TRUMP ȘI ROMÂNIA

Dl Trump a depuns jurământul de președinte al SUA. De la Macron la Xi și Putin, toți liderii politici se întreabă dacă și în ce fel relațiile lor cu Casa Albă vor fi afectate. Preocupările lor sunt legitime. România are preocupări similare. Cu un război fără sfârșit în țara vecină, Ucraina, cu tancuri rusești și armata în Transnistria, cu interese economice și de securitate vitale la Marea Neagra, într-o Uniune Europeană instabilă și în derivă economic și politic – România are motive bine întemeiate să își pună aceleași întrebări. Cum ar trebui, deci, România să proceseze și mai ales să se relaționeze la Casa Albă? Găsesc potrivite câteva sugestii.

Presa zice una, adevarul e altul
În primul rând, tot ce îi atribuie presa privind politica lui Trump trebuie luat cu o doză de scepticism. De cele mai multe ori, presa, atât în America, cât și în afară, distorsionează afirmațiile lui Trump. Recent, mass media vântura noțiunea că Trump „amenința” Groenlanda și Panama cu invazii militare. Ca de obicei, presa minte pentru a atrage atenție și a ne constrânge să citim dezinformările ei. Link: https://www.nytimes.com/…/greenland-trump-real-estate.html
Să nu uităm că atât Canalul Panama, cât și Groenlanda au făcut parte cândva din Statele Unite. America a cumpărat pe bani spațiul geografic în care a construit Canalul Panama, iar în 1979 a donat întregul teritoriu și canal țării Panama.
Iar populația Groenlandei a transferat suveranitatea țării Statelor Unite în vremea lui Hitler din motive de securitate. NATO e preocupată de prezența masivă a Rusiei în Nordul Atlanticului, iar Irlanda și Danemarca fac prea puțin pentru contracararea prezenței ruse în zonă. Iar în Panama, prezența și influența Chinei e în creștere.
În 1823 (2 decembrie), SUA a adoptat Doctrina Monroe / Monroe Doctrine prin care declara Emisfera Vestică / America Latină o zona de influență exclusivă a Americii.
America lui Biden nu a făcut din această doctrină o prioritate. Trump, însă, o va face. Influența Chinei în America Latină este puternică și se extinde, în special în Brazilia și Peru. Iar în Nicaragua, China a încercat – dar până acum fără succes, să facă un canal de tranzit, similar cu Canalul Panama, legând Atlanticul de Pacific via mai multe lacuri din Panama dintre cele două oceane. Iar în Panama, China țintește de mult timp controlul Canalului.
Pentru Trump, diminuarea influenței Chinei și a Rusiei la nivel global va fi o prioritate. În acest sens, ce va fi bine pentru America va fi bine și pentru Uniunea Europeană. La fel și pentru România.

Trump nu va implica America în războaie
În al doilea rând, e important să înțelegem că America lui Trump nu va intra în războaie – cel puțin așa spune el. Cu toate acestea, Trump nu propune și nici nu va urmări o politică externă americană naivă sau izolaționistă.
În cursul istoriei ei, America a oscilat între două poziții bine definite (1) izolare; și (2) participare / intervenție.
Europenii sunt neliniștiți când au de a face cu o America izolaționistă. Ei preferă o Americă intervenționistă / implicată în afacerile globale, dar numai în măsura în care implicarea sau intervențiile avantajează Europa. Altfel, nu.
Oferim un comentariu privind acest subiect, recent publicat în Spiegel International: https://www.spiegel.de/…/what-role-will-the-u-s-play-in…
Crizele globale, însă, sunt permanente, multiple și se intersectează la multiple niveluri. Europenii s-au obișnuit ca America să ia taurul de coarne să rezolve problemele globale, iar UE s-a mulțumit cu rolul de participant opțional sau junior. Germania este exemplul cel mai dificil pentru America pentru că, cu toate că are potențialul economic și militar, Germania alege fie să nu participe de fel, fie să participe cu jumătate de gură și tardiv. Timiditatea cu care a sprijinit Ucraina împotriva lui Putin este un exemplu grăitor.
Toată lumea vrea rezolvarea războiului din Ucraina, pace în Orientul Mijlociu, prevenirea proliferării nucleare, prevenirea agresiunii din partea Iranului, oprirea terorismului islamist, stabilitate politică în țările arabe, rezolvarea problemei migrației, a traficului de ființe umane, securizarea canalelor de navigație internaționale, prevenirea si eliminarea piraților care atacă navele comerciale în Oceanul Indian ori Marea Roșie.
Lista problemelor de securitate globală e infinită. Dar puține țări sunt dispuse să ia poziția de lider pentru rezolvarea lor, și mai ales să investească resurse pentru acest scop.
Obiectivele politicii externe ale Americii lui Trump sunt clare:
(1) menținerea supremației Americii la nivel global;
(2) reducerea influenței Chinei și Rusiei (și a aliaților lor) în societatea globală; si
(3) identificarea și asocierea cu America a țărilor care împărtășesc aceste idealuri, înțelegând, însă, că asocierea trebuie să fie în avantajul ambelor părți.

