Cum decidem în situațiile mega-complicate
După ce am văzut poza fake referitoare la arestarea lui Trump am realizat că NU pot distinge ficțiunea de realitate instant, așa cum, privind cu ochiul liber o păpușă sau un manechin, îți dai seama imediat că NU sunt vii, nu sunt persoane reale.
Am evaluat că aș avea nevoie de multe ore de „fact check”…. Dar, la un anumit moment, dacă însăși sistemul care verifică/certifică realitatea vs. fals este… virusat, aș avea nevoie de un sistem super complex care să verifice la nivel de pixel informația pentru a afla dacă este o poza optică sau o poza soft.
Bref, aș avea nevoie ori de un „cip” super deștept inserat în mine(!), ori de un sistem de comunicare miniatural care să comunice online între mine și un sistem specializat aflat undeva în… cloud!
Dar în 100 de ani de progres exponențial teho-științific, să zicem… 3% pe an, cunoștințele actuale ar crește de… aproape 20 ori (adică 1,03¹⁰⁰).
Deci atunci vom fi depășiți cam din toate punctele de vedere!
Cred că nu sunt și nu vor fi mulți care au capacitatea de a învăța atât de multe lucruri… de 20 de ori MAI MULT decât azi!!!
Am realizat că devine un „must” ca viitorii oameni să fie conectați live la sisteme inteligente de calcul, doar astfel de sisteme fiind capabile să administreze/lucreze cu o astfel de imensitate de informații.
În viziunea lui Yuval Noah Harari noul curent ideologic care tinde să înlocuiască vechiul umanism și recentul tehno-umanism se numește… dataism: tot ce ne înconjoară, viu și neviu poate fi exprimat în cifre care evoluând formează fluxuri de date; întrucât deja există (doar la unii!) putere de calcul pentru a prelucra astfel de cantități imense de date, beneficiul omului obișnuit, dacă(!) devine parte a furnizării de date în mod continuu, este că poate primi soluții la orice problemă, inclusiv la cele legate de propria persoană: sănătate, know-how, management financiar, educație, achiziții, entertainment… chiar alegerea partenerului de viață, dar și a președintelui sau partidului (bune pentru el!).
Esența este că dacă avem putere de calcul și senzori (măsurători) în timp real, tot ce se întâmplă este citibil, predictibil dar și optimizabil funcție de paradigma…. algoritmului: slujim profitul, slujim empatia, slujim adevărul, slujim obediența, slujim reciclarea, slujim fericirea etc etc.
Teoria controlului social este o mică parte a Teoriei controlului, care este parte a Teoriei sistemelor. Teoria controlului are ca scop definirea și instrumentarea mijloacelor și căilor de determinare a unui sistem să atingă parametrii doriți de un utilizator (temperatura T, înălțimea H, numărul de indivizi N, venitul V etc).
Teoria sistemelor este prezentă în majoritatea științelor deoarece operează cu noțiuni precum informație, cauzalitate, efect, observabilitate, controlabilitate, continuitate/discontinuitate, cuplare/decuplare, feedback, predicție etc.
Esența este că diversele sisteme (sociale, politice, economice, ecologice, tehnice, biologice, geofizice, mecanice, electrice etc etc) au legi proprii de funcționare ceea ce înseamnă că pot fi modelate ca sisteme cărora li se poate aplica teoria sistemelor în scopul utilitar de control, adică de aducere a sistemului de la starea S¹ la starea S².Ads
Deseori apare o confuzie între dispozitivele/mijloacele de colectare a informațiilor despre sistemul studiat (CCV, termometre, senzori de prezență/nivel/mișcare, cititoare de carduri/cartele/benzi etc) și dispozitivele de acționare/intervenție asupra sistemului studiat (robinet, întrerupător, actuator, levier, antibiotic, frână, dozator etc), deoarece frecvent sunt echipamente/dispozitive tehnice care pot asigura interfața cu operatorul uman care dorește să… controleze sistemul.
