Retragerea SUA din OMS: dincolo de ce s-a spus!
Ordinul executiv semnat de Donald Trump lasă neatins colosalul aparat industrial pandemic care a nenorocit omenirea acum cinci ani și care o poate lua oricând de la capăt.
În prima zi a noii sale administrații, președintele SUA, Donald Trump, a semnat un ordin executiv prin care și-a notificat intenția de a retrage SUA din Organizația Mondială a Sănătății (OMS).
Acest fapt i-a atras aplauzele unora, protestul altora și, probabil, dezinteres din partea majorității populației, care e mai preocupată să-și hrănească familia și să-și plătească facturile.
În plus, ordinul executiv lasă foarte multe aspecte nespuse, și anume exact acelea care au schimbat OMS și sănătatea publică internațională în ultimele decade.
Sigur că o transformare este necesară și faptul că finanțatorul direct numărul unu al OMS exprimă îngrijorare este un semnal foarte bun.
Pe de altă parte, reacțiile la notificarea retragerii SUA demonstrează că, între realitate și pozițiile de ambele părți ale dezbaterii privind OMS, se cască un abis.
Noua administrație a creat o oportunitate de dezbatere rațională. Dacă va fi valorificată, atunci OMS – sau o altă organizație, mai adecvată – ar avea o șansă să aducă mari beneficii populației planetare.
Pentru ca aceasta să fie posibil, este necesar, însă, mai întâi, să se recunoască problemele majore din spatele agendei de sănătate publică internațională.
Ce este, de fapt, OMS? Cu ce se ocupă?
Deși este ramura de sănătate a ONU, OMS este un organ autonom, controlat de Adunarea Mondială a Sănătății (World Health Assembly, WHA), din care fac parte 194 de țări. Consiliul de conducere este format din 34 de membri aleși din WHA. Tot WHA alege și directorul general, pe sistemul o țară – un vot.
Statutul OMS, care datează din 1964, dă guvernarea organizației exclusiv statelor (iar nu vreunei persoane ori vreunei corporații), aspect unic între marile organizații internaționale de sănătate.
Indivizii și corporațiile pot cumpăra influență în OMS, dar pot fi și complet excluși, dacă WHA decide aceasta.
OMS are 8.000 de angajați și este împărțită în șase regiuni, sediul central fiind la Geneva, Elveția.
Biroul regional al Americii, care se cheamă Pan-American Health Organization (PAHO), are sediul la Washington și este mai vechi chiar decât OMS, fiind înființat în 1902 sub numele de International Sanitary Bureau.
Ca și celelalte birouri regionale, PAHO are propria adunare regională, dominată, firește, de SUA, și este, în mare parte, un organ autonom în cadrul OMS și al sistemului ONU.
OMS este finanțată de țări și de entități non-statale. Deși țările sunt obligate să furnizeze bugetul de bază, mare parte din bani vin din finanțări voluntare, făcute de țări și de donatori privați.
Aproape întreaga finanțare voluntară – care constituite circa 75% din buget – privește ținte „specifice”; altfel spus, donatorii – iar nu OMS – stabilesc pentru ce vor fi folosiți banii lor, iar un sfert dintre acești donatori sunt persoane și corporații private cu interese majore în Pharma.
De aceea, deși este guvernată de țări, OMS a devenit, practic, o unealtă în mâna altora – în mâna unor interese statele și non-statale.
SUA este cel mai mare finanțator direct (circa 15%), dar este urmată imediat (cu 14%) de Bill & Melinda Gates Foundation și, imediat pe locul trei, de Gavi, un parteneriat public-privat finanțat parțial tot de Gates.
Prin urmare, se poate spune că Gates are cea mai mare influență în ce privește stabilirea activităților specifice ale OMS. Și Uniunea Europeană, și Banca Mondială sunt finanțatori majori, la fel ca Germania și Marea Britanie (i.e., celelalte țări occidentale profund implicate în Pharma).
Răspunzând cererilor finanțatorilor săi, OMS și-a întors atenția spre acele domenii în care Pharma poate face mari profituri. Pharma insistă în aceste direcții pentru că are obligația fiduciară de a maximiza profiturile acționarilor săi și se folosește de legăturile OMS ca să vândă cât mai multe produse.
Cel mai evident mod de a face bani în Pharma este răspândirea fricii de boli care pot fi prevenite prin vaccinuri, pentru ca apoi să facă vaccinuri și să le vândă pe o piață cât mai mare, fără a avea nicio răspundere legală pentru efecte.