Limitele politicilor lui Trump
Abilitatea lui Trump de a acționa în sfera internațională este limitată de structura administrativă și constituțională a Americii. Trump nu poate face ce vrea în politica externă a Americii, dar poate face mult. Constituția îi acordă rolul principal în politica externă, dar și celelalte ramuri ale sistemului constituțional au un cuvânt de spus.
Prima restricție vine din partea Tribunalului Suprem SUA, care însă acordă o marjă de acțiune foarte largă președintelui. S-a încercat, de exemplu, sistarea unor acțiuni militare inițiate de președinte în tribunale, dar fără succes. Războiul din Vietnam, este un exemplu, care de fapt nu a fost un război declarat, ci o intervenție militară a președintelui pentru sistarea expansiunii comuniste în Asia de Sud-Est.
Privind valorile, deci, mai tot ce Departamentul de Stat va decide se va implementa.
Trump deja a anunțat că, spre deosebire de Biden, nu va promova ideologia de gen sau „drepturile minorităților sexuale” nici în America, nici în afara ei.
Și, în plus, că la nivel național va adopta ordonanțe executive care vor recunoaște în politica și legislația federală doar două sexe biologice, feminin și masculin. La nivel practic, asta va însemna – sper, sistarea imperialismului anti-valoric dus de Administrația Biden în anii precedenți în Lumea a Treia. Iar la nivel de ONU, ne putem aștepta ca Trump să ducă o politică contrară celei promovate de UE până acum în sprijinul „minorităților sexuale” și a non-valorilor.
De asemenea, Senatul american confirmă ambasadorii, atât la ONU, cât și în alte țări. Rare, însă, au fost situațiile în care senatul nu a confirmat nominalizările președinților americani.

Congresul, însă, are mai multă influență asupra politicii externe a Americii decât Senatul. El aprobă intrarea Americii în război. Congresul alocă fondurile pentru finanțarea programelor de apărare și politică externă. Aici intră și finanțarea bazelor militare americane, inclusiv cele din Europa, cât și acordarea de ajutor militar diferitelor țări. Tot aici intră și prezența militară (și posibila ei expansiune) a Americii în România (Mihail Kogălniceanu, Câmpia Turzii, Deveselu), etc.

