BRICS dupa Kazan
Recentul summit BRICS de la Kazan, Rusia, a marcat un punct de cotitură în geopolitica globală, subliniind influența în creștere a blocului și provocând serios ordinea mondială dominată de Occident.
Faptul că la summit au participat 35 de lideri naționali din întreaga lume si secretarul general al Națiunilor Unite –arată eșecul complet al politicii occidentale de a forța Rusia in așa-numita „izolare” – summit-ul a mai clarificat faptul că nu există nicio întoarcere înapoi de la ceea ce reprezintă BRICS și perspectiva sa are o acceptare globală.
Occidentul dispune de puține sau deloc mecanisme de a contesta sau de a inversa progresele înregistrate de BRICS. Gestiunea sa globală defectuoasă din Ucraina până în Gaza face doar ca mesajul BRICS să devină din ce în ce mai acceptabil.
Pe de alta parte reconcilierea Chinei cu India fara interventia sau mediere ocidentala, scoaterea Cambodiei de sub tutele fluviala a Vietnamului, cat si relevarile interventiilor directe si inefective a NATO in Ukraina de catre Rusia, dovedesc maturitatea si puterea membrilor BRICS.
Afost prima dată când state precum Iran, Emiratele Arabe Unite, Etiopia și Egipt au participat la summit în calitate de membri cu drepturi depline. Calitatea lor de membru a fost anunțată la cel de-al XV-lea summit BRICS.
Summitul al XVI-lea a prezentat expansiunea continuă a forumului, a continuat procesul de extindere, adăugând 13 noi țări ca „parteneri”.
Deși nu sunt încă membri cu drepturi depline, sunt pe cale sa devina in urma pocesului de aliniere. Dintre acești treisprezece, 4 sunt din Asia de Sud-Est. Include Malaezia, Indonezia, Vietnam și Thailanda. Asia de Sud-Est este, de asemenea, o regiune în care SUA, în ultimii ani, încearcă să-și stabilească amprenta.
Dar faptul că BRICS și-a deschis deja porțile pentru viitoarea aderare a acestor țări înseamnă că politica SUA în regiune de a o îndepărta de influența Chinei și a Rusiei continuă să fie ineficientă.
Alte națiuni adăugate la forum includ Algeria, Belarus, Bolivia, Cuba, Kazahstan, Nigeria, Turcia, Uganda și Uzbekistan.
Modelul de expansiune arată cu siguranță că BRICS încearcă să-și mențină caracterul global. Are membri din Asia, Africa, Asia Centrală, Orientul Mijlociu. Odată cu includerea Turciei ca țară parteneră, BRICS a intrat acum parțial în Europa și în NATO.
Prim-ministrul Etiopiei, Abiy Ahmed, caruia în 2019, i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace – in 2024, când Ahmed s-a întâlnit cu președintele rus, el l-a felicitat „pentru menținerea rezistenței economice într-o perioadă dificilă. Această perioadă nu a fost ușoară pentru Rusia, dar sub conducerea dumneavoastră ați reușit să mențineți rezistența economică care ar putea fi exemplară pentru majoritatea dintre noi”.
Acest lucru este important în măsura în care BRICS se dovedește a fi un spațiu în care țările nemulțumite de ordinea mondială condusă de SUA se adună pentru a vorbi despre posibilități alternative, adică despre posibilitatea unei ordini mondiale multipolare.
Secretarul general al ONU, Antonio Guterres, o prezentă care are o semnificație simbolică puternică, părea să fie complet de acord cu agenda multipolarității a summit-ului BRICS atunci când a spus că:
„nici un singur grup și nicio țară nu poate acționa singur sau izolat. Este nevoie de o comunitate de națiuni, care lucrează ca o singură familie globală, pentru a aborda provocările globale. …
O criză a datoriilor care amenință să sufoce planurile pentru viitorul multor țări vulnerabile…”
BRICS nu mai este un club exclusiv a ceea ce factorii de decizie de la Washington le place să denumească „state revizioniste”. Din perspectiva SUA, orice țară sau actor internațional care nu subscrie la poziția Washingtonului este „revizionistă” în măsura în care încearcă să inverseze ordinea mondială actuală condusă de SUA. Cu toate acestea, problema acestei poziții este că statele care nu pot fi numite strict revizioniști sunt situate din ce în ce mai mult doar în Europa. Restul lumii pare să se alinieze într-o altă direcție.
Occidentul condus de SUA are opțiuni de politică pe care le poate folosi în bine. În loc să provoace și să susțină războaie, precum cele din Ucraina și Gaza și precum cele provocate în jurul Taiwanului, SUA ar fi mai bine într-un scenariu în care își schimbă această politică în favoarea promovării păcii reale. Acest lucru va cere Washingtonului să accepte că poziția sa de hegemon să nu mai fie posibilă, nici ca realitate globală de facto si nici ca ceva pe care poate alege să-l impună cu forță.
Mai mult occidentul s-a văzut el insusi izolat, singur pe lume, in afara celor două grupuri, Global Sud si Global Est si a inceput să ia măsuri neortodoxe de aliantă cu retelele de comunicare pe care le-a dispretuit candva.
Pe 21 octombrie, Bahnoperator Austria și KTZ Express si o subsidiară a Căilor Ferate Kazahstan, au semnat un memorandum prin care își smanifestă intenția de a expedia în mod regulat mărfuri unul către celălalt prin Ruta Internațională de Transport Trans-Caspică (TITR), cunoscută și sub numele de Coridorul de Mijloc.
Mărfurile originare din China care circulă prin TITR se pot aștepta să traverseze Kazahstan, Marea Caspică, Azerbaidjan și Georgia, de unde apoi să ajungă în Turcia, fie traversează Marea Neagră, terminând în Bulgaria, România sau Ucraina. Din Turcia, aceste mărfuri pot fi expediate în Marea Mediterană, iar din Ucraina, pot merge mai departe în Polonia. În mod evident absentă din acest aranjament este Rusia, care deocamdată rămâne bastionul Coridorului de Nord.
TITR a înregistrat o creștere incredibilă de 70% a volumelor de marfă din ianuarie până în septembrie 2024. Țările adiacente coridorului au demonstrat interes pentru creșterea implicării lor. De exemplu, Turkmenistanul și Uniunea Europeană (UE) au lansat o platformă de coordonare pentru a integra țările din Asia Centrală în TITR și pentru a promova proiectele de infrastructură care fac posibil coridorul în primul rând.
Acest lucru pare inițial contradictoriu. Entuziasmul Chinei pentru Coridorul de Mijloc, determinat de dorința sa de a facilita comerțul cu Europa, a fost, fără îndoială, unul dintre factorii principali ai expansiunii sale rapide. Kazahstanul nu caută să aleagă între Global Gateway și BRI atata timp cat va putea să culeagă roadele ambelor – Astana și Beijingul au întreprins cincizeci și două de proiecte în valoare colectivă de peste 21,2 miliarde de dolari.
A ispecula că Kazahstanul va respinge finanțarea chineză este o strategie în pierdere. În schimb, Occidentul ar trebui să-și dubleze sprijinul economic pentru rutele comerciale precum Coridorul de Mijloc, segment al BRI, chiar dacă acestea ajută simultan China.
Contribuind la proiecte de infrastructură și terminale terestre care beneficiază țările din Asia Centrală, Occidentul își poate asigura parteneri comerciali pe termen lung și obține un acces suplimentar la mărfurile care trec prin rutele eurasiatice.
Prudenta si disperarea pazeste bostanaria.
Autor: Constantin D.
Sursa: IonCoja.ro
