Vom avea un președinte șmecher
Dezbaterea Antenei 3, organizată de Mihai Gâdea și care probabil a bătut toate recordurile de audiență din istoria televiziunii române, m-a luminat pe deplin. Există toate șansele ca în viitori cinci ani, cel puțin, să avem un președinte șmecher. Desigur, dacă nu se îndeplinește profeția lui Cozmin Gușă, care susține că dispune de informațiile necesare în sensul fraudării alegerilor și desemnării pentru înalta poziție de la Cotroceni a generalului cu patru stele Nicolae Ciucă. Dar să o iau pe rând.
Cozmin Gușă spune că a stat de vorbă cu „mai multe persoane din târg”, sugerând că este vorba despre oameni extrem de bine informați, care i-au conturat un scenariu de înlăturare printr-o fraudă de mari proporții a lui Marcel Ciolacu, la capătul cursei prezidențiale și aducerea la Cotroceni a generalului cu patru stele Nicolae Ciucă care, conform surselor lui Cozmin Gușă, ar fi preferatul „marelui licurici”.
Generalului cu patru stele Nicolae Ciucă, aflat foarte mult în urma lui Marcel Ciolacu, cu un decalaj de 15-20 de procente, i-ar trebui un impuls artificial extern combinat cu un impuls intern, care nu ar putea însemna decât o manipulare masivă a alegătorilor, o fraudare a buletinelor și urnelor de vot și a modului în care vor fi numărate voturile în țară și în străinătate.
Într-adevăr, distanța dintre cei doi competitori este uriașă și pare insurmontabilă, mai ales în condițiile în care campania lui Marcel Ciolacu este mult mai bine organizată și mult mai puternic susținută de PSD în comparație cu campania liderului liberal.
Admițând că analistul are dreptate în profeția sa, îi atrag totuși atenția că nu ar fi prima dată în istoria recentă când se întâmplă așa ceva. Am fost membru chiar de frunte al staff-ului electoral al lui Klaus Iohannis, spre regretul meu, pe care l-am împărtășit de mai multe ori, și vă pot furniza o informația cel puțin șocantă.
Se știe că Victor Ponta conducea detașat, cu cel puțin 20 de puncte diferență, conform tuturor estimărilor, înaintea primului tur de scrutin în competiția cu Klaus Iohannis. Atât de detașat, încât și-a permis aroganța de a anunța că nu mai are nevoie să-și facă campanie, că stă liniștit în fotoliu și mănâncă floricele și că din această poziție va câștiga alegerile. Nu s-a întâmplat așa.
Nici chiar în condițiile în care, la capătul primului tur de scrutin, decalajul dintre cei doi s-a menținut extraordinar de mare. Ce s-a întâmplat între timp? Împreună cu Alina Gorghiu concepeam zi de zi campania de comunicare a lui Klaus Iohannis, furnizând presei scrise, audio-vizuale și electronice comunicate și informații care ni se păreau relevante.
Într-o bună dimineață însă, când ne-am băut cafeaua cu Klaus Iohannis, acesta ne-a informat senin, refuzând să ne dea orice fel de explicație, că o companie, nu ne-a spus care, va organiza întreaga campanie pe Facebook a candidatului prezidențial.
Era ceva fără precedent să rupi unele de altele cele două categorii de mesaje. Și ce a urmat? În conținut, campania pe Facebook a lui Klaus Iohannis a fost cel puțin inconsistentă. Mesaje slabe, care în mod normal nu ar fi trebuit să aibă niciun impact. Totuși, într-un mod cu totul și cu totul miraculos, numărul accesărilor a crescut exponențial. Semn, dacă nu care cumva dovadă, că respectiva companie a lucrat murdar.
Îndeplinindu-și rolul de mercenar electoral. Raportându-ne la acea vreme, probabil că s-a lucrat cu mai multe ferme de troli, nu se știe nici până azi, dar se bănuiește de cine ar fi fost plătite. Și spre uimirea generală Klaus Iohannis a câștigat. Lăsându-l pe Victor Ponta să-și rumege floricelele. Deci e posibil!