Acest model și-a dovedit extraordinara eficiență în timpul crizei covid-19, iar OMS este acum sponsorizată de aceste interese în scopul de a implementa paradigma supraveghere-carantină-vaccinare în masă care stă în spatele recentelor modificări ale Reglementărilor internaționale de sănătate (International Health Regulations, IHR) și proiectului de Tratat pandemic.
Deși este o unealtă rușinoasă în acest proces, nu OMS conduce procesul.
SUA este cea care a inițiat procesul de modificare a reglementărilor IHR și l-a și susținut puternic până la recenta schimbare de administrație.
Deși și-a exprimat intenția de a se retrage din OMS, noua administrație nu a spus că s-ar retrage și din complexul industrial pandemic la construirea căruia SUA a contribuit din plin.
Pentru a înțelege ce înseamnă retragerea SUA din OMS este crucial să înțelegem că în criza covid-19, reacția autorităților ar fi arătat aproape identic și dacă nu exista OMS.
OMS nu a fost implicată în cercetările gain-of-function, în dezvoltarea vaccinurilor ori în impunerea obligației de vaccinare.
Este adevărat că OMS și-a abrogat propriile principii etice și recomandările anterioare, ocazie cu care a făcut extrem de mult rău.
Dar nu este cazul să uităm că nu OMS, ci țările sunt cele care au finanțat și au condus modificările virusului care a produs, cel mai probabil, pandemia covid-19.
Țările au fost cele care, în conlucrare cu industria Pharma, au impus lockdown-uri asupra propriilor populații și au făcut cele mai mari presiuni pentru vaccinare (OMS nu a recomandat niciodată vaccinarea pentru copii).
Asta nu este o încercare de a apăra OMS – organizația a fost atât incompetentă, cât și nesinceră și neglijentă în timpul pandemiei covid-19.
A fost o rușine pentru sănătatea internațională. Apoi a continuat în mod deliberat să mintă țările privind riscurile unor viitoare pandemii și a umflat pretinsele profituri ale investitorilor ca să vândă asigurări în beneficiul sponsorilor săi.
Dar, și dacă scoatem OMS din ecuație, Banca Mondială (principalul finanțator al campaniei pandemice), parteneriatele public-privat care vor să vândă vaccinuri (Gavi și CEPI), Fundația Gates, Germania, Marea Britanie, UE, „mlaștina” americană însăși și Pharma, dimpreună cu mass-media obediente, vor continua să existe.
Toate acestea vor avea alte metode de a asigura o minimă aparență de legitimitate jafului pe care îl fac în domeniul sănătății publice.
Notificarea de retragere a SUA din OMS
Așa cum se menționează și în ordinul semnat de Trump pe 20 ianuarie, retragerea SUA din OMS a mai avut loc o dată, la jumătatea lui 2020 – măsură anulată ulterior de administrația Biden.
În teorie, retragerea intră în vigoare în cam 12 luni, pe baza Rezoluției Comune a Congresului din 1948 prin care SUA a intrat în OMS, aprobată ulterior de WHA.
Dar cum noul ordin executiv urmărește să revoce revocarea lui Biden, nu este clar cât timp a mai rămas din acest termen; de altfel, perioada de așteptare poate fi scurtată printr-un act al Congresului.
Notificarea de retragere din 2025 este interesantă pentru că motivele de retragere prezentate acolo sunt relativ benigne. Ele sunt patru:
- Proasta administrare a pandemiei covid-19 și a altor crize globale de sănătate (nenumite). Nici „proasta administrare” nu este definită, dar poate include susținerea dată de OMS Chinei în efortul de a ascunde originile virusului covid-19, așa cum apare în recentul raport al subcomisiei Camerei Reprezentaților. Nu sunt prea multe candidate evidente pentru crize de sănătate cu adevărat globale pe care OMS să le fi administrat prost. Cu excepția, poate, a epidemiei de gripă porcină din 2009 – asta dacă nu cumva ordinul lui Trump se referă la orice subiect de sănătate globală (caz în care exemplele ar fi multe).
- Faptul că OMS nu a adoptat reformele de care era urgent nevoie. Care ar fi ele nu se spune. Singurele reforme pe care SUA le-a susținut intens la OMS în ultimii ani (înainte de administrația Trump) urmăreau creșterea autorității OMS și deciziilor acesteia asupra statelor suverane. Subcomisia Camerei Reprezentanților, dominată de republicani, a recomandat recent aceleași măsuri.
