Pacifismul și activismul de mediu. Ce s-a ascuns în spatele lor
Pacifismul și activismul de mediu.
Ce s-a ascuns în spatele lor? Statele democratice sunt sensibile la acțiuni de mediu sau pacifiste, fiindcă opinia publică are rolul de „Măria Sa”. Dar oare, au fost sau nu KGB și alte servicii în spatele acestor acțiuni?
Războiul din Vietnam, Războiul din Afghanistan și Războiul dintre Iran și Irak au fost conflicte în spatele cărora, în Războiul Rece, acționau forțele care nu aveau curajul să se înfrunte direct.
Pacifismul – curent suveran occidental sau „import” via KGB? Cum a căzut Mircea Eliade în capcană?
Pacifismul s-a desfășurat în SUA, în timpul Războiului din Vietnam, în timpul faimoasei revolte hippie și flower-power. Tinerii americani erau fascinați de pace, de droguri tari (LSD, cocaină, marijuana) și de dragoste făcută peste tot și la nesfârșit. Mișcarea lua amploare pe fundalul repatrierii unor veterani care spuseseră cum era în Vietman și care afirmau că acolo, în delta Mekongului și în junglă, nu era cum se spunea la televizor.
Evident, KGB depunea serioase eforturi ca să „informeze” opinia publică prin agenții săi. Ei operau în Saigon și Vietnamul de Sud, controlat de americani. Așa se face că serviciile americane în era Nixon aproape că au scăpat situația din mână. Mircea Eliade preda de mulți ani istoria religiilor, iar amfiteatrele erau luate cu asalt de tinerii care voiau să știe cum se simțise Maestrul prin ashram-urile yogine de la poalele Himalayiei, „băgând iarbă la greu”, cum ar zice azi rapper-ii și hip-hop-erii.
Numai că, datorită bunelor relații Ceaușescu-SUA, lui Eliade i s-a arătat pisica. Mai exact, o „frumusețe” de condamnare în contumacie, încă în vigoare. Așa se face că Maestrul s-a retras. În România, în contrapartidă, «Istoria Ideilor și Credințelor Religioase» a fost tradusă în românește. Eliade a căzut, desigur în capcana KGB, dar s-a retras la timp, evident, nedorind să devină „guru flower-power”.
Pacifismul și mediul. Rainbow Warrior, serviciile franceze și… KGB
Pacifismul a fost dublat de activismul de mediu. A fost o altă găselniță a KGB în statele industrializate. Greenpeace a devenit din 1971, numărul 1 în activismul de mediu. Evident, numai în statele democratice și industrializate din Vest putea avea câmp tactic, nu în statele socialiste unde când se adunau 3 oameni se știa la autorități chiar înainte de a se gândi să se adune cineva ca să citez un banc celebru.
Ca să exemplific, serviciile secrete franceze au încercat să lovească în activismul de mediu, scufundând la 10 iulie 1985 celebra navă Rainbow Warrior, la Auckland în Noua Zeelandă. A fost o acțiune a serviciilor secrete franceze pe latură externă (DGSE). Evident, francezii au negat vehement. Și mai evident este că a fost o acțiune clar anti KGB, dar, așa cum se întâmplă, nici KGB n-a stat cu mâna în sân.
Foarte rapid s-a aflat că au fost agenți secreți francezi, au fost arestați rapid. S-a găsit și furgoneta pe care au folosit-o și de unde au închiriat barca gonflabilă, costumele folosite la plasarea bombei sub carena navei.
Dar oare de ce? Se știe că primul care a demisionat în toamna lui 1985, când presa a scris că era mâna francezilor, a fost ministrul Apărării, Charles Hernu, fratele de cruce al lui Mitterand.
A fost puțin și mâna legendarului spion Mihai Caraman
Despre Charles Hernu, azi, grație regretatului spion român Mihai Caraman, se știe că a fost agent KGB. Se știe și că ar fi avut dosar și la DIE, sub numele de cod Dinu. Este evident că Hernu cumva, fără să fie descoperit decât post-mortem, a transmis la KGB ce s-a petrecut. Când Caraman i-a dat dosarul lui Mitterand, a trimis o dublură și la presă (bomba a explodat după ce s-a cerut la nivel de NATO demiterea de la SIE a lui Mihai Caraman).
Așa se face că sovieticii s-au răzbunat pe francezi, trântindu-le plăcinta în față foarte repede, supărați că nava a fost scufundată.
Pacifismul și activismul de mediu au avut așadar sponsorizări generoase de la KGB. O ultimă dovadă că a fost așa este Cenaclul Flacăra. Cenaclul Flacăra a fost o „armă anti-KGB” creată de Securitatea din România. Mai exact contra pacifismului „occidental” creat în laboratoarele KGB și exportat peste Ocean.
Văzând Ceaușescu și oamenii săi (până în 1972, de Securitate la nivel de partid a răspuns Vasile Patilineț) că tinerii „o cam iau randeaua” au decis să creeze rock, folk național ca să îi țină aproape pe tineri. Și să asculte îndemnurile lui Ceaușescu la pace și dezarmare printre două cântece. A fost găsit și trubadurul perfect, poetul Adrian Păunescu.
În 1985, când experimentul cam scăpase de sub control, s-a închis taraba. Nu întâmplător era anul venirii lui Gorbaciov.
Autor: Florian Olteanu
Sursa: gandeste.org
