Presa britanică, punctul pe „i” într-un scandal cu mize imense: De ce vrea Trump Groenlanda?

Cu puțin mai mult de o săptămînă înainte de inaugurarea sa, Donald Trump deja flutura sabia. El a declarat că este o „necesitate absolută” ca America să anexeze Groenlanda.
„Oamenii nici măcar nu știu dacă Danemarca are vreun drept legal asupra Groenlandei, dar dacă au, ar trebui să renunțe la ea pentru că avem nevoie de ea pentru securitatea națională”.
Nici măcar nu este încă la Casa Albă, iar președintele ales a pus deja Europa pe jar, refuzînd să excludă coerciția economică sau militară în dorința sa de a obține controlul asupra teritoriului autonom danez”, se arată într-o analiză a siteului britanic UnHerd, care explică interesul lui Trump pentru Groenlanda.
„Donald Trump Jr este, de asemenea, implicat în acțiune. El a vizitat în mod ostentativ insula săptămîna aceasta, pretinzînd că este un turist; însă a fost însoțit de Sergio Gor, puternicul viitor director al Biroului de personal prezidențial al Casei Albe, și a fost văzut împărțind șepci cu inscripția „Make Greenland Great Again”. „Don Jr. și reprezentanții mei aterizează în Groenlanda”, a postat Trump pe social media.
„Primirea a fost grozavă. Ei, și Lumea Liberă, au nevoie de siguranță, securitate, putere și PACE! Aceasta este o înțelegere care trebuie să se întîmple. MAGA. MAKE GREENLAND GREAT AGAIN!”.
Nedorind să fie lăsat pe dinafară, Elon Musk a intervenit pe X, scriind: „Dacă oamenii din Groenlanda doresc să facă parte din America, ceea ce sper, ar fi bineveniți!”.
Deloc surprinzător, prim-ministrul danez Mette Frederiksen a respins propunerea lui Trump, declarînd: „Groenlanda aparține groenlandezilor”. Dar toate aceste hărțuieli vin pe fondul unei mișcări de independență în creștere în fosta colonie daneză care a devenit autonomă în 1979. „Acum este timpul să facem următorul pas pentru țara noastră”, a declarat premierul Groenlandei, Múte Egede.
„Ca și alte țări ale lumii, trebuie să ne străduim să eliminăm obstacolele din calea cooperării – pe care le putem descrie drept cătușele erei coloniale – și să mergem mai departe”. De asemenea, el a lansat ideea unui posibil referendum, o evoluție care ar putea juca în favoarea scopului expansionist al lui Trump.
Ar fi ușor să luăm în derîdere afirmațiile lui Trump privind anexarea ca fiind puțin mai mult decît un trolling politic menit să agite susținătorii săi și să distragă atenția de la probleme mai presante, cum ar fi lipsa unei strategii clare pentru gestionarea conflictelor din Ucraina și Orientul Mijlociu. Cu toate acestea, povestea este mai mult decît o simplă declarație a lui Trump. De fapt, Groenlanda a fost mult timp o obsesie serioasă pentru fostul și viitorul președinte, care a făcut prima dată o ofertă de cumpărare a insulei în 2019.
Dar de ce este Trump atît de interesat de această stîncă uriașă, înghețată, unde condițiile de viață sunt atît de extreme, încît populația minusculă (60.000), formată în majoritate din comunități indigene, trebuie să se bazeze pe pescuit și vînătoare pentru a trăi?
De fapt, este destul de simplu.
Pentru început, Groenlanda este bogată în resurse naturale, inclusiv în minerale de pămînturi rare, care sunt esențiale pentru industriile de înaltă tehnologie și tehnologiile ecologice ale Americii.
Mai importantă este poziția sa în pragul neprețuitului Ocean Arctic din punct de vedere geopolitic. Nu numai că regiunea deține vaste rezerve neexploatate de petrol și gaze, dar, pe măsură ce calota glaciară se topește, se deschid căi maritime inaccesibile anterior, care ar putea modifica semnificativ dinamica comerțului mondial.
Principala dintre acestea este Ruta Mării Nordului, de-a lungul coastei Rusiei și prin strîmtoarea Baring, care ar putea reduce timpul de tranzit între Asia și Europa cu pînă la 40%, ocolind rutele tradiționale prin canalele Panama și Suez.