Remarcabil este că, întrucât chiar sistemele stohastice sunt modelabile, deci pot fi descrise sistemic, orice fenomen (de la cele fizice la cele sociale sau vii) poate fi înțeles și apoi controlat pe baza Teoriei controlului.
Această universalizare este mai recent exprimată prin folosirea frecventă a cuvântului „inginerie”: inginerie financiară, inginerie socială, inginerie comportamentală, inginerie biologică, inginerie genetică… adică aplicarea unor principii sistemice de control în scopul aducerii sistemului de interes la parametrii doriți.
Un domeniu contemporan de maxim interes este cel economic caracterizat de suprapunerea simultană a mai multor cauze interne, regionale și internaționale cu amplificarea dependenței unei țări de alte economii sau decizii politico-financiare, uneori, luate la mii de km distanță.
Teoria sistemelor se poate aplica și la nivelul sistemelor economice pentru a evolua din starea A – deficitară, în starea B – mai bună.
Dacă există pârghii de comandă se spune că sistemul este CONTROLABIL, adică avem manete pentru fiecare scop! Dacă și reciproc știm de care manete s-a tras atunci când s-a atins scopul atunci sistemul este OBSERVABIL.
Uneori scopul este de a nu permite sistemului să intre în instabilitate sau colaps, așa cum este o criză economică.
Din păcate, modul în care a evoluat și evoluează economia lumii, face ca aceasta să fie mai degrabă un sistem necontrolabil și neobservabil: economiștii și politicienii nu mai știu de ce trebuie să tragă pentru a atinge un anumit scop, iar anumite fenomene (efecte) nu se mai pot explica… de care manete au fost cauzate.
Aceasta este caracteristica sistemelor largi, alcătuite din subsisteme cu grad mare de cuplare: atingi una din comenzile de la intrarea unui subsistem și reacționează mai toate indicatoarele de la ieșirea majorității subsistemelor!!
Așa este azi economia globală: o măsură luată de Fed se vede la Singapore sau Bruxelles, o decizie luată la Beijing este urmare la ce s-a întâmplat la New York sau la Berlin. Dar uneori efectele sunt enorme, alteori nu, ceea ce crește dificultatea de comandă.
Teoria sistemelor arată că în astfel de situații uriașe problema se rezolvă prin „insularizare”: sistemul mare se sparge în arhipelaguri de subsisteme puternic cuplate, eventual neglijind cuplajele slabe. Cu alte cuvinte stabilitatea poate fi atinsă doar prin reducerea interdependenței si aplicarea LOCALĂ a teoriei comenzii pe subsistemele cuplate; odată stabilizate ele pot să fie acordate (armonizate), dar pe criterii suboptimale.
După Covid și ca urmare a crizei invaziei Ucrainei decuplarea economiilor lumii a crescut, dar și armonizarea unor economii (industrii) pot face mai eficace măsurile de comandă (vezi recenta armonizare a celor cinci bănci uriașe ale lumii ca urmare a panicii declanșate de căderea Silicon Valley Bank și Credit Swiss).Ads
Abordarea este valabilă și în cadrul unei economii naționale care trebuie să separe industriile cu grad mic de cuplare pe care să le optimizeze și apoi să le re-racordeze la obiectivele întregii economii.
Se poate spune că inginerii pot controla/valida fluxurile informațiilor la nivelul individului dar și pentru comanda megasistemelor naționale sau globale, generic spunând, pe baza prelucrării digitale.
De aceea, de o vreme, e din ce în ce mai valabilă butada „cine nu are ingineri… să îi cumpere”.
Iar cine poate, să îi crească degrabă!
Autor: Dan Ioan Popp
Sursa: facebook.com
NOTA
Dan Ioan Popp – antreprenor in serie, de profesie inginer automatist. A fost cofondator al BVB ca presedinte Broser SA, presedinte ARAI si al Uniunii Nationale a Agentilor Imobiliari, trainer IRECSON , profesor asociat ASE si a mai activat in domenii precum e-commerce (on-line shopping,on-line marketing, health & life-style consultancy), real estate development (CEO-Impact S.A, selling manager, trainer si coacher).