Recomandări pentru Romania
E recomandabil pentru România să aleagă o politică externă în relația cu America de respectare minuțioasă a tratatelor bilaterale. La timp și cu responsabilitate.
Cotroceniul repeta pe vremea dlui Iohannis aceeași frază, penibilă, dar și plicticoasă: „România este un partener de bază al Americii”. Fraza asta este reversul a ceea ce America cere din partea celor cu care vrea să coopereze: „reliable partners / parteneri pe care te poți baza”.
În relațiile competitive dintre Bruxelles și Washington, România va face bine să aleagă politici care să mulțumească mai mult Casa Albă decât Bruxellesul. Din mai multe motive.
În domeniul securității, de exemplu, Europa nu va veni în ajutorul României în caz de conflict cu Rusia. Pentru că nu poate și nici nu vrea. Europa nu are capacitatea industrială pe care o are Rusia în domeniul armamentelor și al războiului. Rusia are o armată imensă, de milioane de oameni și este a doua putere nucleară a lumii.
Important, de asemenea, este că America nu impune ceea ce diplomații numesc „linkage”, adică o „condiționalitate”. Pentru americani pacta sunt servanda / cuvântul dat trebuie ținut, de ambele părți. Această zicală latină moștenită din jurisprudența romană stă la baza statului de drept și a relațiilor dintre state. Istoria a dovedit că americanii își țin cuvântul, dar Bruxellesul oscilează și amenință.
În Europa, relațiile dintre Bruxelles și țările membre sunt condiționate de împlinirea unor deziderate politice și ideologice progresiste (de cele mai multe ori).
În schimbul relațiilor politice și economice stabile cu Bruxellesul, țările membre trebuie, nu de puține ori, să facă un compromis major, printre care și cel al valorilor.
Tocmai aici Polonia, Ungaria, iar acum Italia, se bat cap în cap cu Bruxellesul. Bruxellesul pedepsește și amenință. Iar instituțiile europene ne strivesc suveranitatea. Trump nu solicită asta și nici nu o va face.
Este, de asemenea, recomandabil ca România să-și etaleze în relațiile cu Casa Albă identitatea creștină și conservatoare. Dacă pentru Trump lucrul acesta nu este prea relevant, el este foarte relevant pentru consilierii cu care Trump se va înconjura. Acești consilieri vor avea acces direct și frecvent la Oval Office (Biroul Prezidențial). Simpatia și bunăvoința cu care sunt primite Ungaria, Polonia și Italia în cercurile apropiate lui Trump se datorează în mare măsură și faptului că aceste țări își manifestă identitatea creștină.
Americanilor nu le este indiferent că Europa se transformă în Eurabia, că migrația schimbă compoziția și identitatea etnică, religioasă, rasială, culturala a Europei și că Europa distruge valorile și familia. Why should we come to the aid of a depraved nation / De ce să venim în sprijinul unei țări depravate, își spun nu puțini dintre ei? În această sferă, România, ca țară creștină și conservatoare, are un avantaj preferențial / comparativ advantage, dacă va ști cum să-și joace cărțile cu inteligență și îndemânare.

Legat de această idee, este necesar pentru România sa dezvolte o rețea serioasă de lobbying în Washington și relații strânse cu marile fundații conservatoare din SUA, printre ele Heritage Foundation, Family Research Council. Aceste fundații au acces direct la Casa Albă și pot pune o „vorba bună” pentru România când va fi nevoie.
Astfel de relații sunt o poliță de asigurare, dar care implică și investiții de resurse materiale și umane din partea României, dar, ele trebuie făcute.
Aici, calitatea și capacitatea morală și intelectuală a emisarilor României va trebui să fie la înălțime. The first impression counts / prima impresie contează, spun americanii.
În domeniul economic, România va avea mult de câștigat dintr-o cooperare strânsă cu America lui Trump. Pentru el și sistemul economic global contemporan, resursele și accesul la resurse sunt esențiale.
Putem coopera în sfera energiei, a tehnologiei de vârf. Dar și aici un lobbying puternic e necesar. Relații economice strânse cu America vot însemna și reducerea susceptibilității României de a fi supusă abuzurilor Bruxellesului. Economia bruxelliană are și o dimensiune ideologică, pe când cea americană nu are.
Relațiile economice strânse cu America vor contrabalansa șantajul economic al Bruxellului.
Nu știm în ce măsură România a implementat astfel de sfaturi în trecut. Este recomandabil ca următorul președinte să o facă. Avem nevoie de un președinte conservator – autentic conservator, care să reprezinte România și interesele ei într-o țară conservatoare și naționalistă, și mai ales in fata unei personalități conservatoare și pe alocuri imprevizibile cum este dl Trump.

Autor: Alianta Familiilor din Romania
Sursa: www.alianta-familiilor.ro    

NOTA
Alianta Familiilor din Romania poate fi urmarită si pe Facebook: https://ro-ro.facebook.com/Alianta.Familiilor/

Share on Facebook

Tweet

Follow us