Home Editorial Jocul jefuitorului Johannis se termină la Jilava!

Jocul jefuitorului Johannis se termină la Jilava!

Editorial

dec. 15, 2024

4 48

Despre Klauss Werner Johannis nu se poate vorbi decît de rău. Cred că nici după moartea lui nu se va găsi cineva care să citeze adagiul lui Chilon din Sparta: De mortuis nihil nisi bene.
Este regretabil că arhiva revistei JUSTIȚIARUL nu mai poate fi accesată, deși găzduirea ei nu necesita mari cheltuieli. Probabil că, o dată cu decesul directorului ei, cel care a fost curajosul ziarist Marius-Albin Marinescu, s-a urmărit și înmormîntarea revistei, căci arhiva ei este un material inflamabil.
Oricum, după înscăunarea lui Klaus Ionannis ca președinte al țării, figura sa ambuscată a fost prezentă în toate mass media, de cele mai multe ori, atribuindu-i-se un rol negativ, chiar dacă nu lipseau grafomanii pupăncuriști care să-i preamărească meritele inexistente.
După aducerea intempestivă de la Sibiu a porcurorului Augustin Lazăr pe post de procuror general pentru a-i mușamaliza mai repede nenumăratele dosare penale ale lui Klauss Ionannis, acesta a dispus arderea dosarelor sale compromițătoare[1]..
S-a spus, ca o consolare, probabil, că, după ieșirea lui din postul de președinte de țară, se încheie și imunitatea sa prezidențială și, deci, poate fi reluată judecarea sa, întreruptă cît el se odihnea în jilțul prezidențial.
Dar, între timp, nu numai opinia publică, ci și procurorii au uitat de dosarele cu traficul de copii, cu multele acte false născocite pentru acapararea caselor și, în acest ultim an prezidențial al său, o parte a presei a început să conteste, pe lîngă multele sale călătorii exotice cu avioane private de lux pe banii statului[2], inclusiv renovarea pe sume exorbitante a unei locuințe pentru iminentul președinte-pensionar Klauss Ionannis.

Dar cu dosarele sale penale, în „adormire“, cum rămîne?!
Dacă i se sfîrșește imunitatea, nu i se reînnoadă pușcăriabilitatea?! Na!, că am comis un barbarism!
Adică fosta lui calitate de a fi pușcăriabil, din multele dosare penale mușamalizate de procurorul Augustin Lazăr. Dar și alte dosare penale.
De exemplu, dosarul penal prin care Federația Democrată a Germanilor din România (F.D.G.R.) a fost declarată urmașa Grupului Etnic German (G.E.G.), așa cum pretinsese Hans Klein (preot evanghelic şi consilier local F.D.G.R.), în calitatea sa de preşedinte al F.D.G.R.: „Vă rugăm să constataţi calitatea de succesor în drepturi al organizaţiei noastre faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe) – AICI TOATĂ ACȚIUNEA ÎN INSTANȚĂ“![3]
S-a realizat, prin această mașinație, o restitutio in integrum, prin care F.D.G.R. a devenit moștenitoarea întregului patrimoniu al G.E.G. – inclusiv Muzeul Bruckenthal, căruia ar trebui să i se schimbe numele fiindcă baronul Bruckenthal[4] a fost cel care a organizat genocidul contra românilor și care a ordonat frîngerea pe roată a lui Horia și Cloșca[5]!
Cele două judecătoare care au gestionat escrocheria desemnării F.D.G.R. ca moștenitoare a Grupului Etnic German au fost scoase din magistratură și pitite pe undeva, ca să nu mai fie urmărite de pedeapsa Legii.
Puterile Aliate au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. Astfel, Grupul Etnic German (G.E.G.) a fost desfiinţat prin Decretul-Lege nr. 485, din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai I al României.
Deci, patrimoniul G.E.G. nu a fost confiscat de „comuniști“ – cum minte propaganda iohannistă –, ci a fost etatizat în urma decretului regal!
Este important de reținut că sașii din România nu s-au înrolat în Wehrmacht, ci toții au luptat numai în S.S., așa că caricaturiștii l-au prezentat greșit pe Klaus Ionannis în uniformă germană și numindu-l „neamț“: el s-a comportat, totdeauna, ca fiind ceea ce este: un sas ordinar, iar sașii sunt pentru nemți ca țiganii noștri!
Trebuie menționat și faptul trecut mereu sub tăcere: Klaus Werner Ionannis nu a emigrat în Germania, înainte de 1989, fiindcă deja fusese „punctat“ – cum se zice în limbajul Serviciilor Secrete – pentru anumite roluri viitoare în România.
Astfel, el a mințit cînd a pretins că s-a gîndit la președinția României încă din 2001[6]. Pentru că, așa cum a demonstrat Marius-Albin Marinescu, în JUSTIȚIARUL[7], el fusese manevrat încă din vara lui 1989 să fie plasat pe un post util păpușarilor vest-europeni, în speță masoneriei vest-germane. Începutul fusese făcut prin plasarea lui ca primar al Sibiului.
Apoi, au urmat cele cunoscute din istoria recentă: cel mai mare demagog postdecembrist, Crin-George-Alexandru Antonescu s-a agitat să-l aducă pe primarul pricăjit al Sibiului, anonimul Klaus Werner Iohannis, la București ca prim-ministru tehnocrat!
Asta pentru că termenul „tehnocrat“ suna shocking în urechile ignoranților în politologie – care nu știu că tehnocrația este cea mai antidemocratică formă politică de conducere!
Apoi, P.N.L.-eprele s-au bulucit să-l facă liberal pe K.W. Ionannis, deși el nu putea fi un liberal, fiindcă este îngust la minte; apoi l-au scos din pălărie și l-au băgat direct în plutonul candidaților la jilțul prezidențial. Deși, pe atunci, «Pentru apetitul în afacerile imobiliare dubioase, candidatul la preşedinţie este, de altfel, „alintat“ cu numele de Haus Iohannis»[8].

