Ostracizarea Dianei Șoșoacă de către CCR împarte națiunea în două, în progresiști discreționari și în patrioți suveraniști
Dis de dimineață deasupra sediului Curții Constituționale a României se insinua un fum gros, semn al arderii intense a circuitelor neuronale ale celor cinci judecători ostracizanți, cei care au ostracizat-o pe Diana Șoșoacă în cel mai pur stil grecesc. Adică au expulzat-o aseară din competiția prezidențială și a doua oară, prin respingerea contestației la prima expulzare, exact așa cum poporul exaltat al Atenei antice își surghiunea eroii prin vot democratic pe dealul Pnyx, pe motiv că au devenit prea populari, deci dăunători democrației.
Prin această meteahnă democratică Atena a rămas fără mari generali și a pierdut Războiul Peloponesiac în 404 B.C. împotriva Spartei. Augustin Zegrean, ignobilul judecător și fost președinte al CCR, care prin condamnabila erată i-a salvat președinția lui Traian Băsescu, are un dram de luciditate acum când afirmă că „Judecătorii vor fi puși într-o situație deificilă când vor motiva interzicerea candidaturii Dianei Șoșoacă, fiindcă în lege nu prea există prea multe motivări.
„Este prima dată când se dă o astfel de decizie. S-au mai dat decizii de respingere a candidaturii, dar au fost date de BEC, au fost contestate la Curte şi CCR a menţinut hotărârea BEC-ului. De data aceasta, a trecut de BEC şi Curtea a spus că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege”, a spus fostul judecător CCR, la Digi24, preluat de Știri pe Surse, despre decizia CCR de respingere a candidaturii Dianei Şoşoacă.”Legea ce spune? Pentru a candida trebuie să îndeplineşti condiţiile prevăzute la articolul 37 din Constituţie. Va fi destul de complicat să motiveze Curtea decizia pe aşa de puţine texte constituţionale, pentru că ei nu au ce căuta în altă parte”, a mai spus Zegrean.
Despre acuzaţiile care i s-au adus în contestaţie, că prin acţiunile sale politice ar pune în pericol ordinea instituţională în România, ca motiv pentru respingerea candidaturii, fostul judecător a spus: ”Dacă nu fost condamnată pentru ele, nu” și ”Faptul că i se reproşează că merge la Ambasada Rusiei, atunci toţi cei care merg la Ambasadă ar trebui să aibă interdicţia asta. (..) În Constituţia României nu este interzis să mergi la Ambasada Rusiei şi nici în alte legi din România”, a explicat Zegrean, potrivit Știri pe Surse.
Opinie separată devastatoare pentru motivarea CCR a unui judecător din completul Curții
Judecătorul constituțional Iulia Scântei, care a făcut parte din completul de șapte judecători(când trebuiau să fie nouă n.n.), a emis o critică obiectivă devastatoare la adresa deciziei CCR de a o exclude pe șoșoacă din cursa prezidențială, motivată aseară în regim de urgență de cei patru judecători din cinci care au decis blestemăția anticonstituțională.
Așa cum am anticipat în materialul publicat ieri în InfoBrașov motivarea hotărârii CCR va cuprinde și se va învârti în jurul argumentației silogistice euro-atlantice, ca obligații ale cetățenilor României ce le incumbă în urma parcursului euro-atlantic românilor, fără a le fi permis să critice acest parcurs, chiar dacă nu li se poate impune din perspectivă constituțională, aderarea la NATO și la UE nefiind cuprinse în texte ale Constituției României. CCR a emis tot felul de opinii constituționale care vizează vezi Doamne! atitudinea publică a Dianei Șoșoacă, care ar contraveni eforturilor neprecupețite de aderare, parcursului istoric al acestei aderări și ar prejudicia opintirea fără preget a liderilor politici ai României în acest sens.
Prin aceasta, CCR o scoate pe Șoșoacă nu numai din cursa prezidențială, din lege, ba chiar și din istoria României, care are alt parcurs decis la Bruxelles și la Washington.
Desigur că prin asociere și simpatizanții și votanții ei sunt scoși din istorie și din lege, fiind elemente reacționare în raport cu luminoasa orientare istorică a României. Acesta era discursul și al lui Antonescu, și al lui Dej, și al lui Ceaușescu, care deasemenea trasau parcursul istoric al poporului român fără greș, credeau ei, exact cum face acum Curtea Constituțională a României.
Care își permite să se substituie conștiinței individuale a fiecărui român în parte erijându-se în far călăuzitor în ceea ce trebuie să voteze românii, ca ființe inferioare intelectual judecătorilor Curții.
