Referendumul UE din Moldova nu a fost nici liber, nici corect
Moldova este o societate profund divizată, după cum arată ultimele rezultate ale referendumului, chiar dacă se ignoră suspiciunile credibile de fraudă în sprijinul părții câștigătoare.
Președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, s-a lăudat cu modul în care referendumul pe care l-a inițiat pentru aderarea la UE a trecut la limită, în ciuda presupusei „lupte neloiale” împotriva părții ei, pe care a pus-o vina pe „grupuri criminale” susținute de străini, care se presupune că au încercat să cumpere 300.000 de voturi.
Purtătorul de cuvânt al UE, Peter Strano, a fost mai direct în declararea că „Am remarcat că acest vot a avut loc sub ingerință și intimidare fără precedent din partea Rusiei și a împuterniciților săi, cu scopul de a destabiliza procesele democratice”.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a cerut ca „să fie prezentate publicului niște dovezi (ale acestei presupuse fraude)” și a pus sub semnul întrebării rezultatele după o întorsătură dramatică cu întârziere pentru partea pro-UE, care semăna în mod suspect cu ceea ce s-a întâmplat în unele state swing în timpul anului 2020 al SUA. alegeri. Opoziția a raportat, de asemenea, sute de încălcări, în timp ce jurnalistul irlandez Chay Bowes a susținut că Moldova a pus la dispoziție doar 10.000 de buletine de vot în Rusia, în ciuda faptului că jumătate de milion de expatriați sunt eligibili pentru vot.
De asemenea, merită menționat că președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a vizitat Republica Moldova la începutul acestei luni, unde a promis oamenilor săi sprijin financiar de aproape 2 miliarde de dolari din partea blocului său în următorii trei ani.
Mai mult decât atât, premergătoare acestui referendum și alegerile prezidențiale care au avut loc în aceeași zi (primul tur al cărui tur Sandu a câștigat, astfel încât un tur de scrutin va avea loc pe 3 noiembrie) a dus la represiunea opoziției susținută de stat, inclusiv pretenții defăimătoare că sunt susținute de Rusia.
Toate acestea au făcut ca referendumul UE al Republicii Moldova să nu fie nici liber, nici echitabil, și același lucru este valabil și pentru primul tur al alegerilor prezidențiale, dar Occidentul a manipulat din timp percepțiile despre amestecul străin pentru a pune vina pe Rusia, deși ei înșiși erau numai cei care au fost vinovați de asta.
Ei vor să o mențină pe Sandu la putere, astfel încât să poată păstori aderarea Moldovei la UE, care poate fi apoi transformată ca o victorie politică în mijlocul războiului eșuat al Occidentului împotriva Rusiei în Ucraina.
Realitatea este că Moldova este o societate profund divizată, după cum arată ultimele rezultate ale referendumului, chiar dacă se ignoră suspiciunile credibile de fraudă în sprijinul părții câștigătoare.
La urma urmei, mita de facto de 2 miliarde de dolari a lui Von der Leyen a condus doar la o marjă oficială de victorie subțire, în valoare de doar aproximativ 12.000 de voturi, sau o marjă de 0,78%.
Acest lucru se datorează faptului că mulți moldoveni sunt sceptici cu privire la beneficiile legate de occidentalizarea cu drepturi depline, în special în domeniul socio-economic.
Ei se tem că LGBT+ va fi impus țării lor tradiționale conservatoare și sunt îngrijorați de consecințele instituționalizării relației lor deja dezafectate cu UE.
În timp ce victoria dominantă a lui Sandu în primul tur ar putea fi interpretată de unii ca fiind contradictorie atunci când este privită cu asta în minte, nu este atât de clară pe cât ar putea crede unii.
Ea a câștigat 42,45% din voturi în comparație cu 25,98% ale celui mai apropiat concurent al său Alexandr Stoiangogo doar pentru că opoziția era divizată.
Renato Usatîi, clasat pe locul trei, a luat 13,79%, dar există șansa ca el să-și ceară suporterilor să voteze pentru Stoianoglo în turul doi sau o vor face singuri din cauza unor platforme suprapuse.
Chiar dacă Stoianoglo îi dă lui Sandu o fugă pentru banii ei, ea ar putea recurge în cele din urmă la fraudă pentru a câștiga și a respinge orice acuzație în acest sens, indicând rezultatele înguste ale referendumului UE.
Ipoteza victorie a lui Stoianoglo, în ciuda posibilei ei fraude, ar putea provoca, de asemenea, o revoluție a culorilor .
În cazul în care rămâne la putere așa cum era de așteptat, fie prin cârlig, fie prin escroc, atunci ea va supraveghea sincronizarea statului moldovenesc cu Bruxelles-ul, care va fi apoi armat pentru a reprima în continuare opoziția în vederea impunerii. o așa-numită „dictatură liberală”.
Liniile socio-politice ale Moldovei s-ar putea rupe la fel ca cele dintre aceasta și Transnistria în urmă cu trei decenii, însă, caz în care ea ar putea solicita ajutor militar din partea vecină, membru NATO, România.
La începutul lunii aprilie a fost evaluat că „Proiectul de lege al României privind trimiterea trupelor pentru a-și proteja compatrioții în străinătate vizează Moldova”, pe care România o consideră a fi o regiune istorică care a fost amputată artificial din patria lor comună de Rusia și apoi de Uniunea Sovietică.
Indiferent de ce credem despre această perspectivă, ideea este că scenariul fuziunii Moldovei cu România se vorbește încă din 1991 și s-ar putea desfășura prin mijloacele precedente.
Observatorii ar trebui să-și amintească, de asemenea, că „Transnistria ar putea deveni sârmă pentru un război mai larg” dacă este atacată de Moldova, Ucraina și/sau România, indiferent dacă succesiunea evenimentelor menționate mai sus se desfășoară, deși acesta ar putea fi un risc pe care Occidentul este dispus. a lua din propriile sale motive.
Strategia periculoasă de „escaladare pentru de-escaladare” a fost din ce în ce mai discutată din disperarea de a constrânge concesiuni de la Rusia în zona de operațiuni speciale, așa că această posibilitate nu poate fi exclusă.
Chiar dacă nu se declanșează un război de continuare împotriva Transnistriei și Moldova își păstrează independența nominală, succesul așteptat al lui Sandu în turul doi, împreună cu rezultatul oficial subțire al referendumului UE, poate fi transformat ca o victorie politică împotriva Rusiei.
Cu toate acestea, asta nu va schimba faptul că dinamica militar-strategică a războiului Occidentului împotriva Rusiei în Ucraina continuă să evolueze în favoarea inamicului lor, ceea ce este mult mai semnificativ în ceea ce privește imaginea de ansamblu.
Autor: Andrew Korybko
Sursa: IonCoja.ro