Dar să ne amintim că, după declararea, la sfîrșitul campaniei din 2014, a lui Klaus Iohannis ca președinte ales, prin noiembrie 2014, în aceeași zi a avut loc lansarea cărții sale autobiografice, PAS CU PAS[9]. Cartea fusese scrisă și tipărită înainte de aflarea certă a rezultatului alegerilor. Or, procesul de concepere, de compunere, de redactare, tipărire și depozitare a cărții durează un timp bunișor! Deci, se știa dinainte că Klausell va fi cîștigătorul președinției și, evident, alcineva îi scrisese cartea – mai ales că el este cam gîngav la vorbitul în românește și, firește, este la fel de gîngav și la gîndit și scris în românește.
Lansarea cărții lui – al cărei titlu se vrea a fi chiar denumirea doctrinei sale politice de a conduce România – este dovada peremptorie că toată alegerea sa ca președinte al României este o făcătură[10] confecționată de masoneria germană, așa cum opinase, în etapa premergătoare campaniei prezidențiale, inclusiv ziaristul Marius Sălăjean[11].
Arhiva revistei JUSTIȚIARUL constituie o lungă listă a crimelor comise de ex-primarul făcut cu forcepsul și actualul președinte – pentru încă o săptămînă – al României, Klaus Werner Iohannis.
Cînd acesta a venit prima oară în București ca președinte al țării, lingăul „analist politico-militar“ Radu Tudor s-a exprimat sentențios astfel: „Klaus Iohannis a descălecat în București în data de …“ Eu am făcut un comentariu în care am spus că „nu a descălecat în București“ – formulă prin care făcea, slugarnic, trimitere la descălecatul domnitorului Dragoș Vodă în Moldova –, ci „a descălecat doar de pe nevastă-sa din Sibiu!“
O altă lichea iohannistă este traseistul partinic Ovidiu Raețchi: acesta a propus introducerea sintagmei „prima doamnă“, alipită consoartei lui Klaus Ionannis. „Cațavencii“, mucaliți ca întotdeauna, au poreclit-o, corect, „răvășitoarea!“ Asta, evident, fiindcă înțărci copiii cu fizionomia ei, care te… răvășește!
E cazul ca, după eliminarea președintelui Klaus Werner Iohannis, să eliminăm și această dovadă de cras lichelism pro-european, pro-occidental, sintagma „prima doamnă“!
De asemenea, în mod categoric, locuința renovată cu nouă milioane de euroi trebuie menținută în proprietatea exclusivă a statului și nu atribuită ca locuință de serviciu pentru Klaus Werner Ionannis.
Locul lui Klaus Werner Iohannis este la Jilava, într-o celulă fără ferestre!