Române, dacă vrei binele Neamului, alege să te conducă un ROMÂN!

Sper că nu aveți nimic împotrivă că îmi monitorizez Președintele – nu-l urmăresc ca Securitatea pe timpuri – pe care deși nu l-am votat a doua oară a devenit „și al meu”.  Recunosc, l-am votat la primul mandat, am votat „neamțul”, influențat de caracteristicile genei ariene descrisă de geneticieni, psihologi și de impresiile românilor despre șvabii sau sașii ce mi-au colonizat țara. Gândeam atunci la debutul său în politica mare: „Măi frate, auzi cum vorbește apăsat, ăsta judecă fiecare silabă și apoi o scoate pe gură!” – confundând eronat greutatea de pronunție a cuvintelor, cu determinarea și seriozitatea discursului.
Altă dată, prin 2016 încă motivam votarea lui Johannis ca oportună, vorba ardeleanului: „neamțu´ e neamț, se ține de cuvânt”, „Ein Mann, ein Wort!” sau „românii au de toate, dar nu au nemți”, era o zicere prin Ardeal, inducând crezul în rândul românilor că vom beneficia de rigurozitatea germană. De aceea l-am votat pe Klaus Werner Johannis pentru a deveni „președintele meu” !
Eram într-o totală eroare. Mă căiesc. Am greșit grav! Cer scuze tuturor! Și încă mulți, măcar atât ar putea să facă, să-și ceară scuze că au votat un alogen, un neromân, cu o mentalitate străină de interesul națiunii române și să jure că nu vor mai face așa ceva niciodată! Am votat un surogat de care nici să râzi nu îți mai vine. Dezolant!  
La al doilea mandat nu l-am votat. M-a dezamăgit profund încă din primul. Simulația în poziția de „părinte al românilor” era penibilă, nu era pe locul său.
Tot ce făcea era inadecvat sau fals dar sigur în interes propriu. Așa că m-a supărat rău și l-am monitorizat – cum vă ziceam – și aproape un sfert din cartea mea „Geopolitică și Terorism” – Editura Concordia, 2019 –  îl are ca subiect pe președintele alogen al României – nu al românilor! Am evidențiat ineficacitatea sa în politica externă, atributul său principal, sau a acceptării unor clauze nefavorabile României impuse de Uniunea Europeană sau de „partenerii strategici”.
Președintele se erija în Führer, nu da socoteală nimănui; Parlamentul era ignorat total iar angajarea țării în acțiuni externe defavorabile țării erau fie promovate fără respectatrea Constituției României, fie ascunse presei și poporului român.  
Greșeala inițială poate fi ușor decelată în ignoranța mea. Credeam atunci că gena ariana pretinsă superioară va influența pozitiv dezvoltarea României. Poate sedus de unele lecturi din curentul revoluționar german „Strum un Drang”, de Goethe sau Schiller, de faptul că am studiat limba germană. Dar nici asta nu e scuzabil!
E drept nu știam ce știu acum, de ce un alogen este incompatibil neuronal a fi conducătorul, liderul, mă rog, președintele unei alte națiuni; zestrea sa genetică diferită îl face incompatibil neural față de altă națiune, dar și alte incompatibilități subiective îl fac inadmisibil a fi liderul loial a unei națiuni, alta decât na sa. În deosebi zestrea genetică!
Credeți dumneavoastră că dacă un lider nu provine dintr-o familie tradițională românească cu ascendenți, colaterali și descendenți poate să înțeleagă specificul unic, moștenirea ereditară sedimentată în memoria colectivă a acesteia timkp de milenii și să-i satisfacă necesitățile viețuirii, a habitatului familial ? Nu! E imposibil! Vă deconspir motivul: este incompatibil genetic! Incompatibil neural! Zestrea sa genetică istorică este diferită.
Să ne gândim la formarea popoarelor: familie, trib, gintă, uniune, popor. Aceste forme de comunități umane în evoluție dobândesc valori specifice care se stochează în ariile corticale individuale și se transmit genetic urmașilor; acumulările genetice de neam, de la părinți la copii, respectiv asemănări fizice, de personalitate, abilități de comportament, obiceiuri, trăsături caracteriale, credințe etc. ce sunt prezente în genele purtătoare a eredității, în nucleotide, ce stochează informațiile moștenite.
Structurile neurale devin compatibile, având același izvor, astfel că evolutiv ajung la întreaga etnie în care indivizii dobândesc o structură neurală similară ce e diferită de a altor etnii. Este certă aserțiunea, dovedită de neuroștiințe, că un individ aparținând unei etnii cu altă structură genetică neuronală este sigur incompatibil cu alte structuri genetice ale altor etnii existente pe Terra.