Numai că…parcursul istoric prezent trasat de Puterea, ce-l cuprinde pe Iohannis ne așează în poziție de război alături de Ucraina împotriva Rusiei, tot ca o consecință a angajamentului euro-atlantic ce trebuie respectat cu sfințenie de orice român, potrivit concepției respectivei Curți.
Curtea Constituțională a României controlată de la Kiev prin SIE, sau via Cotroceni, sau ambele?
CCR s-a autosesizat neconstituțional în cazul vorbelor aruncate în vânt de Șoșoacă și împotriva dreptului său la exprimare, dar nu s-a autosesizat în cazul cedării ilegale și neconstituționale Ucrainei a armamentului antiaerian deținut de România, pentru că nu-i așa?, este tot parte a efortului de integrare și de adecvare românesc în NATO și în UE, așijderea acordul de cooperare militară al României cu Ucraina, semnat de Iohannis. Diana Șoșoacă a fost cea mai vocală împotriva acestor implicări directe a țării noastre alături de ucraineni, timp în care Ucraina persecută în continuare minoritatea românească din Bucovina de Nord și din Nordul Transilvaniei.
Cum SBU, serviciul de spionaj ucrainean, a penetrat decisiv serviciile de informații românești, în special SIE, la ordinul CIA, putem conchide speculativ în maniera consacrată de CCR în cazul „Afacerii Șoșoacă”, anume că această curte supremă de justiție românească a fost la rândul său penetrată de serviciile românești de informații și execută la comandă ordinele Kievului via SIE și pe ruta Cotroceni, altminteri nu există nicio explicație logică.
Marcel Ciolacu este direct benficiar al schemei Zelensky aplicată României, prin care Kievul demonstrează, chiar dacă Șoșoacă n-ar fi ajuns niciodată președintele României, că are suficientă putere de a influența și a elimina din scena politică românească opozanții alianței dintre țara noastră și Ucraina.
Prin aceasta Ucraina se consacră plenar ca dușman ireconciliabil al României, din moment ce influențează și chiar forțează deciziile majore de politică externă ale României și Justiția țării noastre. Strategie pe care Zelensky a pus-o în mișcare și împotriva lui Donald Trump în cazul tentativei de influențare directă a alegerilor prezidențiale din Statele Unite din această toamnă.
Și, cum Infernul nu are furii precum o femeie batjocorită, Șoșoacă și-a dat drumul la gură împrăștiat și ireversibil după decizia CCR, atacând conspirații și minorități fără a sesiza esențialul și fără a-și concentra filipicele împotriva adevăratei hidre care stă cauzal la baza ostracizării sale electorale.
Un judecător CCR curajos acuză și mai și motivează devastator opinia sa separată
Curtea Constituțională are rolul de a „veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Președintelui României” și de a soluționa contestațiile legate de înregistrarea sau respingerea candidaturilor la alegerile prezidențiale. Aceste competențe sunt reglementate strict de lege, mai exact de Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și de Legea nr. 370/2004 privind alegerile pentru Președintele României.
Scântei subliniază că atribuțiile Curții nu includ verificarea comportamentului, opiniilor sau declarațiilor unui candidat, ci se limitează la verificarea îndeplinirii unor condiții legale obiective, cum ar fi respectarea termenelor de depunere a candidaturilor, numărul semnăturilor de susținere sau cazurile de interdicție expres prevăzute de lege.
Potrivit acesteia, jurisdicția Curții nu se poate extinde la evaluarea comportamentului unui candidat și la atribuirea unor sancțiuni pe această bază, ceea ce ar echivala cu un contencios electoral subiectiv, incompatibil cu cadrul constituțional actual.
Natura obiectivă a contenciosului electoral
Scântei insistă asupra faptului că contenciosul electoral prezidențial trebuie să fie obiectiv și abstract, orientat exclusiv spre respectarea legalității procedurii electorale. Aceasta argumentează că majoritatea Curții a transformat această procedură într-un contencios subiectiv, prin evaluarea comportamentului și opiniilor publice ale candidatului Diana Iovanovici-Șoșoacă. Potrivit Iuliei Scântei, aceste evaluări nu ar trebui să aibă nicio influență asupra deciziei de a accepta sau respinge o candidatură.
În sprijinul acestei poziții, Scântei invocă jurisprudența Curții, care subliniază că interzicerea dreptului de a fi ales poate fi aplicată doar în cazuri expres prevăzute de Constituție și de lege.