Trump știe cu siguranță că Rusia, cu coasta sa arctică extinsă, este poziționată în mod unic pentru a valorifica potențialul regiunii. Într-adevăr, Ruta Mării Nordului este pivotul noii strategii energetice a Moscovei; aceasta a construit porturi, terminale și flote de spărgătoare de gheață menite să exploateze noile rute maritime pentru a exporta petrol, GNL și alte resurse din regiunile arctice către piețele globale, în special către Asia. De asemenea, și-a extins prezența militară. China, între timp, este, de asemenea, foarte prezentă: după ce s-a desemnat ca un „stat aproape arctic” în 2018, a investit de atunci în regiune prin intermediul inițiativei sale Polar Silk Road, cu scopul de a integra transportul maritim arctic în cadrul său mai larg Belt and Road.
„Groenlanda este o parte vitală a ambiției de lungă durată a SUA de a-și consolida poziția în Arctica.”
În acest context, declarațiile lui Trump capătă o notă mai serioasă. Departe de a fi lamentări inutile, acestea subliniază ideea că Groenlanda este o parte vitală a ambiției de lungă durată a SUA de a-și consolida poziția în Arctica și de a contracara astfel prezența invadatoare a Rusiei și a Chinei. În acest sens, discuțiile lui Trump privind anexarea și chiar intervenția militară, care nu sunt susceptibile de a se întîmpla, riscă să distragă atenția de la dinamica geopolitică mai amplă în joc: lupta pentru Arctica, unul dintre noile „Mari Jocuri” ale secolului XXI și care se derulează deja.
Pentru a juca acest joc, SUA nu trebuie de fapt să preia controlul fizic al Groenlandei.
Statele Unite exercită deja o influență semnificativă acolo, în temeiul unui tratat încheiat în 1951 cu Danemarca: au o responsabilitate substanțială în ceea ce privește apărarea Groenlandei și operează o bază majoră pe insulă – baza spațială Pituffik (fosta bază aeriană Thule) – o componentă esențială a sistemului lor de apărare antirachetă.
Orice efort de extindere a prezenței sale militare nu ar întîmpina mare rezistență din partea Danemarcei, avînd în vedere alinierea sa atlantistă și reticența față de Rusia.
O Groenlandă independentă ar fi și mai slabă în fața cererilor SUA – în ciuda faptului că premierul său susține că Groenlanda „nu va fi niciodată de vînzare”.
Pe scurt, discuțiile goale ale lui Trump despre intervenția militară nu ar trebui să ne orbească cu privire la faptul foarte real că Arctica este pe cale să devină un punct fierbinte în rivalitatea dintre America și axa China-Rusia.
Retorica este totuși utilă, deoarece indică direcția potențială a politicii externe a administrației sale. Luat împreună cu alte pretenții expansioniste recente ale acestuia, care includ, de asemenea, Canalul Panama și chiar Canada, mesajul său privind Groenlanda indică o încercare de a face față declinului statutului global al Americii și extinderii imperiale nesustenabile.
Toate acestea sugerează recalibrarea priorităților SUA către o strategie „continentală” mai ușor de gestionat – o nouă Doctrină Monroe – menită să reafirme hegemonia deplină asupra a ceea ce consideră a fi sfera sa naturală de influență, America și Atlanticul de Nord.
Această abordare ar încerca să echilibreze acele tendințe imperialiste încă foarte prezente în cadrul establishmentului american (și la Trump însuși) cu o înțelegere mai „realistă” a dinamicii multipolare a lumii. Aceasta ar putea explica, de asemenea, de ce ambițiile lui Trump pentru Groenlanda au rezonat cu unii comentatori ruși.
Expertul TV Serghei Mikheyev, de exemplu, a declarat că propunerea lui Trump este în conformitate cu „mentalitatea americană” pe care predecesorii săi au încercat să o „mascheze și să o ascundă”.
„Trump o spune pur și simplu direct – noi suntem totul și voi nu sunteți nimic”, a remarcat Mikheyev. „Acest lucru este deosebit de interesant, deoarece creează o prăpastie între el și Europa, subminează arhitectura mondială și deschide anumite oportunități pentru politica noastră externă”, a adăugat el, argumentînd că, dacă Trump «dorește cu adevărat să oprească al treilea război mondial, soluția este simplă: împărțirea lumii în sfere de influență».
Stanislav Tkachenko, un influent academician de la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg, și-a exprimat, de asemenea, sprijinul și a declarat că Rusia ar trebui „să-i mulțumească lui Donald Trump, care ne învață un nou limbaj diplomatic. Adică, să spunem lucrurilor pe nume. Poate că nu vom tăia lumea în felii ca un măr, dar cu siguranță putem contura părțile lumii în care interesele noastre nu pot fi puse la îndoială”.
Aceste declarații ar putea fi considerate iluzorii, nereușind să ia în considerare riscul sporit de tensiuni militare atunci cînd sferele de influență se ciocnesc – așa cum se întîmplă în Arctica. În plus, relațiile dintre SUA și Rusia depind de traiectoria războiului din Ucraina, unde rămîn obstacole semnificative pe calea unei păci durabile. Cu toate acestea, remarcile lui Trump oferă o perspectivă asupra modului în care ar putea evolua tensiunile dintre SUA și Rusia (și China), chiar dacă acestea nu se diminuează.
Desigur, o lume în care națiunile mai slabe sunt tratate ca simpli pioni care urmează să fie împărțiți „pașnic” între puterile imperiale – presupunînd că aceasta este direcția în care ne îndreptăm – nu este genul de ordine multipolară pe care și-l imaginează majoritatea oamenilor. Nu este nici ordinea pe care Rusia și China o susțin aparent, lăsînd deschisă întrebarea cum ar putea răspunde la deschiderile lui Trump.
Cu toate acestea, un singur loc rămîne extrem de nepregătit – din punct de vedere politic, intelectual și psihologic – pentru a naviga în aceste ape tulburi: Europa. Într-o lume pe cale de a fi împărțită în sfere de influență dominate de Statele Unite, Rusia și China, Bătrînul Continent se confruntă cu perspectiva de a deveni și mai slăbit și mai vulnerabil din punct de vedere geopolitic decît este acum.
Și totuși, continuă să se agațe cu disperare de mitul relației transatlantice, în ciuda disprețului tot mai evident al Americii față de suveranitatea și prosperitatea sa, exemplificat cel mai recent de ambițiile lui Trump pentru Groenlanda. Într-adevăr, este amarnic de ironic faptul că Europa, după ce s-a vasalizat față de Statele Unite într-un efort de a contracara o amenințare rusă în mare parte imaginată, se trezește acum că unul dintre teritoriile sale este amenințat nu de Rusia, ci de SUA însăși” se mai arată în analiză. (Traducere și adaptare B.T.I.)

Sursa: inpolitics.ro

Share on Facebook

Tweet

Follow us