„Dragi evrei, dragi maghiari”
Dragi evrei, dragi maghiari, Vă iubesc deși știu că pe cei mai mulți dintre voi dragostea asta vă lasă rece.
Sunt de altă etnie (caucaziană, albă, fără colaterali connnațioanli, consanvini) și am lăsat această puritate genetică să treacă din sânge în suflet ca să pot privi limpede.
Nu sunt oameni care să îmi fi făcut mai mult bine ca evreii, nu sunt ființe pe care să le fi iubit mai pătimaș decât pe ele, connaționalele care mi-au dat și urmași. Am trăit din iubire așa cum alții trăiesc din prea plinul grădinii care dă roade făra ca tu să trebuiască să te spetești să o îngrijești prea tare. Soarele, ploaia, pământul, viața au grijă de tine și tu crezi că toate ți se cuvin.
Acum, de ce m-am pus să scriu epistola asta cam dezlânată și patetică? Pentru că sunt speriat.
Dragi maghiari, voi faceți acum ceea ce nimeni în Europa nu are curaj să facă: vreți pace și vă străduiți să o obțineți. Bravo vouă!
Ceea ce îmi doresc însă este nu transformați această mare calitate într-o portiță spre binele propriu. Nu știu care ministru adjunct maghiar voia, deunăzi la Tușnad, un „tratat de împăcare” cu România. Nu știam să fim certați.
La ce să ne împăcăm? Cu privire la Transilvania?
Păi nu sunteți împăcați? Priviți în oglindă.
Dacă rușii o să ia înapoi ce este al lor din Ucraina o să fie pentru că a fost a lor din veacul veacurilor și nici o putere peste o zi din eternitate nu o să poată să le înstrăineze ce e al lor de veacuri.
Cu Transilvania e altfel. Nu a fost a voastră, nu ați făcut-o voi și nici nu ați pus-o pe hartă când ați sosit de la Caspica. Cum n-a fost nici a zecilor de popoare migratoare care s-au scurs prin ea pentru a se risipi în nisipul timpului. Transilvania e a oamenilor care trăiesc și muncesc acolo. Istoria trăiește câtă vreme oamenii mai respiră și mai simt.
Nu vă îngrămădiți cu tradiții care nu există. A avea nu înseamnă a trăi. OK.
Și cu evreii ce am?
De ce i-am pomenit aici? Pentru că sunt speriat.
Chiar dacă a dat Cel de Sus să fiți poporul ales (și sunteți) întreb și eu de pe margine: de ce vă faceți mereu dușmani, de ce nu vă opriți să căutați alți dușamni ca nu cumva să rămâneți fără ei?
Credeți că măreția unui popor se construiești pe câți ai omorât din cei din jur?
Există unul dintre voi, evreu get-beget și El, care a zis că nu e voie să ridici piatra asupra păcătoasei decât dacă ești fără vină.
Sunteți fără vină?
Sunteți voi mai mult decât ceilalți din jurul vostru?
Și dacă da, cine veți fi când în jurul Israelului (așa cum visează unul din conducătorii voștri de azi) nu vor fi decât zări de morminte și ființe fără mormânt?
Cum să trăiești și să fii mulțumit cu ce vezi în jur dacă acolo nu va fi decât pustiu?
Așteptându-l pe Mesia cu arma în mână, tăind în dreapta și în stânga tot ce e viu, s-ar putea să îl convingeți că nu mai are unde și de ce să vină. La asta nu v-ați gândit?
Toți evreii pe care îi știu și pe care îi iubesc au ajutat pe „goi”, unii ca și mine, care le-a întors ajutorul prin recunoștință. Dar la moartea cu care amenințați tot ce e viu în jurul vostru nu pot să întorc decât o privire nedumerită.
Nu vă întorc spatele chiar dacă mă veți disprețui pentru că am îndrăznit să vă critic.
Am să întorc și celălalt obraz așa cum m-a învățat tot un evreu care e și va rămâne Învățătorul meu!
De ce vă tot răzbunați?
Nu știți să citiți Cartea Sfântă dincolo de dinte pentru dinte?
O să găsiți și alte lucruri înțelepte acolo. Hai că se poate!
Nu sunteți chiar în stare de mai mult?
Autor: Dan Stoica
Sursa: facebook.com