- Incapacitatea OMS de a-și demonstra independența de influența politică improprie a statelor membre. Asta s-ar referi la China, se poate presupune, dar este o remarcă îngrijorătoare, totuși, câtă vreme OMS se supune voinței statelor, exprimată în Adunare. Ar fi ciudat ca SUA să vrea să „elibereze” OMS de astfel de pârghii de control. Mai mult, ordinul nu menționează nicăieri problema implicării sectorului privat, care, astăzi, furnizează cam 25% din bugetul OMS, și care ar fi, în opinia multora, principalul motiv de corupție și degenerare în OMS.
- Plățile injust de mari făcute de SUA. SUA furnizează cca. 22% din bugetul de bază al OMS – dar asta este doar o parte din finanțare. Marea majoritate a plăților făcute de SUA au fost voluntare, ceea ce înseamnă că SUA poate alege la orice moment să le stopeze, ceea ce înseamnă retragerea ajutorului financiar fără a pierde, însă, dreptul de vot.
În perioada 2024-2025 (până la jumătatea lui ianuarie 2025), potrivit datelor oferite de OMS, China figurează mai jos decât Somalia și Nigeria pe lista de contribuții financiare, ceea ce înseamnă că SUA are aici un motiv de plângere, dar unul care se poate rezolva foarte ușor.
Ce nu apare în ordinul executiv al lui Trump este vreo referire la ceilalți mari promotori ai pandemiei sau ai agendei de criză.
Ordinul nu spune nimic de Fondul Pandemic al Băncii Mondiale, nici de parteneriatele public-privat. CEPI (vaccinuri pentru pandemii) și Gavi (vaccinuri în general) oferă industriei private și unor investitori precum Fundația Bill și Melinda Gates roluri directe în procesul decizional, pe care nu și le-ar putea asigura prin OMS.
Ordinul executiv cere directorului biroului pentru politici pandemice din cadrul Casei Albe să „revadă, modifice și înlocuiască Strategia de Sănătate Globală a SUA, 2024”.
Se speră că aceasta este o recunoaștere a lipsei de temeiuri faptice și de rigoare financiară din politicile actuale.
De altfel, politicile promovate de SUA, de OMS, de Banca Mondială și de parteneriatele public-privat sunt irelevante – și asta în mod deliberat – în ce privește agenții patogeni produși în laborator, cum este, cel mai probabil, și cazul covid-19.
Rata de mortalitate din cauza unor pandemii naturale este în declin de peste un secol.
Implicațiile retragerii
Se presupune că o retragere completă a SUA din OMS ar reduce influența SUA în această organizație, sporind influența UE, a Chinei și a sectorului privat.
Întrucât ea nu privește Banca Mondială și parteneriatele public-privat, retragerea nu va afecta major agenda pandemică.
Covidul ar fi avut loc în America și dacă SUA se retrăgea din OMS înainte de 2020, iar vaccinurile ARNm ar fi fost în continuare impuse în diversele țări de către industria Pharma, cu ajutorul presei vasale.
OMS a funcționat ca un agent de propagandă și a risipit miliarde, dar nu a promovat niciodată vaccinarea obligatorie sau vaccinarea copiilor.
Deși OMS s-a comportat groaznic, forțele care au condus concentrarea de averi și abuzurile la adresa drepturilor omului în era covid-19 și-au avut, în mod clar, originea în altă parte.
Dacă SUA își retrage contribuția de 15% din bugetul OMS – cca 600 de milioane de dolari anual – alții (e.g., UE, Gavi, Fundația Gates) vor umple golul.
Ordinul executiv menționează retragerea contractorilor americani, dar aceștia sunt puțini. Personalul OMS este în cea mai mare parte angajat direct, nu prin guverne. Principalul efect va fi o reducere a coordonării cu agenții precum Centers for Disease Control and Prevention (CDC).
SUA va avea în continuare nevoie de serviciile OMS, cum ar fi reglementarea celor câteva sute de milioane de dolari în mărfuri pe care le distribuie USAID și alte programe publice, dar care nu sunt reglementate de FDA.
Asta nu este o problemă – listele OMS sunt publice – dar SUA ar putea să continue să se folosească de serviciile OMS fără să plătească pentru a le influența.
Mai departe, ordinul executiv semnat de Trump nu spune nimic despre implicarea SUA în negocierea modificărilor la Reglementările Internaționale de Sănătate (IHR) și la Tratatul pandemic.
Negocierile pe marginea IHR s-au terminat acum opt luni de zile și SUA mai are două luni să-și exprime refuzul. Dar IHR nu au legătură cu apartenența la OMS. Iar Tratatul pandemic este contestat în multe țări și nu se știe dacă va fi încheiat.
