Dacologul Liviu Pandele rămâne singurul păstrător al Coifului Lânii de Aur
Din adâncurile Cramelor lui Decebal răzbate o ultimă și semnificativă speranță pentru păstrarea identității ascendenței noastre traco-dacice, în sarcina ultimului păstrător al unui coif de aur daco-getic din lână pontică, brașoveanul Liviu Pandele. Nu este desigur vorba de vreo versiune a Coifului de la Coțofenești, ci de Coiful croșetat din Lâna de Aur, lână mitică pe urma căreia s-au aventurat Argonauții lui Iason în nordul Mării Negre.
Acum, cum a ajuns berbecul mitic Chrysomeles, care putea zbura și vorbi, să fie tuns și jecmănit de lâna sa aurită de către multilateralul dacolog brașovean este un mister care va dăinui probabil de-a pururi, asta în cazul în care statul român nu se va hotărâ să desecretizeze arhivele lui Pandele peste vreo sută de ani.
Dealtminteri, asupra acestuia planează suspiciunea că ar deține și Cloșca cu Puii de Aur a tezaurului de la Pietroasa, prinsă în timp ce se oua aurifer de Liviu Pandele, ocazie cu care biata găină a scăpat la mustață cu ouăle netransformate într-o omletă de aur a micului dejun copios al vajnicului nostru traco-leviathan brașovean. Ca rezultat al respectivului mic dejun, ce coproliți auriferi semnificativi ca formă și mărime ar fi emanat Pandele pentru istoria scatologică a nației, demni de toată atenția arheozoologilor viitorului!
Până și fisurile anale generate de vinișoarele de aur ale omletei i-ar fi generat mâncărimi aurifere hedonistului nostru dacopat. Fascinantă este și saga torsului Lânii de Aur în adâncul cramelor brașovene amintite, înfăptuire pentru care Pandele a împrumutat una din Furcile Caudine ale samniților și Fusul de Aur al Mamei Omida.
Coiful lui Pandele completat cu lâna tombacului, metal denumit și aurul proștilor
Astfel, înarmat cu obiectele mitice dacologul nostru brașovean a purces la răsucirea fuioarelor aurite și la realizarea sisifică a coifului croșetat din fuior de aur de cea mai pură concentrație, dar ca și în cazul aurului celui de la Coțofenești lâna auriferă n-a fost îndestulătoare, asta și pentru că, pofticios fiind din fire Pandele a fript berbecul mitic Chrysomeles înainte să-i tundă toată lâna, într-o orgie pantagruelică la Cramele lui Decebal care a durat trei zile și trei nopți, la ospăț fiind prezent la momentul respectiv și regretatul academician Alexandru Surdu, un sincer camarad de dacologie și dacopatie al patronului cramelor.
Spirit întreprinzător încă din timpul înneguratelor decenii ceaușiste, Pandele a inovat pe loc un procedeu de transformare a tombacului(metalul său șmenuit preferat) în fuior de lână, reușind astfel completitudinea coifului Lânii de Aur, după cum se poate observa în poză, diferența de strălucire dintre aurul berbecului mitic și tombacul din Piața de Miercuri fiind neglijabilă.
Dacă ar fi fost interceptat de vechii geto-daci spurcând aurul lânii recuperate de Iason probabil că soarta lui Pandele ar fi fost nefastă încă de pe atunci, pentru că ar fi fost aruncat din vârful Cogaionului în sulițele dace, nu trei ca în cazul oricărui dac normal dimensionat, ci vreo patru sute, necesare pentru a fi siguri că nu-i ratează organele vitale.
Capul lui Pandele, supradimensionat cu fălcile gargantuești, de necuprins de un coif antic normal
Mai dificilă ar fi fost dimensionarea coifului croșetat pentru capul rubicond dotat cu fălcile la fel de mitice ale leviathanului brașovean. Dacă renumitul coif de la Coțofenești i-ar fi fost destinat lui Liviu Pandele, atunci vechii meșteri auriferi geto-daci ar fi consumat nu numai aurul autohton al Traciei, ci și cel împrumutat de la perși, într-o lucrativă cooperare comercială dintre geto-daci și mărețul imperiu fondat de Achaemenes.
Pitorescul personaj brașovean descris doar sumar în cele de mai sus este cunoscut pentru preferințele sale grandilocvente și strălucitoaare, și pe vremea lui Ceaușescu el vizionând filme celebre cu tematică auriferă, cum ar fi Eldorado, sau Vulcanul de Aur.
Spre deosebire, însă, de evreii eretici ai lui Moise, care încă mai venerau Vițelul de Aur al lui Baal, Pandele a rămas singurul adorator al berbecului Lânii de Aur, ajuns în posesia sa prin mijloace misterioase, probabil nepământene din Zona Crepusculară, imperceptibile pentru noi, muritorii de rând.
Și, uite-așa cititorii moșului am ajuns la finele povestirii lui Pandele și a coifului său croșetat din Lâna de Aur, istorisire care ar fi doar un fir al țesăturii din care sunt întrețesute legendele tracilor, dacă n-ar fi adevărată, iar poza ce însoțește această povestire pamfletară n-ar fi înfățișată aievea curiozității noastre.
Dan Libiu Mateescu