Printre aceste cazuri se numără condamnările definitive la pedepse privative de libertate sau limitările impuse de art. 37 din Constituție, care se referă la condițiile generale de eligibilitate pentru funcția de Președinte al României. În absența unei astfel de condamnări definitive, nu există motive legale pentru a interzice candidatura doamnei Șoșoacă .
Critica deciziei majorității Curții
Un alt punct central al opiniei separate este critica formulată de Scântei asupra noilor condiții de eligibilitate introduse de Curte. Hotărârea majorității impune două noi condiții, considerate esențiale pentru un candidat: respectarea Constituției și apărarea democrației. Aceste condiții derivă din jurământul depus de Președintele României, dar, potrivit opiniei separată, ele nu sunt prevăzute expres în Constituție sau în legea electorală și nu pot fi considerate ca fiind noi criterii pentru validarea unei candidaturi.
Scântei afirmă că prin introducerea acestor criterii Curtea a legiferat în afara competențelor sale, extinzând în mod nejustificat condițiile de eligibilitate prevăzute de lege. Ea subliniază că Biroul Electoral Central (BEC) are competența exclusivă de a verifica respectarea condițiilor legale de eligibilitate la depunerea candidaturii, iar aceste condiții sunt strict obiective, cum ar fi numărul semnăturilor de susținere sau cazurile de Interdicție prevăzute de Constituție.
Dreptul la un proces echitabil
În final, Scântei exprimă îngrijorarea că decizia majorității încalcă dreptul la un proces echitabil al candidatului. Aceasta argumentează că, în transformarea contenciosului electoral într-unul subiectiv, Curtea a omis să respecte garanțiile procedurale specifice unui proces echitabil.
De exemplu, candidatul nu a avut posibilitatea de a-și prezenta apărarea în mod corespunzător, iar probele nu au fost administrate în conformitate cu normele legale și constituționale.
Scântei face o paralelă cu procedurile privind neconstituționalitatea unui partid politic, unde sunt asigurate toate garanțiile procesuale, cum ar fi contradictorialitatea și dreptul la apărare, și susține că aceleași garanții ar trebui aplicate și în cazul contestațiilor privind candidaturile prezidențiale.
Scântei își încheie opinia separată afirmând că decizia majorității Curții Constituționale reprezintă o extindere nejustificată a competențelor acesteia și o încălcare a principiilor fundamentale ale statului de drept și ale democrației. Ea consideră că hotărârea nu respectă cadrul legal stabilit pentru validarea candidaturilor și că introduce noi condiții subiective, neprevăzute de lege, consideră judecătorul CCR preluat de Știri pe Surse.
Lideri de opinie importanți devoalează mașinațiunile subversive din spatele Afacerii Șoșoacă
Ziariști importanți, alții decât secăturile sub acoperire militară sau informative precum Radu Tudor( plătite din bani euro-atlantici), cum ar fi Cornel Nistorescu, au scris editoriale fluviu pe tema nedreptățirii Șoșoacei, directorul Cotidianului manifestându-și scepticismul „Vom avea parte de zeci de ipoteze și de scenarii care mai de care „mai abracadabrant. Și tot avea explicația logică și corectă. În același timp, vom primi argumentele Curții Constituționale a României și vom vedea reacția publicului. Curtea Constituțională (cu majoritate pesedistă) poate ieși cu cele mai sofisticate motivații. Tot nu poate încropi o explicație juridică demnă de statutul ei. În primul rînd, CCR nu poate judeca un om. Nici nu era cazul. Ea putea interpreta o lege sau aplicarea acesteia.
Candidatura oricui la prezidențiale se supune Legii 207/2004. Or, Diana Șoșoacă a fost fluierată și caricaturizată de o mare parte a populației. Dar judecată, nu. Nimeni nu a depus o plângere și nu avem nici o sentință care să-i blocheze (după părerea mea!) grotescul demers politic.
Mai mult, la Europarlamentare, candidatura ei a fost legală.(…) De ce merita Diana Șoșoacă să candideze? Un om sau o tendință se măsoară prin vot. Este baza democrației. Apoi și pentru că în multe din urletele sale deșănțate mai scapă cîte un adevăr. Asta și explică audiența și chiar o anumită susținere. Dacă alegerile ar arăta că stilul Șoșoacă face prozeliți peste un anume procent ar însemna că am avea dovada unei decăderi alarmante a modului de a fi al populației. Măcar pentru atît și ea merita lăsată să joace. Vedeam ce-i cu ea și ce-i cu noi. Lozincile ei cu Rusia, cu Ucraina, cu Europa, cu SUA ar fi adus populația în fața unei oglinzi, a unei foi de temperatură a Estului pentru anul 2024.” a scris Nistorescu în Cotidianul. Va să zică, în absența unei ostracizări legale generată de o condamnare penală care-i interzicea europarlamentarei suveraniste respectivul drept de a candida judecătorii Curții nu au a se pronunța într-altele decât în litera și spiritul Constituției, nu văzând diferite păreri emise de părelologi publici, așa cum în Atena Antică demagogii au acaparat viața publică și legea însăși și s-au insinuat la conducerea cetății după moartea lui Pericle, Cleon de exemplu, substituirea nelegitimă și neînțeleaptă ducând în final la prăbușirea Atenei la sfîrșitul războiului menționat mai sus.