Și acum să revin la subiectul principal. Am avut în România un prim președinte comunist, în persoana lui Nicolae Ceaușescu. Următorul președinte a fost tot comunist și în plus racolat de KGB în anii studenției sale la Moscova, în persoana lui Ion Iliescu. Ambii au câștigat detașat așa-zisele alegeri. Până când, pe un uriaș popular, românii, sătui de perestroika lui Ion Iliescu, au votat un intelectual rasat, în persoana profesorului Emil Constantinescu. Acesta, făcând eforturi excepționale, a reușit într-un interval scurt să scoată România din mocirlă, să o îndrepte spre NATO și spre Uniunea Europeană, să pună capăt crizei financiare chiar înainte să fim declarați un stat eșuat în încetare de plăți, dar, la sfârșitul mandatului, s-a lăsat, cum singur a declarat, învins de Securitate.
Astfel încât a revenit la butoane Ion Iliescu, care însă a avut un mandat mai puțin agresiv la adresa economiei de piață și partidelor democratice.
După care, în două mandate de câte cinci ani și demis printr-un referendum nefinalizat juridic, România a avut parte de un „președinte jucător”, un individ cu o cultură rudimentară, dar caracterizat prin ambiție și agresivitate, un fost turnător la Securitate, apoi colaborator al Securității și probabil și al serviciului secret sovietic. În persoana lui Traian Băsescu. La capătul a două mandate de câte cinci ani, următorul președinte, Klaus Iohannis, a ajuns la cel mai mic scor din istorie înregistrat vreodată de un conducător al statului român. Dar despre morți, numai de bine!
Marcel Ciolacu nu este un om școlit și cu atât mai mult nu este un om cult.
Nu este poliglot. Nu vorbește nici măcar o limbă străină.
Nu are niciun fel de pregătire în materie de drept constituțional sau de relații publice internaționale.
Nu dispune de cunoștințe și nici de experiență de diplomat.
Nu are o temeinică pregătire în materie economică, pentru a înțelege cum ar trebui să funcționeze un stat performant. El recunoaște cu nonșalanță că este doar un om simplu, din popor.
Dar atunci ce-l califică pe Marcel Ciolacu, dincolo de faptul că are un partid extrem de puternic în spate, să intre în această competiție cu șanse reale de a câștiga alegerile prezidențiale?
Îl califică singura calitate indiscutabilă și deosebit de dezvoltată pe care o are. Este șmecher.
Este cel mai mare șmecher care s-a aflat până acum la butoanele de conducere ale României.
Știe să transforme prin persiflare sau prin ironie o acuzație serioasă într-o simplă glumă.
Este capabil să ia pe oricine la mișto, cu o spontaneitate rar întâlnită.
Știe să zâmbească când ia pumni în față sau în plex. A știut să se împace cu toată lumea care se distanțase de PSD sau fusese ejectată din partid și, mai mult, să găsească pentru fiecare locul potrivit în care-i poate fi util.
Pe competitorii din partid, vezi cazul Gabrielei Firea, a știut să-i scoată cu eleganță, dar și cu fermitate din joc, punându-i la zid și aliniindu-i. Și aș mai putea să adaug zeci și zeci de argumente.
Am urmărit cu atenție dezbaterea organizată de Antena 3 în care, dincolo de întrebări de complezență, care nu au făcut altceva decât să-i ridice mingea la fileu, a fost confruntat și cu întrebări grele și chiar cu acuzații grave, și am văzut cum, rând pe rând, a trecut cu brio, cu zâmbetul pe buze, toate probele. S-a dovedit a fi șmecher.
Cel mai șmecher lider politic pe care l-a avut până în prezent România. Și care, cred eu, va câștiga alegerile și, în ciuda prorocirilor lui Cozmin Gușă, va deveni primul președinte cu adevărat șmecher din istoria României.
Autor: Sorin Roşca Stănescu
Sursa: corect-news.ro
