STIE KLAUS SA POTENTEZE DEMNITATEA SPIRITULUI NATIONAL?
România nu mai este azi grânarul Europei si nici tara petrolului, a siderurgiei, a industriei chimice; si nici a 10-a putere navala a comertului mondial. Dar nici a caviarului, sau a femeilor frumoase care sa garniseasca marile afaceri internaţionale. Acum se joaca la miza mica, la shpaga traditionala, sub obladuire de partid, domeniul privat peste care se zbenguie în deplină libertate ilicita, exploatarea tuturor capitalismelor străine. Şi nici chiar ţara frumoaselor covoare ţărăneşti, a splendidelor bluze brodate manual, a miilor de biserici albe şi fermecătoare ce au înflorit in.cartiere , intre blocuri ,dar si in mici orasele uitate de Dumnezeu, ca floricelele pe câmpii .România nu se reduce la acestea, chiar daca ele îi aparţin, ea reprezentând, în acelaşi timp, mai mult şi mai puţin decât atât.
Ea reprezintă mai puţin, căci aspectul încântător al frumuseţilor ei pitoreşti, al bogăţiilor nenumărate, pot induce în eroare vizitatorul de ocazie ce ar rămâne cu imaginea falsă, exagerată a unui paradis terestru,un tarâm al egalitarismului în care laptele şi mierea ar fi putut curge în valuri…Crezând în virtuţile educative ale suferinţei, aparent justificate, am ieşit cu bine dintr-o încercare care ar fi putut să-i sfărâme pe alţii aflaţi în locul nostru. Am înţeles că, în interesul educării umanităţii, am fost victimele unui exemplu de pedagogie geografică aplicată. Când altii cred că este cazul să disciplinăm reflexele unei naţiuni pe care o considerăm „mică”, o privăm de ceea ce iubeşte mai mult,demnitatea nationala!.Beneficiind de tinereţea noastră şi de virtuţile ei reparatoare, înzestraţi cu capacitatea de a uita aparent şi pe moment, fiind siguri de vitalitatea noastră biologică, cea mai puternică din toată Europa, ne-am revenit în fire.Greu,dar ne-am revenit! Această imagine stilizată contemporan , disimulează durerile profunde, mizeriile morale extreme care freamătă ascunse sub o poleială înşelătoare a propagandei pe…stil nou,capitalist!.
Dupa 25 de ani de „libertate”,România reprezintă mai mult decât atât, căci în spatele decorului de reclamă turistică, ea ascunde inca si comori veritabile ,dar întâi de toate un suflet naţional complex şi subtil, ce rămâne în mod fatal neremarcat de către observatorul grăbit ori superficial.Crezând în virtuţile educative ale suferinţei, aparent justificate, am ieşit cu bine dintr-o încercare care ar fi putut să-i sfărâme pe alţii aflaţi în locul nostru. Am înţeles că, în interesul „educării” umanităţii, am fost victimele unui exemplu de pedagogie geografică aplicată. Când vrem să pedepsim un copil, îl privăm de ceea ce doreste mai mult. Când credem că este cazul să disciplinăm reflexele unei naţiuni pe care o considerăm neimportanta, procedăm la fel: o privăm de ceea ce iubeşte mai mult:demnitatea,spiritul national.
Beneficiind de tinereţea noastră şi de virtuţile ei reparatoare,de popor înzestrat cu capacitatea de a uita , siguri de vitalitatea noastră biologică,intre cele mai puternice din Europa, ne-am revenit cumva în fire. Căci bilantul acestui an, XXV , nu excelează cu nimic în particular; dacă nu prin vicisitudini prea puţin spectaculoase , atunci prin durerile unei naţiuni rănite în adâncul fiinţei sale. Ori dacă rezistenta unei ţări ce se „videază” de substanţa sa umană este grav lezata din interior, imaginea sa „pozitiva” nu este cu siguranţă mai vizibila.În plus, dacă am vorbi despre infruntatrea cultivata si intretinuta, anume: romani versus romani, am risca să înjumătăţim această modestie nationala pe care trebuie s-o păstrăm atunci când vorbim despre Patrie. Ar trebui să povestim epopeea tăcută pe care aceştia o scriu azi in toata Europa…Caci nu tziganii reprezinta Romania in lume si nu acestia sunt (macar unul!) luptatorii occidentali (intre cei peste 5000!)care au plecat din Europa sa lupte in Armata de criminalia ISIS! (RADU DRAGOS)