Incompatibilitatea neurală generează consecințe obiective multiple: indiferență, apatie, delăsare, indolență, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, dezinteres față de altă etnie. Nu neapărat sentimente malefice, ură, invidie sau ostilitate, care totuși nu sunt excluse. Condițiile sociale le activează sau estompează. În acesta situație se găsește alogenul Klaus Werner Johannis! Poate fi decelată chiar o aversiune dobândită istoric, având în vedere relațiile anterioare români-sași. Erijarea nemților în „rasă superioară” ariană, îi declasează pe românii în rasă inferioară și nu numai în istoria recentă. Amintiți-vă de Unio trium nationum din 1438 – după răscoala de la Bobâlna – în care o parte contractantă aliată cu nobili unguri și securi era comunitatea săsească, a cărui descendent este și sasul „nostru” Johannis! Această înţelegere a condus la excludea populaţiei româneşti din viaţa politică a Transilvaniei, deși românii formau majoritatea locuitorilor, fiind privați de cele mai elementare drepturi. O dovadă istorică mai recentă, după 1990, vine să-mi confirme teza. Klaus Johannis a fost ales președintele Forumului Democrat German din România iar acesta ulterior printr-un proces în revendicare la instanța de judecată Forumul se declară succesor de drept al organizației naziste „Deutsche Volksgruppe in Rumänien” (Grupul Etnic German din România) organizație subordonată direct Berlinului, interzisă prin Convenția de Armistițiu din 12 septembrie 1944 și care, la terminarea războiului a fost declarat de Tribunalul Militar Internațional de la Nürnberg organizație nazistă, afiliată unor crime de război cunoscute comise de naziști. Să înțelegem că Johannis se consideră urmașul naziștilor? Că structura sa genetică ariană moștenită este incompatibilă cu cea a bunului român trăitor în patria sa? Din precedente comportamentale răspunsul e pozitiv.

Numai astfel poate fi explicată conduita sa pasivă, indiferentă, lipsită de empatie față de români, chiar sfidătoare (dacă nu agresivă), deseori având un comportament de Führer într-o Românie „nazificată”.

Desigur, mai sunt și alte incompatibilități genetice: nepăsarea, neglijarea  indiferența față de familie și alte motive structurale, cum ar fi, situația civică a liderului, care are consecințe vitale. Dacă familia sa este stearpă, nu contribuie la perpetuarea  neamului său, nu procreează, nu are copii, memoria sa cognitivă este vidă, inexistentă în aria neurală și de aici indiferența, uneori chiar repulsia față de copii se manifestă vizibil; în memoria sa nu sunt sedimentate condițiile necesare creșterii și educării copiilor, a obligațiile părintești. Dovada: după statistici U.E. și O.N.U. în „România educată” a eșuat instrucția și educația copiilor, a tineretului; statisticile relevă că 25% dintre copii români au abandonat școala, 45% sunt analfabeți funcționali și ce este deosebit de grav, trei sute de mii de copii români se culcă flămânzi.
Susținerea mea privind indiferență culpabilă față de copiii români este dovedită și de implicarea certă a președintelui în vânzarea de copii români străinilor. Repet: vânzarea de copii români străinilor!
O fi ostilitate față de copii români? Întreb doar! Altfel, care este explicația acestei activități reprobabile? Infracționale!
Trafic de copii! Ar mai fi o întrebare delicată: de ce soția sa româncă nu l-a urmat în capitală?
O fi și ea incompatibilă neural? Întreb și eu.
In aceeași memorie cognitivă este depozitat spiritul de familie: bunici, părinți, frați surori, nepoți, nepoate… Existențial familia lărgită, neamul meu, rudele mele dobândesc genetic valori spirituale asemănătoare, comportamentale, obiceiuri, datini, credințe etc. depozitate în codul lor genetic și care devin compatibile cu alte uniuni familiale din  aceeași etnie. Ele sunt compatibile neural, relaționează cuantic, se influențează reciproc, au comportament asemănător, astfel că dobândesc un cod genetic specific, de generalitate a neamului său; prin extensie, specific întregii națiuni.
Nu ai familie, nu ai neamuri! Ești un cuc ce cântă de unul singur în pădure și nu-l ascultă nimeni.  Nu știi ce e întrajutorarea fratelui, ce e iubirea de părinți, veselia de sărbători din familie dar nici ce-i durerea pentru rudele care s-au dus la cer.
O altă calitate necesară a unui lider politic sau național este coeficientul ridicat al inteligenței duale: intelectuală și emoțională. Cum le codifică specialiștii în psihologie:
* I.Q. – inteligența intelectuală și
* E,Q. – inteligența emoțională.
Cum o descrie cercetătorul american de la Harvard Daniel Goleman în cartea sa celebră „Emotional Intelligence” în care aceste spune că adevărata măsură a inteligenţei practice nu este I.Q.-ul, ci E.Q.-ul, coeficientul emoţional. Așa o fi. Eu îl cred.
Dar ce este E.Q. – ul?        
E.Q. – după D. Goleman: Inteligența emoțională reprezintă abilitatea unui individ de a opera și a recunoaște propriile emoții, dar și ale celorlalți, utilizând informațiile emoționale cu scopul de a gestiona relațiile interpersonale într-un mod empatic și eficient; E.Q.-ul este parțial determinată și de factori genetici.
Cercetătorul încercând să acorde E.Q.-ului primordialitate I.Q-ului dă un exemplu: Doi copii se plimbau printr-o pădure. Unul din ei era premiant, foarte apreciat de adulţi (cu IQ ridicat). Celălalt era un şmecheraş, slab la învăţătură, dar foarte descurcăreţ în viaţa. Le iese un urs în faţă. Primul face repede calcule şi ajunge dezamăgit la concluzia că nu poate scăpa cu fuga din faţa ursului. Celălalt Impasibil îşi verifică pantofii şi îşi strânge mai bine şireturile.
Primul, trist, îi spune că a făcut calcule şi nu au nici o şansă de scăpare de urs dacă o iau la fugă. Cel de-al doilea îi răspunde cu calm: „Te-nşeli! Tot ce trebuie să fac este să fiu cu un pas înaintea ta!”. Ai E.Q. ridicat, scapi de pericol!
Un om considerat inteligent emoțional poate, mai bine decât alții, să perceapă emoțiile, să le înțeleagă, să le gestioneze adecvat situației create. Cercetătorii au elaborat o metodă de măsurare a E.Q. umane; pe bază de teste, se poate stabili, pe o scară valorică inteligența emoțională. De aici, funcție de interes se decide gradul de admisibilitate sau de respingere a unei persoane la o funcție, într-o misiune.  
Dacă E.Q. are valoare ridicată, atunci și leadership-ul acelei persoane va avea abilitatea de a influența și conduce membrii unei structuri umane, fie ea un partid politic sau chiar o țară, prin luarea unor decizii pertinente și dezvoltarea unor viziuni compatibile, clare în stabilirea obiectivelor, oferind membrilor acelei comunități și instrumentele adecvate pentru a atinge acele obiective. În evaluarea posibililor lideri politici, obligatoriu trebuie să posede anumite calități personale precum: onestitatea, compasiunea, integritatea, încrederea și flexibilitatea. Desigur nu sunt singurele.

