Gradul ridicat de antagonizare din societate nu folosește nimănui!
Cu atâtea alegeri, societatea noastră este într-o agitație, aproape browniană, fără precedent. În loc de a vedea în „alegere” o măsură a libertății, precum știm demult de la un J.P. Sartre, firea noastră a transformat-o in prilej de confruntare oarbă gen „care pe care”…
Campaniile electorale, pe plaiurile noastre mioritice, aduc a bătălii pe viață și pe moarte. Ca și până acum, competitorii par a fi de pe „planete” complet diferite, nicidecum viețuitori în aceeași ogradă socială.
E drept că o bună parte din electorat este buimacă din pricina numărului prea mare de actori politici. Si de așa-zise doctrine!
În Registrul national al partidelor politice figurează vreo 200 de formațiuni. Dintre acestea, pe listele de la legislative, au fost trecute 21, la care s-au adăugat cele 19 minorități etnice, deci, per total, am avut parte de cca. 40 de entități politice care au „vânat” voturile poporenilor. În Parlament, însă, cu excepția minorităților, au intrat doar șapte partide.
De reținut că grupul partidelor suveraniste, la fel ca în alte țări din UE, acoperă în jur de o treime din mandatele celor aleși… Diferența, precum știm, revine partidelor cu vederi euroatlantice.
Acestea au și început, deja, negocierile pentru formarea viitorului Guvern…
Concomitent, cu mici nuanțe, și-au exprimat și susținerea pentru Elena Lasconi în cursa pentru fotoliul de la Cotroceni.
De Călin Georgescu, s-au delimitat explicit…
Peste toate, putem observa un grad ridicat de antagonizare între taberele susținătorilor celor doi competitori rămași în cursă pentru turul doi la prezidențiale.
Din nefericire, cu puține argumente puse la bătaie, însă cu multă emoție și cu etichetari in cascadă.
De o parte și de cealaltă, nu lipsesc accentele apocaliptice! Oricine poate să vadă arhontatia, respectiv imperativul la persoana întâi plural, la care se apelează pentru menținerea impulsului polemic la o intensitate cât mai ridicată: „noi” și „ei”, prin ce fac și spun, nu sunt departe de ceea ce experții numesc fenomenele de psihopatologie socială.
Fără efort, zărim „duhul politic tribal” în plină isterie…
Pe această filieră de psihologie colectivă, competitia electorală se metamorfozează in război sadea, fără vreo șansă probabilă de reconciliere între tabere! Chiar pe chestiuni majore de interes național…
Am rămas cu impresia că cele două „viziuni” aflate în mișcare acum, înainte de finish-ul electoral de duminică, suferă de o mare și gravă malformație: prin liderii lor, bățoși precum cocoșii in arenă, ne fac să credem că România ar fi o biată „valiză” pe care ei o pot plimba, ca la „hocus-pocus”, dintr-o parte intr-alta a graniței geopolitice…
De atâta agitație, liderii noștri politici, la fel ca „pugiliștii” din finala prezidențială, nu prea mai pot să asculte tăcerile „României profunde”, de unde vin îndoieli serioase asupra capabilităților celor de la „butoanele puterii” de a gestiona și soluționa marile și grelele provocări ale viitorului apropiat!
Să nu dea Domnul să încremenim, după cum ne este felul, doar in voroveala agitată despre proiecte!
Toma Pirau
