România este într-un proces centrifug de golire ce poate duce la… dispariție!
Cine face schimbarea ?
Flash pe România 2020:
-deficit de forță de muncă -deficit de nașteri
-emigrație continuă
-povara a pensiilor
-contractare economică.
Sunt acestea cauze sau efecte ?
Dacă le listăm, le conștientizăm, încetează ele? Ce le poate opri, eventual inversa ?
Nu e prea greu de observat că România este într-un proces centrifug de golire ce poate duce la… dispariție: spre zero nașteri, spre zero forță de muncă, spre zero colectare bugetară (inclusiv pentru pensii)… Nimic nou!
De ani și ani se știe că piramida demografică din Romania este inversată și debalansarea ei va fi și mai accentuată, că împreună cu emigrația generează deficit pe piața muncii și nesustenabilitate a sistemului de pensii, culminând cu frânarea creșterii economice, deci creșterea decalajului față de economiile care știu să evite astfel de dezechilibre structurale.
Revin : CE poate opri și inversa dezintegrarea ?
Care sunt cauzele? Oare nu este doar o singură cauză ?!
Ce îi poate face pe români să facă mai mulți copii ?
Ce îi poate face pe români să nu mai emigreze ?
Ce îi poate face pe români să muncească mai mult, mai eficace, mai îndelungat ?
Ce îi poate face pe români să producă valoare mai ridicată?
Ce îi poate face pe români să fie mai… fericiți ?
Pare destul de evident că nu are cum ca un singur lucru, ca o atingere de baghetă magică, odată făcut, să determine producerea simultană a dezideratelor de mai sus: copii, acasă, muncă, bani, senectute… satisfacție.
Deci este mai complicat decât ne dorim…
Un mod de a încerca rezolvarea problemei este să vezi ce au făcut alții în situații asemănătoare, fiind într-o criză, s-au redresat și au ajuns la…fericire !
Pare la îndemână: cercetăm 10-20 de țări cu simptome similare și alcătuim o „rețetă” !
Dar, așa cum hainele bune se fac pe corpul celui care le va purta și mai nou, tratamentele medicale sunt personalizate particularităților pacientului, tot așa, soluția redresării trebuie să fie un mix între rețetele altora și particularitățile românilor.
Înainte de a ne adânci în a găsi soluția, să evaluăm adversitățile posibile…
Să presupunem că avem soluția.
Este ea acceptată? Trebuie „insularizată”?
Cine se opune? Cine ne sprijină? Ce diminuează eficacitatea soluției?
Ce facem ca să aibă susținere în timp? Cum depășim crizele efectelor colaterale?
Cum înlocuim protagoniștii uzați ? Cum măsurăm progresul? Cum anticipăm „restaurația” ?
Cum ne păzim de „beția puterii liderilor” ? Cum ajustăm ținta funcție de evoluția mediului ? Pornim de sus sau de jos? Pornim simultan sau planificat, atât topologic cât și temporal ?
Pornim centralizat sau descentralizat?
Regionalizarea este geografică (spatiu comun) sau axiologică (valori comune)?
Valorile proprii sunt naționale, regionale sau de interes ?
Din ultima frază rezultă că de fapt mereu am avut un răspuns la întrebarea care este cauza (și soluția) crizei descrisă în flash: discordanța între dorință și putință.
Cu alte cuvinte, viața în România va fi „de invidiat” atunci când românii vor crede, gândi, simți și acționa la fel (similar) cum cred, gândesc, simt și acționează occidentalii.
Transformarea, schimbarea valorilor românilor este soluția crizei, iar aceasta este realizabilă in timp îndelungat (25 ani) prin educația adulților și a copiilor.
Atenție, educația moral-socială și educația tehnico-profesională .
Autor: Dan Ioan Popp
Sursa: facebook.com
