Piramida lui Keops, una din cele șapte minuni ale lumii antice, ascunde încă secrete
Construită de faraonul Cheops(greaca)-(Khufu în vechiul Egipt.) și terminată în jurul anului 2566 Î.Ch., Marea Piramidă de la Giseh a reprezentat pentru patru mii trei sute de ani cea mai înaltă construcție din lume și ascunde încă mistere ce mai sunt dezvăluite de cercetătorii contemporani.
Departe de a fi doar o simplă piramidă din piatră, deși cu proporții amețitoare, marea piramidă reprezintă apogeul cunoștințelor de algebră, geometrie, fizică, astronomie, atins în timpul Dinastiei a IV-a din Vechiul Regat al Egiptului antic, întemeiată de faraonul Sneferu în secolul al XXVII-lea Î,Ch.
Construită de fiul său Keops piramida avea 146 de metri înălțime și este orientată precis în raport cu cele patru puncte cardinale și are prevăzută deschiderea puțului, ce face legătura dintre camera mortuară a faraonului și exteriorul piramidei, orientată direct spre constelația Osiris, desemnată de egiptenii antici ca fiind paradisul unde domnea regele ceresc Osiris și unde era așteptat sufletul nemuritor al faraonului, prin intermediul căruia se mântuia și supraviețuia și sufletul întregului popor egiptean.
Asta, după străbaterea de către sufletul războinic al faraonului a celor șapte porți prevăzute cu încercările titanice pe care era destinat faraonul să le depășească pentru a ajunge în sfârșit la Osiris, unde urma să domnească alături de acesta în paradis.
Tatăl lui Keops, întemeietorul dinastiei marilor constructori de piramide, a construit și el la rândul său mai multe piramide eșuate ca proporții și structură până a reușit în final să întemeieze Piramida Roșie, care se apropie oarecum de proporțiile Marii Piramide, departe fiind totuși de perfecțiunea piramidei fiului său.
Fratele lui Keops, Kefren, faraonul Chephren(greacă)-(Khafra în egiptul antic.) a construit ulterior a doua piramidă ca mărime după cea a lui Keops, cu doar nouă metri mai scundă, ce astăzi mai păstrează un capișon din stratul exterior al piramidei construit din calcar strălucitor.
De-a lungul timpului Marea Piramidă a fost jefuită de nenumărate ori, inclusiv de mumia faraonului, astăzi fiind păstrat doar sarcofagul din granit de Assuan deteriorat la un colț. Proporțiile perfecte ale piramidei, care reprezintă foarte multe raporturi matematice și astronomice uluitoare pentru acele timpuri, au clasat-o între cele șapte minuni ale lumii antice, fiind și singura păstrată dintre acestea.
Se presupune că zona sarcofagului, situată în centrul de greutate al piramidei ar avea proprietăți conservative, aspect care ar releva influențe electromagnetice în respectiva zonă, după cum demonstrează ultimele măsurători ale oamenilor de știință.
Fizica Marii Piramide rezervă încă surprise cercetătorilor
Marea Piramidă din Giza, una dintre cele mai fascinante structuri antice, a fost recent subiectul unor studii științifice care au evidențiat proprietăți electromagnetice remarcabile.
Cercetătorii au descoperit că piramida poate concentra și redistribui undele electromagnetice într-un mod unic, în funcție de frecvențele acestora și de structura sa internă. Aceste descoperiri deschid noi perspective asupra modului în care vechii egipteni ar fi putut înțelege și utiliza proprietățile fizice ale materialelor și ale formelor geometrice în construcțiile lor monumentale, informează pubs.aip.org., preluat de Știri pe Surse.
Cercetătorii au efectuat simulări computerizate care au relevat capacitatea piramidei de a amplifica și dirija energia electromagnetică în mod specific în camerele sale interioare și la bază. Studiile au arătat că geometria specifică a piramidei joacă un rol fundamental în modul în care aceasta interacționează cu undele electromagnetice, în special cu undele radio. Prin intermediul analizei secțiunii transversale a piramidei, oamenii de știință au putut cuantifica proprietățile sale de atenuare și difracție a câmpurilor electromagnetice.
Rezultatele indică o concentrare semnificativă a energiei în camerele interioare și în zona inferioară a structurii, sugerând că designul architectural al piramidei are capacitatea de a funcționa precum un rezonator electromagnetic de dimensiuni impresionante. Această caracteristică structurală permite piramidei să interacționeze cu undele electromagnetice într-un mod specific, similar funcționării unei antene.
Aceste descoperiri științifice ar putea avea implicații semnificative pentru tehnologiile contemporane, în special în domeniul energiei regenerabile.
Principiile identificate în structura piramidei ar putea fi aplicate în dezvoltarea unor celule solare mai eficiente, care să maximizeze captarea și stocarea energiei solare.
Cercetările asupra proprietăților electromagnetice ale Marii Piramide evidențiază relevanța continuă a ingineriei antice în contextul provocărilor tehnologice contemporane, demonstrând potențialul de aplicare a principiilor arhitecturale străvechi în soluționarea problemelor energetice actuale.
Dan Libiu Mateescu
