Ridicolul Geoană în care se afundă Cotidianul lui Nistorescu pe zi ce trece
Că Nistorescu nu-l place pe Ciolacu pentru că este suptcultural și buzoian, și coțcar, și mincinos, și șulfă, și combinator dâmbovițean într-ale politicii pot înțelege perfect cauza, dealtminteri bazată pe factualitate.
Dar să-l îmbrățișeze pe corozivul sulfuros prezidențiabil, generat biologic de un securist scârbavnic și torționar, pe numele său Mircea Geoană, înseamnă că i-a luat-o razna busola morală de nu-și mai găsește nici mașina în parcarea Cotidianului cu ea.
Cum altfel poate fi interpretat articolul triumfalist și umanizant al lui I.R. din Cotidianul de ieri, acceptat consternant de Nistorescu la publicare, ce evocă sentimentalist participarea lui Geoană la un film despre sărăcia și segregarea cruntă a covârșitoarei majorități a românilor dinainte de Decembrie 89, cazată în blocurile reci și întunecoase ale ceaușismului biruitor la orașe și sate, moment în care Geoană s-ar fi simțit solidar(sic!) și „lovit în stomac” de acele realități pe care le-ar fi trăit, vezi Doamne! el însuși ?!!
Păi, n-a fost el beizadeaua răzgâiată, apoi școlarizată în regim privilegiat de fostul organ de Securitate, unde jivina de tac-su era general apropiat de Ceaușescu?
Ce, nu ne mai aducem aminte de magazinele alimentare speciale ale securiștilor și ale activiștilor de partid de vârf?
Nu mai știm ce privilegii aveau jivinele securiste în societate, de la Justiție la bilete la Mare și la ieșiri în străinătate?
Nu știm ce unt, banane, cașcaval, mușchi țigănesc, cotlete de porc, whisky, bere Tuborg și Kent, aveau ei la discreție în magazinele lor rezervate și în Comturist, adică nelegiuitul ăla de tată al lui Geoană, deci și infecta sa progenitură, Mirciulică?
Nu ne mai aducem aminte cum cenzurau ei presa de partid și de stat și cum arau ei din greu pe ogorul opresiunii totalitare a lui Ceaușescu?
L-o fi lovit pe Nistorescu vreo stranie amnezie ce precede de regulă alinierea planetelor?
Reprimarea românilor intelectuali, a muncitorilor de la orașe și sate, meseria lui Geoană senior…
Nu mai știm cum ne terorizau când aveam și noi o amărâtă de legătură de prietenie cu cineva din exteriorul țării, chiar din lagărul socialist, nu ne mai aducem aminte de crimele înfăptuite de ei împotriva martirilor patrioți ai țării?
Chiar nu știm ce a însemnat Geoană, tac-su și întreaga haită de hiene securiste pentru poporul român și pentru intelectualitatea lui?
Și-l credem pe cuvânt pe ipocritul dezgustător, nenorocita de lătură ridicată din gunoaiele securiste ale țării, adică infectul candidat la președinția României, Mircea Geoană?
Pentru că a defectat la americani trădându-și țara și devenind agentul lor în timpul ambasadoriatului său irelevant la Washington, iar prin aceasta devenind Secretar General Adjunct al NATO, trebuie să-l acceptăm președinte al României pe „prostănac”, cum l-a gratulat pe bună dreptate Ion Iliescu?
Iar tu, Nistorescu, manifești nostalgie pentru asemenea vremuri demonstrând că deții memoria peștelui de acvariu, timpuri reprezentate astăzi oprimant de Mircea Geoană, nedemna progenitură zămislită de otreapa de tac-su, cel pe care-l exhibi acum în Cotidianul ca intelectual bun de președinte?
Nu-i sesizezi rupturile de logică și clivajul judecăților sale raționale și apriori și aposteriori în tot ceea ce expune public? Bravo, îți mulțumesc, nu m-am așteptat! Asta, ca să-l citez pe Toma Caragiu.
Impostura ceaușistă a lui Geoană, ridicată la un rang al putrefacției mai înalt decât plagiatul său.
Mircea Geoană a mers la premiera filmului „Anul nou care n-a fost”, a cărui acţiune se petrece pe 20 şi 21 decembrie 1989, arătându-se profund impresionat. „Pe mine m-a lovit în stomac”, a declarat Geoană pentru Paginademedia.ro despre filmul premiat la Venetia.
Ce „l-a lovit în stomac?”
„Cred că detaliile aproape perfecte ale vieţii cotidiene din comunism. Este atât de autentic. Totul, de la telefoane şi la blocurile alea comuniste. Am trăit vremurile de acolo şi cred că cel mai puternic a fost acest sentiment de opresiune, mai ales în ultimii ani, înainte de ce s-a ce s-a întâmplat în 89.
Cred că viaţa a devenit extrem de apăsătoare, acel sentiment de apăsare, de lipsă de libertate(sic! Păi, nu nenorocitul de tac-tu ne priva de libertate, impostor netrebnic? N.n.) probabil că este cel mai puternic,” a explicat scârbavnic Geoană, preluat necritic și dezgustător de Cotidianul.
Libiu Mateescu