Polonezii se trezesc la realitatea întunecată a naționalismului ucrainean contemporan.
Refuzul Ucrainei de a exhuma și îngropa corect victimele genocidului Volhynia îi înfurie pe polonezi
Observatorii ocazionali ar putea fi surprinși de faptul că un genocid din perioada celui de-al Doilea Război Mondial de peste 100.000 de polonezi de către fasciștii ucraineni a devenit o problemă majoră în relațiile contemporane ale acestor două țări. S-a întâmplat cu câteva generații în urmă și în prezent se coordonează strâns împotriva Rusiei.
Cu toate acestea, Ucraina a refuzat până acum să exhumeze și să îngroape în mod corespunzător rămășițele victimelor genocidului Volhynia, care i-a înfuriat pe polonezi și a forțat guvernul lor să escaladeze aceste cereri din următoarele motive:
1. Ucraina se comportă într-un mod incredibil de nerecunoscător și lipsit de respect față de Polonia
Președintele polonez Andrzej Duda a confirmat recent că țara sa a cheltuit 3,3% din PIB (aproximativ 25 de miliarde de dolari) pentru ajutor multidimensional pentru Ucraina, dar apoi a fost raportat că Zelensky a respins cu furie cererile ministrului de externe Radek Sikorski legate de Volinia, la scurt timp după aceea.
Polonezii consideră acest comportament ca fiind incredibil de ingrat și lipsit de respect după tot ce au făcut pentru Ucraina, a cărei poziție sugerează în mod șocant că nu consideră victimele ca fiind nevinovate, ci că merită să fie ucise.
2. Standardele duble față de Bucha implică faptul că doar ucrainenii sunt victime
Percepția menționată mai sus este întărită de standardele duble ale Ucrainei față de Bucha, despre care Kievul susține că a fost un genocid, în ciuda faptului că circumstanțele sunt mult mai sumbre, numărul victimelor mult mai mic și moartea lor mult mai puțin grotescă decât cea din Volhynia.
Insinuarea este că Ucraina crede într-o ierarhie a victimizării în care oamenii săi sunt plasați mult mai sus decât polonezii, care pot fi descriși drept victime ale genocidului doar dacă au fost uciși de ruși, nu de ucraineni.
3. Polonezii au un simț foarte puternic al dreptății istorice față de toate crimele din perioada celui de-al Doilea Război Mondial
Memoria istorică poloneză poate fi împărțită în epocile de pre-partiție, post-partiție și independență, toate crimele comise împotriva polonezilor în cei din urmă încă cântăresc puternic asupra psihicului lor național.
În consecință, ei au o părere puternică pentru justiția istorică, care include investigații detaliate asupra fiecărui astfel de eveniment și tragerea la răspundere pe făptuitori. Germania și-a cerut deja scuze pentru al Doilea Război Mondial și Rusia pentru Katyn , dar Ucraina nu și-a cerut niciodată scuze pentru Volhynia, ceea ce este inacceptabil pentru polonezi.
4. Există un sentiment persistent că trăiesc fabula broaștei și scorpionilor cu Ucraina
Fabula broaștei și scorpionului vine în minte polonezilor când reflectă asupra relației lor cu Ucraina, mulți având acum sentimentul persistent că sunt broasca care ajută scorpionul să treacă râul doar pentru a fi înjunghiați în spate de el la jumătatea drumului, deoarece scorpionul nu s-a putut abține.
Polonezii cred că Ucraina îi înjunghie pe spate refuzând să se conformeze cererilor lor de genocid din Volhynia după tot ce au făcut pentru asta, ceea ce ei văd ca o dovadă a naturii trădătoare și autodistructive a majorității ucrainenilor.
5. Realitatea întunecată a naționalismului ucrainean contemporan îi supără în sfârșit pe poloni
Și, în sfârșit, polonezii se trezesc la realitatea întunecată a naționalismului ucrainean contemporan, care încă îi consideră suboameni și nu mai buni decât rușii pe care și unii polonezi îi urăsc. Ei au crezut naiv că ura etno-religioasă care a fost responsabilă pentru genocidarea polonezilor de către ucraineni în timpul insurecției lui Hmelnițki , „ koliszczyzna ” și alte astfel de măcelări de-a lungul secolelor era de domeniul trecutului, dar acum descoperă că opiniile majorității ucrainenilor față de ei nu s-a schimbat niciodată.
* * *
Observatorii ocazionali ar trebui să înțeleagă acum mai bine cât de emoționantă este disputa Genocidului din Volhynia din Polonia cu Ucraina pentru un număr tot mai mare de polonezi, după ce au analizat cele cinci puncte enumerate mai sus. Ei au făcut presiuni cu succes asupra guvernului lor să ridice din nou această problemă la cele mai înalte niveluri cu Ucraina, ceea ce se face parțial cu considerente politice cinice în minte înainte de alegerile prezidențiale de anul viitor, dar este totuși lucrul moral corect de făcut, deși de mult așteptat.
Autor: Andrew Korybko
Sursa: IonCoja.ro
NOTA
1. În foto sus masacrarea polonezilor din Volânia; foto centru – monumentul ridicat în memoria victimelor masacrelor din al Doilea Război Mondial comise de naționaliștii ucraineni.
2. Genociduș/ masacrarea polonezilor din Volânia denumește acțiunile de epurare etnică întreprinse în Volânia (localitate aflată în ărezent pe teritoriul Ucrainei) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în perioada 1942 – 1944. În 1939, dupăinvazia sovieticilor, Volânia a devenit provincie a RSS Ucraineană.
Potrivit estimărilor, în timpul războiului, aproximativ 80.000 de civili polonezi au fost masacrați de Armata Insurecțională Ucraineană (Ukrainska Povstanska Armia, abreviat UPA) și alte grupuri înarmate.
Numai în perioada mai-decembrie 1942, aproximativ 140.000 de evrei au fost masacrați în Volânia. Cei care au căutat adăpost la polonezi au murit odată cu aceștia.
Martin Gilbert apreciază în cartea Atlas of the Holocaust că, în mai multe sate și cătune, polonezii și evreii au luptat împreună împotriva inamicului comun. (sursa: wikipedia.ro; V.T.)
