PNL vâslind de zor pe râul constituțional fără întoarcere
Întreaga presă aliniată de toate părțile exultă constituțional condamnând cu mânie, care alta decât proletară, amendamentul ce i-ar permite președintelui Iohannis să acceadă ca independent pe listele liberalilor în Senat.
Ceea ce este mai stranie este opoziția bruscă a PSD și a lui Ciolacu la trecerea acestui amedament prin Parlament, asta, după ce liderul maxim al PSD a grăit răspicat despre dreptul constituțional al oricărui om cu un cap, două mâini și două picioare, indiferent de poziția socială, de a candida la președinția României.
Desigur, liberalilor nu le trebuia acesată nouă pricină de dezbatere publică, una pe care n-o pot câștiga din perspectiva moralității constituționale și electorale. Numai că pentru liberali a trecut vremea disimulării ublice printr-o moralitate forțată pentru că oricum nu-i mai crede nimeni.
Pentru ei a rămas o realitate frusta, aceea a necesității demonstrării puterii politice, prin chiar forțarea acestui amendament, indiferent de posibilitatea pierderii unor procente electorale. Care oricum nu-i vor fi de folos lui Ciucă, cel ce se îndreaptă neabătut înspre un eșec sigur la prezidențiale.
Poporul apreciază mai mult puterea decât moralitatea la un partid sau om politic, altfel nu-l alegea pe Băsescu, sau pe Iliescu, sau pe Iohannis pentru două, chiar trei mandate în cazul social-democratului amintit.
Încontrându-mă cu acest curent principal ipocrit al presei noastre naționale de tot rahatul, aș teoretiza că dimpotrivă, PNL are nu numai datoria dar și nevoia stringentă inebranlabilă de a-și salva liderul, pe Klaus Iohannis, de care nu s-a dezis niciodată și care a menținut PNL la guvernare deși partidul n-a câștigat niciun fel de alegeri parlamentare.
Da, numai că în acest caz orice argumentație logică pentru amendamentul buclucaș implică în prealabil definirea neîndoielnică și cu acuratețe de cristal calitatea de lider absolut al liberalilor și al liberalismului românesc a președintelui Iohannis, altminteri toată argumentația în favoarea amendamentului se surpă ineluctabil.
Demersul legislative trebuie asumat și public de chiar liderul PNL de acum, Nicolae Ciucă, cel ce l-a și inspirat.
Nu este de luat în considerare vreo opinie cabotină a vreunui expirat precum Ludovic Orban, cel care-i califică pe liberali acum ca fiind slugile lui Iohannis, omițând amnezic momentele când se întindea precum iedera pe gard spre lumina prezidențială binefăcătoare a lui Iohannis, care tocmai îl unsese nemeritat premier.
Acum, liberalii trebuie să opteze decisiv pentru un lider indisputabil, pentru că Nicolae Ciucă nu va mai putea fi vreun lider autoritar și nici măcar fezabil al PNL după înfrângerea de la prezidențiale, iar partidul se va fărâmița între diferitele facțiuni dornice de a lua puterea în partid.
Generalii și liderii supremi nu se abandonează de către armatele lor taman în toiul bătăliei
Ori, indiferent de vitregiile sorții, liderul unei armate nu se abandonează niciodată, asta dacă armata respectivă nu intenționează să se destrame fără vreo speranță de salvare.
Marele general roman Cornelius Sulla, în bătălia din Grecia de la Ochomenos, din 85 BC, cu Mithridates al VI-lea, regele Pontului, a fost la un moment dat părăsit de legiunile sale, înspăimântate de mărimea armatei dușmane.
Atunci Sulla cu un curaj nemaiîntâlnit a șarjat împotriva liniilor inamice doar în fruntea gărzii sale pretoriene, nu înainte de a-i disprețui pe soldații romani spunându-le „Mergeți la Roma și spuneți-le romanilor unde v-ați abandonat generalul, la Ochomenos!”. La care legionarii romani rușinați s-au realiniat în spatele generalului lor și cu un asalt distrugător, deși mult depășiți numeric, au pulverizat liniile armatei regelui Pontului într-o bătălie decisivă.