Progresismul sorosist în hidoasa sa înfățișare antidemocratică, ieșit în stare de neascundere heideggeriană
Iată spre exemplu o astfel de enormitate proiectată în spațiul public pe post de imperativ categoric moral, care însă nu ține loc de cel legal, de către Alina Mungiu Pippidi, care demonstrează încă o data plenar cu toată plenitudinea ființei sale rubiconde că nu are coerență și consistență constituțională în ideile emanate: „Fără să idealizez justiția, la a cărei subordonare și manipulare ambele partide guvernare își aduc de mult contribuția, din fericire fără mari succese, decizia aceasta este justă.
Nu poți avea un candidat care calcă legea pe față, dacă vrei să mai respecte cineva legea. Trebuia Hitler oprit de justiție? Evident că trebuia oprit.(sic! Hitler controla guvernul și strada în 1933 înainte de a mai putea fi oprit de cineva, nici măcar de cancelarul Hindemburg, darămite de justiția subordonată guvernului german de atunci ! N.n.) La fel și în cazul de față. Nu am scris niciodată despre d-na Șoșoacă, că nu urmăresc destul televiziunile din România ca să cunosc personajul, dar mi-a fost destul să văd acțiunea – nu opiniile, ci acțiunea” spune Pippidi că anume „Curățenia trebuie să înceapă de undeva”(sic! Da, cu progresiștii neo-marxiști sorosisti! N.n.), că nu știu ce pe la Spitalul Foișor, adică atunci când Șoșoacă protesta acolo că decedații din timpul Covid erau duși și aruncați în gropi la cimitir fără autopsie și fără slujbă creștină.
Politoloaga se antepronunță ferm, înainte și de a cunoaște motivarea CCR, că e normal ca Șoșoacă să fie eliminată din cursa democratică prin proceduri samavolnice, pentru că nu are atitudini euro-atlantice, dimpotrivă, aspect validat de nenumărate ori și de Cristian Tudor Popescu. Numai că în Constituția României nu figurează deloc aderarea la NATO și la UE, cu cedarea subsecventă de suveranitate națională, deci adecvarea la aceste concepte occidentale integraționiste nu este legiferată, deci nu este obligatorie.
Pipiddi, ca vajnică promotoare a dogmelor sorosiste, de la care a luat lumină de tânără politoloagă, preconizează astfel permisivitatea și chiar necesitatea încălcării unor drepturi fundamentale ale omului, în vederea atingerii unor scopuri mai înalte spune domnia sa, unele transnaționale și globale, în sens sorosist bineînțeles, nu într-altul. Ea este și purtătoarea intrinsecă a doctrinei neomarxiste de preluare a puterii politice în stat prin insurecție populară de extracție progresistă, ca în Ucraina de exemplu, ax central al doctrinei sorosiste de inspirație leninistă, de dominație a lumii.
Mari gânditori ai lumii parcă nu sunt de acord cu Pippidi, nici cu CTP, nici cu CCR
Politoloagei balcanice cu pricina i-aș aduce aminte cuvintele lui Dante despre Drept „Dreptul este un raport real și personal al omului față de om, care, dacă este păzit de oameni servește societatea, iar dacă este corupt(cum a făcut CCR în cazul Șoșoacă n.n.) o corupe.”
Curtea Constituțională s-a grăbit să făurească o nedreptate crasă și orbitoare în cazul suveranistei noastre exaltate, ignorând cu bună știință, dac-or ști, maxima lui Democrit „Nu numai să nu faci o nedreptate, dar nici să nu-ți treacă prin minte”.
Cât despre graba nefirească a CCR de a o executa pe gureșa europarlamentară, Diderot a sfătuit „Mai bine întârzie săvârșirea unei acțiuni(justițiare n.n.) decât să te grăbești să comiți o nedreptate.”
