Palatul „voievodal” din… deal sub asaltul final!
Campania electorală extrem de agitată a perioadei ilustrează, destul de bine, câteva note specifice…
Din prima, remarcăm numărul mare al competitorilor. Si la prezidențiale, și la parlamentare!
Jucători grămadă: 14 pentru Cotroceni, aproape 40 de partide, independenți și reprezentanți ai minorităților pentru Legislativ.
Prin urmare, asistăm la un spectacol greu de descris în câteva cuvinte…
În ce fel de societate trăim cu atâtea ambiții de mărire?
„Blocurile” electorale, însă, spun esențialul: „stânga și suveranistii” nu sunt așa divizați și „gândirea de grup”, pentru aceștia, e mai bine conturată în spațiul public… Cu foloase previzibile!
Pe partea dreaptă, orgoliile și ambițiile competitorilor, mai cu seamă la prezidențiale, fărâmițează pierzător electoratul.
Riscurile sunt enorme, dar, din nefericire, în această zonă nu se gândește strategic…
Fiecare, iluzoriu, râvnește să ajungă la Palatul „voievodal” din deal!
Din a doua privire, se poate observa și din avion „rolul” ce i-a fost distribuit CCR-lui in planul strategic prin securizarea diverselor dosare sau estomparea unor vulnerabilități pentru anumite persoane publice.In acest sens,să ne amintim de hotărârile acestei entități instituționale referitoare la „pensiile speciale”, „prescripția penală”, „plagiatul”, scoaterea din cursa a unor competitori invocandu-se, halucinant „delictul de opinie”…
Indubitabil, prin laboratoare de culise, se fac calcule și se trag sfori, cu iz electoral, de cam mult timp …
Dintr-o a treia privire, putem sesiza anestezierea evidentă, cu mijloace lucrative, a presei mainstream. Dezvaluirile la adresa unor competitori importanți provin doar din zona independentă, fără vreo legătură cu trusturile mari de presă sau televiziunile „de casă” apropiate de emisarii Puterii….
Călătoria „în grup” la Nisa a unor lideri importanți din PSD, însoțiți și de amante, pe spezele escrocilor Vicol-Ciorba de la „Nordis”, a fost adusă în atenția publică de un vector de presă ce nu are de-a face cu resursele enorme alocate de partide pentru propagandă.
În aceeași cheie, se prezintă și „spectaculoasa” desecretizare a unui document din partea Ucrainei pe un subiect fierbinte precum cel al declararii lui George Simion, liderul AUR, ca „persoana indezirabilă” pentru câțiva ani.
In acea adresă a statului vecin, sunt invocate, ca motive de indezirabilitate, „punerea în discuție a independenței și suveranității Ucrainei„, precum și promovarea publică „a ideologiei unioniste”…
După „eroica” desecretizare de către Guvernul român a unei adrese cu doar câteva paragrafe, cetățenii români încă n-au aflat dacă există un dosar informativ-operativ pe numele lui George Simion și, în mod deosebit,ce probe sau dovezi formează conținutul acestuia.
Dinspre Republica Moldova,în care George Simion are interdicție de intrare încă cinci ani,ne-au fost servite doar niste înregistrări cu declarațiile unor funcționari de stat, în care cea mai gravă acuzație se referă la „o combinație” a liderului AUR cu partidul pro-rus al lui Ilan Sor…
Surprinzătoare este tăcerea serviciilor de informații românești pe „dosarul George Simion”, pentru care, după un calcul bine articulat politic, discreția pare a fi cuvântul de ordine! Nu sunt, cumva, și acestea implicate în „joc”?
Declarațiile făcute de șeful Comisiei de supraveghere a SRI, din Camera deputaților, cum că sunt probe indubitabile că George Simion este „pionul rușilor” au fost catalogate recent de premierul și candidatul Marcel Ciolacu ca niste aiureli sadea…
Oricine i-a putut remarca, însă, nervozitatea și vocea tremurândă …Din ce pricini,oare?
Pe acest fundal mozaicat (dez)informativ, candidatul Marcel Ciolacu, după cum este consiliat, aduce în atenția opiniei publice doar „probele” ce-l avantajează…
Cu sprijinul și acompaniamentul instituțiilor statului, preferă numai „începuturi de dovezi”!
Despre fair-play și adevăr, poate pe altădată…
Sau niciodată!
Cu astfel de năravuri din fire, destul de probabil, națiunea decade, pas cu pas, la nivel de populație dezorientată și ușor de dus cu preșul….
Toma Pirau
