În „imașul politic” din România încrederea în politicieni nu depășește nici 12 %!
Până la sfârșitul acestui an, vom avea parte din plin de boscorodeală electorală. Deși importante, alegerile legislative și cele prezidențiale, după un algoritm specific locului, frizează derizoriul.
Pentru cele din urmă, după Biroul Electoral Central și CCR au rămas14 candidați. Din partea unor partide politice sau independenți…
„Unul și unul!”…
Despre dezbateri face-to-face între candidați, ca prin alte părți din lumea civilizată, nici gând…
Vom avea parte de încropeli mozaicate cu de toate,după profilul volatil al candidaților…
La Legislative, avem parte de operetă în toată regula!
Pana la termenul legal, BEC-ul a înregistrat listele depuse de 21 de partide. Nu cred că merită să le enumăr….
Oricum, să luăm aminte asupra diversității acestora, oglindă fidelă a fragmentării acute din societatea românească și a pornelilor nărăvașe stârnite de ceea ce promite „imașul politic” autohton.
O întrebare se impune de la sine:cum a strâns liota de partide, cu câteva excepții firești, semnăturile susținătorilor proprii până la limita prevăzută de Legea 208/2015, respectiv 0,5% din numărul total al alegătorilor înscriși în Registrul electoral national?
O verificare riguroasă a acestora nu poate fi fără surprize…
Ce-i mână pe acești „voinici” in luptă?
La cei mai mulți, nu le pasă defel și nici nu înțeleg faptul că încrederea cetățenilor în partide nu trece de nici 12%, fiind la cea mai scăzută cotă între instituțiile sau organizațiile perioadei…Pare că suntem aproape de vorba de duh a unui latin, de demult, ager la minte:
„Nimium altercando veritas amittitur”, adică „Dezbatand prea mult, adevărul se îndepărtează”…
Noi excelăm in așa ceva, nu?
Toma Pirau