Pe de altă parte, dispozițiile legii americane FY23 US National Defense Authorization Act (paginile 950-961) sunt deja mai dure decât dacă SUA ar semna aceste aranjamente cu OMS.
De asemenea, istoria SUA de a se retrage din instituții ONU este una plină de reveniri, la schimbarea administrației.
Lăsată fără influența SUA în urma acestei retrageri, OMS se va dezvolta, cel mai probabil, în direcții și mai dezagreabile pentru administrația Trump până când următoarea administrație americană va decide să se reînroleze.
Speranța este ca retragerea SUA să determine o reformă majoră în OMS – acesta fiind unul dintre motivele principale ale retragerii menționate în ordin.
Numai că ordinul nu sugerează, măcar, cam care ar fi direcția dezirabilă a acestei reforme, ori dacă SUA va aborda o politică mai rațională.
Dacă SUA ar explica aceste aspecte, poate că și alte țări i-ar urma exemplul și OMS ar avea șansa unei restructurări.
Dar a te retrage fără să clarifici problemele care stau la baza agendei pandemice nu face decât să întărească interesele care au profitat de covid-19 și care intenționează în modul cel mai clar să continue să o facă.
Să spunem adevărul despre realitate
Entuziasmul manifestat față de retragerea SUA din OMS pare să fi uitat, în mare, două aspecte esențiale:
1. Agenda pandemică, exemplificată și în reacția autorităților la pandemia covid-19, nu este, în primul rând, un program OMS. (OMS a spus, în esență, contrariul, în 2019).
Centrul WHO Bio-Hub din Germania este, în mare măsură, un proiect al guvernului german în colaborare cu Pharma, purtând doar ștampila OMS.
2. Fondul Pandemic al Băncii Mondiale este principala sursă de finanțare a supravegherii pandemice la acest moment; programul celor „100 de zile de vaccinare” (CEPI) e plătit direct din banii contribuabililor care habar nu au despre ce este vorba; iar platforma de contramăsuri medicale (Medical Countermeasures Platform) este un parteneriat între țări, Pharma, G20 și altele.
Aceste programe vor continua, cel mai probabil, și în lipsa OMS. Complexul industrial pandemic a făcut sute de miliarde de dolari prin covid-19 și are și capacitatea, și interesul să continue.
Toate aceste complexități sunt întâmpinate pe rețelele de comunicare virtuală cu afirmații precum „OMS e putredă până la os”, sau „OMS nu se poate reforma”, ba chiar și „OMS este răul pur” – toate aceste etichete nu ajută cu nimic atunci când vorbim de o organizație complexă, cu un personal de 8.000 de oameni, cu șase birouri regionale relativ independente și cu alte zeci de reprezentanțe în diferitele țări.
OMS a lucrat la împiedicarea distribuției de medicamente contrafăcute, salvând, probabil, sute de mii de vieți; acele vieți contează și ele.
Standardele OMS în materie de gestionare a tuberculozei și a malariei sunt urmate în întreaga lume, inclusiv în SUA.
Există țări în care experiența OMS a salvat viețile oamenilor – oameni care, dacă luăm în serios aceste clișee, ar fi fost abandonați.
Organizația are o nevoie disperată de reformă, aspect pe care îl menționează și președintele Trump.
Conducerea ei actuală, care și-a petrecut ultimii ani mințind și înșelând lumea despre covid-19 și riscul pandemic, nu pare deloc candidatul potrivit pentru o astfel de reformă.
Acești oameni au jucat după cum le-au cântat interesele private, dând la o parte nevoile populației globale.
Cu toate astea, OMS, ca structură, este cea mai importantă instituție de sănătate publică la nivel internațional prin care țările pot forța o reformă.
Nu este nevoie decât de un număr suficient de state membre în Adunarea Mondială a Sănătății care să forțeze excluderea intereselor private și să forțeze OMS să revină la programele ei anterioare, care au avut o contribuție benefică semnificativă.
Dacă o astfel de reformă se dovedește imposibilă, atunci o coaliție a țărilor care susțin agenda reformei ar putea să înlocuiască OMS.
Enorma birocrație care a devenit sănătatea globală este necesar să fie văzută prin aceeași lentilă prin care este văzută în SUA.
Fantezia construită în jurul așa-zisului risc pandemic nu diferă mult de agenda pe care Trump a luat-o azi în vizor pe plan intern. Este la fel de corozivă la adresa drepturilor omului, a libertății și a bunăstării umanității.
Avem acum o oportunitate să rezolvăm aceste probleme și ar fi o imensă prostie să ratăm ocazia.
Sursa: yogaesoteric.net