O situație asemănătoare pe undeva s-a întâmplat la alegerile din 1945 din Anglia, în care Churchill, deja criticat public datorită înverșunării sale războinice și după război, a fost părăsit nu numai de poporul englez dar și de principalii lideri ai Partidului Conservator, pierzând alegerile în fața laburiștilor lui Attlee.
În numai patru ani însă, laburiștii au pierdut intreg imperiul britanic, iar readucerea la putere a unui nou guvern Churchill în 1951 printr-o recoagulare a conservatorilor în jurul eroului lor, cel care a salvat Anglia în Al Doilea Război Mondial, n-a mai putut repara ireparabilul, destrămarea imperiului colonial britanic. Iată de ce liderul nu se abandonează niciodată, cu condiția să fie recunoscut astfel, ceea ce liberalii români din lașitate pentru că nu dă bine public se codesc să recunoască.
Este irelevant din această perspectivă părerea maselor largi populare, este relevant tabloul dezastrului dacă PNL se trezește după prezidențiale și fără președinte de stat și fără lider în Parlament, mai ales anticipând și situația defavorabilă a unei intrări în Opoziție. Conjunctură în care Ciucă ar deveni chiar mai puțin decât total inutil.
Nici nu poate fi imaginată o situație de opoziție a PNL față de PSD fără leadership-ul lui Iohannis. Iar dacă unii liberali din conducere cu vederi mai înguste decât euglena verde, precum Cozma, își imaginează că vor fi conservate procente importante dacă partidul de frică va capitula în fața intransigenței PSD, ar fi o eroare infantilă, pentru că acele procente se vor pierde mai sigur dacă liberalii vor demonstra frica de a le pierde.
Vremea proiectării moralității constituționale a trecut pentru liberali, le-a mai rămas doar proiectarea de putere
Mai mult, primarii și aleșii locali din toată țara așteaptă acum o dovadă de putere din partea liderilor PNL și din partea lui Ciucă însuși, nu așteaptă însuflețiri morale nebănuite. Iar politica a fost disjunsă de morală de Machiavelli în Principele, care n-a disjuns însă și jurnalismul de morală, fapt pentru care presa trebuie să vitupereze la adresa privilegierii electorale a lui Iohannis.
Demonstrația de forță pe care o poate afișa PNL acum, după ce a pierdut dezbaterea morală publică, este pregătirea unei moțiuni de cenzură gata de a fi înaintată cu sprijinul Dreptei imediat după respingerea la vot în Parlament a amendamentului Iohannis. Pentru că dacă PSD-ului lui Ciolacu îi este frică de ceva mult mai mult decât de o compromitere morală, în care oricum persistă de treizeci și patru de ani încoace, este căderea de la guvernare taman acum, înaintea alegerilor generale și prezidențiale. Și-apoi, analiza constituționalității unui asemenea amendament al derogării de la legea electorală a persoanei președintelui statului este de competența Curții Constituționale, căreia îi va fi extrem de dificil să nu fie consecventă cu ea însăși luând în considerare precedentul Iliescu în 2004, derogare la care atunci CCR a achiesat.
În fond, PNL poate avea simultan și un proiect de lege pregătit, anume cel de amputare a pensiilor speciale pentru magistrați, inclusiv pentru cei ai Curții, gata de introdus în Parlament imediat după o rezoluție nefavorabilă a CCR în speța de față. Concluzionând, pentru PNL a trecut lăptăreasa proiectării de moralitate politică în spațiul public, acestora le-a rămas numai posibilitatea proiectării de putere politică, pentru că, în final, pentru un lider politic este mai important să fie temut decât iubit, frica însăși fiind un sentiment mai persistent decât iubirea.
Libiu Mateescu