Judecătorii Curții, cei care îndoiți au dat o rezoluție politrucă ordonați fiind de către instituțiile aparținătoare în marea lor majoritate pesediste, respectiv peneliste(Camera Deputaților, Senat, Președinție), dacă ar fi translatat părerea lui Aristotel în cazul Șoșoacă, adică „Ori de câte ori suntem în îndoială, trebuie să alegem calea prin care greșim mai puțin”, ar fi trebuit să se abțină de la ghilotinarea dreptului acesteia de a candida în prezența evidentă a dubiilor constituționale. Ei probabil s-au ghidat însă după alte precepte de drept, cinice, precum cel al lui Spinoza „Fiecare are atâta dreptate câtă putere are”, aici evident fiind faptul că Ciolacu are mai multă dreptate decât Șoșoacă din perspectiva puterii politice.
Acest fapt contrazice una din marile maxime ale dreptului roman, emisă de Seneca „Temeiul dreptății este doar egalitatea”, deziderat evident neîndeplinit în nedreapta, inegala și contorsionata societate românească. Completând poziția publică a lui Augustin Zegrean, Petre Lăzăroiu, fost judecător al Curții Constituționale a emis o predicție neîndurătoare pentru soarta libertății de opinie în România „Această decizie este o decizie nu numai greşită, dar şi cu consecinţe ireparabile, pentru că practic Curtea, prin această decizie, a şters din Constituţie dreptul la opinie”, a spus fostul judecător în emisiunea România Politică de la Prima News, referindu-se la imposibilitatea sancționării legale a unor opinii a căror libertate este garantată de Constituție, în situația în care n-au făcut obiectul unui proces penal soldat cu suspendarea dreptului de a candida.
„Nici măcar nu există posibilitatea, odată ce ai participat la şedinţă, eşti obligat să semnezi decizia, nu ai altă soluţie. Este o abatere disciplinară destul de gravă, Judecătorul (..) are posibilitatea să facă opinie separată sau concurentă. Nu poţi să spui, din motiv ce ai participat, să spui că nu ai participat. Votul trebuie să fie clar, da sau ba, abţinerea nu e posibilă”, a completat Lăzăroiu față de zvonurile potrivit cărora un judecător dintre cei cinci care au votat interdicția pentru Șoșoacă nu mai vrea acum să-și asume motivele deciziei, potrivit Știri pe Surse.
Ca în orice conspirație, dedesubturile își caută drum spre suprafață
Marcel Ciolacu chiar a mimat surpriza și autovictimizarea în cel mai pur stil filistin: „Mi s-a spart totul în cap. Eu stăteam liniștit, îmi vedeam de treaba mea. Pe mine Diana Șoșoacă nu mă încurcă.” Fără a-și aduce aminte de expozeul predictiv și imprudent al lui Dan Nica: „Stați să vedem retragerea doamnei Șoșoacă ce efect va avea. Mihai Gâdea: Credeți că se va retrage? Dan Nica: Probabil că zilele următoare.” Cert este că Nica, vechi lucrător pe ogorul informativ al SIE a avut informația de la acest serviciu de informații, unul aflat în strânsă legătură cu SBU-ul ucrainean cu care are și o colaborare operativă.
Ori este știut că ucrainenii au pus-o pe Șoșoacă pe prima listă de dușmani ai Ucrainei și de prieteni ai Rusiei și se știe că fac încontinu presiuni pentru eliminarea ei din politica românească, aspect de care președintele Iohannis nu este strain. Iar Nica, un vechi europarlamentar arondat serviciilor de informații externe, bineînțeles că a știut dinainte despre maskirovka CCR direct de la sursă.
Că s-a dat de gol, și pe el și pe Marcel Ciolacu prin implicare indirectă ca beneficiar al retragerii Dianei Șoșoacă, făcându-i-se loc convenabil lui Simion în turul doi al prezidențialelor, poate fi pus în seama vârstei sale înaintate. Prejudiciindu-se astfel libertatea universală a nației prin încălcarea libertății unei componente a acestei nații, o voință liberă în exprimare publică îngrădită administrativ și opresiv de chiar gardianul Constituției-Ideea scrisă absolută de prezervare a libertății cetățenilor- se încalcă fundamentul absolut al Spiritului Dreptului, în care Libertatea „Aceasta, ca existență-în-fapt, în genere, este Dreptul. Dreptul este astfel în genere Libertate, ca Idee.” a sintetizat admirabil dincolo de orice contestare G.W.F.Hegel, în Principiile Filosofiei Dreptului.
Critica obiectivă a motivării subiective a hotărârii CCR în „Afacerea Șoșoacă”, în articolul de mâine din InfoBrașov.
Libiu Mateescu
