Gandacul lui Gregor si galbeaza lui Gigi
Franz Kafka a fost un scriitor cu o imaginatie la fel de labirintica precum subteranele castelelor care-i bantuie scrierile, inspirate la randul lor de cotloanele birocratiei in care si-a petrecut viata reala. Dar ar fi avut nevoie de mult mai multa putere de anticipare pentru a-si inchipui ca un personaj pe care l-a creat intr-una din nuvelele sale isi va gasi intr-o zi o replica in realitate. Si inca in cea din Romania.
Gregor Samsa este protagonistul din „Metamorfoza”, una din bijuteriile literare ale lui Kafka. In prima ipostaza in care facem cunostinta cu el, il descoperim intr-o stare teribila, incredibila si inspaimantatoare in acelasi timp. Trupul ii este luat in stapanire de o creatura care creste dinlauntrul sau si il invadeaza grotesc din interior. Fantasticul cel mai neasteptat se instaleaza cu o familiaritate sinistra in camera impersonala si anosta a lui Gregor Samsa. Peste noapte, tanarul se metamorfozeaza in gandac.
Distanta dintre patul cenusiu in care este tintuit Gregor si loja luxoasa de pe stadionul Ramon Sanchez Pizjuan in care s-a lafait Gigi la Sevilla face diferenta intre epoca lui Kafka si cea a lui Becali. Cele doua locatii n-au nimic in comun, dar au fost gazda aceluiasi fenomen: un om s-a transformat in gandac. Unul pentru ca asa a vrut imaginatia febrila si tenebroasa a creatorului sau. Celalalt pentru ca asa a vrut Creatorul pur si simplu.
Deosebirea este ca Gigi era deja o creatura ciudata inainte sa declare ca se simte ca un gandac. Nu pentru ca se crezuse un fel de imparat la debarcarea in capitala Andaluziei si se amagea cu vise desantate despre gloria Stelei. Ci pentru ca de ani de zile este un soi de excrescenta a peluzei de stadion, scapata de sub control in lumea politica.
Nu ca aceasta din urma ar fi asteptat intrarea lui Gigi Becali pentru a semana a menajerie. Dar evolutia patronului Stelei, de la firul ierbii pana la varful arborelui politic unde ambitioneaza sa se catere este cea mai fulminanta evolutia pe scara politico-zoologica. Un parcurs de-a lungul caruia isi dau mana zerouri multe si dubioase in conturi, fotbal pe gazon si driblinguri cu legea in afara lui, pamatufuri de busuioc si pupaturi de icoane, azvarliri de bani la nevoiasi si subtilizari de sume de sub ochii Fiscului, doctrina crestina si minte diavoleasca, sclipiri de razboinic al luminii si intuneric gros din bezna ignorantei. N-avea cum sa iasa vreun animal prea reusit din combinatia asta.
Constatarea amara si dezumflata a lui Becali ca s-ar simti ca un gandac seamana cu trezirea lui Gregor dupa un cosmar cu tabela de marcaj de pe stadionul sevillan. Dar nu este nici pe departe atat de prapastioasa pe cat pare. Ceea ce la Gregor este cu siguranta o involutie, la Gigi poate fi semnul unei sanatoase reveniri la niste volume mai apropiate de realitate. Decaderea lui Gregor poate fi la Gigi primul pas spre acceptarea adevaratului sau chip. E drept, nu-i tocmai simplu sa te dezumfli de la cote europarlamentare si prezidentiale la dimensiunile unei ganganii.
Era normal ca fotbalul, care i-a pompat in cap ideea de conduce galeria, stadionul si tara ca intr-un artex dezumflat, sa-l ajute sa se vada in limitele reale. Fotbalul l-a (para)sutat unde este acum, tot el il expediaza la locul meritat.
Nu-nteleg insa de ce gandacul este pentru Jiji imaginea maxima a decaderii. Cum nu-l banuiesc ca a citit Kafka, mult mai nimerit era, in calitate de oier ce se afla, ca expresia obidei supreme pentru nimicnicia ovina pe care simtit-o in Sevilla sa fi fost: „Ma simt ca viermele de galbeaza!”.
Vifor Rotar