Dar cine caută o personalitate care să întrunească calitățile necesare pentru a deveni „președintele meu”? Știu că în fotbal persoanele care caută viitoarele valori fotbalistice se numesc scouteri (cercetași). Este chiar și o organizație internațională: International „Professional Scouting Organisation”, cu sediul în Marea Britanie.
Dar în politică avem scouteri, care să caute și să promoveze persoane cu calități reale pentru a deveni premier performant sau președinte de țară preocupat de bunăstarea celor care l-au ales? Nu am auzit. Și atunci rămâi mirat că un sas oarecare precum Johannis a devenit Președintele României, un inadecvat, care a dus țara pe drumul eșecului și al dezastrului!
Cine l-a găsit, cine l-a promovat, cine l-a propus și l-a protejat nu ni se va spune oficial curând. Ignoranții, manipulați de influențeri l-au votat!? Unii chiar de două ori! Mi-e cam rușine și pentru că la primul mandat și eu l-am votat. Scuze tardive!
Nu mă voi referi la necesitatea imperioasă a pregătirii liderului în domniile politico-juridice, economice, financiare, drept internațional și abilități diplomatice, limbi străine folosite în organizațiile internaționale, etc. Subiectul a fost compatibilitatea neurală.  
Aparent această expunere, polologhie dacă vreți, pare a avea ca obiect critica mandatelor președintelui Klaus Johannis. Eroare! Nu ! Nici vorbă! Această narațiune, prin exemplele date ilustrează și te îndeamnă: Așa ceva să nu mai faci române!
Române, dacă îți dorești un președinte competent cu dragoste de glia străbună și poporul român alege să te conducă un ROMÂN!
Un român cu gena ereditară moștenită de la bunii și străbunii săi dintr-o familie românească, care se bucură la sărbătorile religioase și naționale, se însoară cu cununie la popa și la primar și face ospăț, care are copii ce umblă la școala românească, care are casa în rând cu toți, să-l cinstească tot satul sau orașul, să se țină de Neam, cu frați, veri, mătuși și unchi, să sară în ajutor dacă o rudă are necazuri, să plângă sincer dacă un apropiat a plecat spre ceruri, dar niciodată să nu uite că e român și să aibă ca prioritate binele României.
În viitor acesta va fi Președintele meu sau nu va fi de loc!

Autor: Col. (r) Alexandru Bochiş-Borşanu
Aranjament grafic – I.M.

Share on Facebook

Tweet

Follow us