Judecătorii din CCR plutind intr-un „duh de iarmaroc” au pus-o iar de… mămăligă!
Peisajul instituțional mioritic, aproape fără excepții, este unul de-a dreptul dezolant. Pricina, după opinia unor analiști respectabili, constă in politizarea excesiva a instituțiilor statului. Acesta este cancerul social ce usucă fibra nației…
Colonizarea instituțiilor statului cu diverse categorii de clientelari a generat o lipsă crasă de încredere a cetățenilor față de pleiada instituțională, inclusiv pentru cele din ținutul Justiției.
Curtea Constituțională a României, din nefericire, nu face excepție de la politizare. Cei nouă judecători ai acesteia sunt numiți politic în cote egale de trei structuri de putere ale statului român,respectiv Camera Deputaților, Senatul și Președintele României.
Cu diverse ocazii, am asistat siderați la deciziile părtinitoare ale CCR-ului, cu relevanță de contraserviciu pentru cei care fac numirile judecătorilor de la această instituție cu rol deosebit pentru filtrul de constituționalitate a legilor.
Câteva sentințe ale acestui înalt for juridic au rămas de pomină.
Sa nu uităm de cele croite pentru privilegiații ce beneficiază de pensii speciale, de spinoasa chestiune a „prescripției penale” sau de colacul de salvare pentru „plagiatorii de partid și de stat”(doctoratul ge, Ciucă secretizat, n.r.), trecuți la un statut legitim dacă nu au fost descoperiți și judecați în cel mult un an de zile de la săvârșirea plagiatului.
Să comparăm situațiile: obligațiile de plată la Bugetul de stat se prescriu după cinci ani, „prescripția penală” survine la patru ani, iar cea pentru plagiat într-un an…
Ultimele două, prin decizii bine ticluite de „consitutionali„, au salvat sute sau poate mii de „aleși” certați cu legea și cu morala!
Cu astfel de isprăvi la activ, prin ancore politice ușor de recunoscut, CCR -ul e departe de condiția ce-i este acordată prin lege și are o reputație greu de catalogat.
Cu privire la evaluarea anumitor candidaturi pentru prezidențialele din ediția 2024, judecătorii Curții Constituționale a României sunt puși pe gâlceavă, după cum se situează în siajul „tătucilor” care i-au numit…
Instituția cu pricina, aproape halucinant, se afirmă ca sursă de drept „după interes”, substindu-se abuziv puterii legiuitoare stipulată de Constituția țării.
Opinia publică, privind la astfel de jocuri, nu e departe să identifice in spatele acestora un „duh de iarmaroc” cu iz sulfuros!
Încă o dată, „formele fără fond” ne duc la un adevărat balamuc societal: nepricepuții sau năimiții din fruntea instituțiilor „pun de mămăligă” pentru fărădelegi!
Sigur ne vom face bine,nu?
