski, avînd în vedere că acordul nu e legal, deci nu va putea fi aplicat.
„Prezentul acord intră în vigoare la data semnării și este valabil timp de zece (10) ani de la data semnării sale”, scrie în documentul postat pe site-ul președinției României.
Altfel spus, acordul a intrat în funcțiune pe 11 iulie, în ziua semnării, pentru un deceniu de aici încolo.
Sau, cel puțin, așa o crede Volodimir Zelenski, mai puțin familiarizat cu legislația română. Pentru că, deocamdată, nu există niciun acord româno-ucrainean. Și statul român nici nu dă semne că s-ar grăbi să existe.
Să o luăm metodic.
Constituția prevede astfel:
Articolul 91
„(1) Preşedintele încheie tratate internaţionale în numele României, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil. Celelalte tratate şi acorduri internaţionale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit procedurii stabilite prin lege”.
Și mai spune:
Articolul 75
„(1) Se supun spre dezbatere şi adoptare Camerei Deputaţilor, ca primă Cameră sesizată, proiectele de legi şi propunerile legislative pentru ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaţionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri”.
Legea de funcționare a CSAT nr.415/2002 spune și ea la art.4 că organismul aprobă „proiectele tratatelor şi acordurilor internaţionale în domeniul securităţii naţionale sau cu incidente în acest domeniu; stabilirea de relaţii cu organisme similare din străinătate de către instituţiile şi structurile cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale”.
Avem, de asemenea, o lege specială, nr.590/2003, care reglementează încheierea de tratate. Încă de la primul articol aflăm că:

„Pentru scopurile prezentei legi, prin:
a) tratat se înțelege actul juridic, indiferent de denumire sau de formă, care consemnează în scris un acord la nivel de stat, la nivel guvernamental sau la nivel departamental, având scopul de a crea, de a modifica ori de a stinge drepturi și obligații juridice sau de altă natură, guvernat de dreptul internațional public și consemnat într-un instrument unic ori în două sau în mai multe instrumente conexe;
b) încheierea tratatelor se înțelege succesiunea de etape care trebuie urmate, ansamblul de activități care trebuie desfășurate, precum și ansamblul de proceduri și reguli care trebuie respectate astfel încât tratatul să între în vigoare pentru România;
Mai aflăm, la art.2, că „România, Guvernul României, precum și ministerele și alte autorități ale administrației publice centrale, pentru care această atribuție este expres prevăzută de legislația în vigoare, pot încheia tratate la nivel de stat, tratate la nivel guvernamental, respectiv tratate la nivel departamental.(2) Tratatele prevăzute la alin. (1) se încheie cu respectarea principiilor fundamentale și a celorlalte norme imperative ale dreptului internațional, a dreptului comunitar, a normelor cutumiare internaționale, a Constituției României, în conformitate cu prevederile prezentei legi”.

Cine și cum aranjează tratatele internaționale ale României aflăm de la art.3:
„(1)Pentru aprobarea inițierii negocierilor unui tratat la nivel de stat, Ministerul Afacerilor Externe, singur sau, după caz, împreună cu ministerul sau autoritatea administrației publice centrale care îndeplinește condițiile prevăzute la art. 2 alin. (1), în competențele căruia sau căreia se află domeniul principal reglementat prin tratat, elaborează un memorandum, care va fi avizat de către toate ministerele în competențele cărora se află din punct de vedere substanțial celelalte domenii reglementate prin tratat și însușit de către Guvernul României prin semnătura primului-ministru, după care va fi înaintat spre aprobare Președintelui României.
(2) În cazul tratatelor la nivel de stat pentru care este necesară aprobarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, aprobarea Președintelui României se va acorda după îndeplinirea procedurilor specifice prevăzute de legea pentru organizarea și funcționarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării și de reglementările acestuia”.
Art.19 prevede, la rîndul său:
„(1) Se supun Parlamentului spre ratificare prin lege următoarele categorii de tratate:
a) tratatele la nivel de stat, oricare ar fi domeniul de reglementare al acestora;
b) tratatele la nivel guvernamental care se referă la cooperarea politică sau care implică angajamente cu caracter politic;c) tratatele la nivel guvernamental care se referă la cooperarea cu caracter militar” și urmează și alte asemenea documente pe care nu le mai prezentăm aici.
Legea de funcționare a Curții Constituționale prevede la art.2: „Art.2 (1) Curtea Constituţională asigură controlul constituţionalităţii legilor, a tratatelor internaţionale, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanţelor Guvernului”.

Problemele create de urși le bat pe cele create de ruși, pare-se.
Trăgînd linie și adunînd, iată parcursul absolut obligatoriu al acordului cu Ucraina: MAE și MApN, eventual și alte ministere, elaborează textul, fac un memorandum legat de text pe care îl trimit spre aprobare oricărui minister care ar avea tangențe cu tematica abordată, apoi e semnat de prim-ministru, apoi e trimis spre aprobare CSAT, la urmă semnează președintele statului și, ulterior, acordul e trimis parlamentului, după care vine poziția Curții Constituționale.
Pînă la această oră nu se știe dacă acest parcurs obligatoriu a fost parcurs în interiorul guvernului. Cît despre CSAT, în ședința convocată special pe 20 iunie pentru stabilirea, pregătirea și votarea obiectivelor României la Summitul NATO de la Washington nu s-a vorbit punctual despre acord.
Am aflat din comunicatul oficial doar că „discuțiile la nivelul CSAT au vizat și demersurile naționale de consolidare a cooperării și a interacțiunii bilaterale cu Ucraina, evidențiate de procesele în curs privind stabilirea unui Parteneriat Strategic între România și Ucraina și consolidarea cooperării pe linie de securitate”.
Dacă în ședință a fost suficient de important să se menționeze explicit decizia lui Iohannis de ieșire din cursa pentru șefia NATO, firesc ar fi fost să se marcheze la fel de explicit și dezbaterea acordului de colaborare la vreme de război cu Ucraina. Dar nu s-a întîmplat așa.
Un lucru îl știm încă mai sigur, însă: acordul nu a fost trimis Parlamentului spre ratificare și încă în regim de urgență. Acelui Parlament convocat în sesiune extraordinară peste cîteva zile pentru a se stabili cîți urși pot fi împuținați.

Problemele create de urși le bat pe cele create de ruși, pare-se.
În absența îndeplinirii procedurilor legale, în frunte cu ratificarea de către Parlament, nu există niciun acord cu Ucraina, ci doar un petic de hîrtie semnat de doi președinți.
Orice tentativă de aplicare a prevederilor acordului fără respectarea procedurilor legislative poate atrage înclusiv prin Justiție sesizarea neconstituționalității sale, și asta s-a întîmplat extrem de des în perioada post-decembristă, inclusiv în cazul Tratatului de bună vecinătate încheiat cu Ucraina în 1997(decizia CCR fiind în favoarea documentului).
Anul trecut, reamintim, România a semnat un Acord între Guvernul României și cel al Ucrainei privind recunoașterea reciprocă a actelor de studii, care acord a trecut prin toate procedurile legale și a fost ratificat de Parlament.
O confirmare că, pînă cînd acordul de la Washington nu trece prin toate furcile caudine ale legislației, Zelenski se poate considera țepuit de Iohannis cu acea prevedere că actul intră în vigoare după semnarea imediată. Deocamdată, nu există niciun acord cu Ucraina.