AOLEU! S-A MAI GĂSIT UN PUTINIST, DA’ UNUL URIAȘ!!!, ÎN VIZITĂ LA MÜNCHEN!
.MOTTO: „Conferinţa de Securitate de la München (MSC) este un forum internaţional dedicat dezbaterilor pe teme de securitate globală. Fondată în 1963 de Ewald-Heinrich von Kleist-Schmenzin, un fost ofiţer german şi opozant al regimului nazist, conferinţa a fost iniţial concepută ca o întâlnire între lideri militari şi oficiali guvernamentali din statele membre NATO, având scopul de a consolida cooperarea transatlantică în domeniul apărării.” (ZIARUL FINANCIAR. ro, 13 februarie 2025
Învechiți, blocați într-un discurs derizoriu, mestecând aceleași fraze de care cetățenii bătrânului continent s-au săturat demult, fruntașii Uniunii Europene s-au prezentat la München ca o gașcă tristă și decrepită. Lipsea sciatica lui Juncker, că în rest… toate sciaticile erau acolo și mai și vorbeau!.
Liderii europeni păreau niște mumii care se străduiesc să-și miște încheieturile înțepenite, învelite în pânze peste care uleiul a râncezit demult. Inadecvați. Incapabili să înțeleagă. Depășiți.
Poate că unii dinte noi au uitat… însă eu țin minte cum a fost. Iar astăzi, acolo, am văzut că era exact acea Europă care ne-a ținut aproape 30 de ani în fundul clasei scoțându-ne, din când în când, de urechi, la tablă, numai și numai pentru a da un exemplu negativ.
Acea Europă care a zis că e bine să se voteze cu viteză supersonică la Ambasada României de la Paris în 2009, pentru că Petrov îi dădea confortul necesar, cu toate că ședea îngenuncheat mai mult în fața șlițului LICURICIULUI DOLOFAN, dar, hei!… ce mare lucru! doar știm că pe-atunci toți licuricii, mici sau mari, erau de aceeași parte a baricadei.
Acea Europă care ni l-a ținut în geamul de la Cotroceni, agățat pe-un umeraș, pe numitul Petrov încă doi ani, deși populația a ieșit eroic la vot ca să-l măture de-acolo, într-una dintre cele mai fierbinți zile ale anului 2012!
Și efortul ei a fost degeaba, și nu s-a putut, deoarece încă o dată alinierea licuricilor era precum alinierea planetelor pe cer… iar cetățenii României au pierdut din nou…
Aceeași Europă care și-a pus-o cocardă-n piept pe Codruța Kovesi, indiferent ce credea despre dânsa poporul român care începea să înțeleagă că mult-cântata luptă cu corupția a folosit la „bărbierirea” unei întregi clase politice și a unei întregi generații de oameni de afaceri români, pentru a-i înlocui pe cei înlăturați cu dezastrul politic de astăzi și pentru a stimula, în schimb, înflorirea afacerilor și a afaceriștilor din exact acele țări care ne țineau pe noi, la Bruxelles, pe coji de nucă.
Ursula von der Leyen a zis, în dorul lelii, că:
„Blocul european va accelera procesul de aderare pentru a admite Ucraina în Uniunea Europeană…
Acum este momentul să mutăm munții, sunt multe lucruri pe care le poate face această Europă… Uniunea Europeană este într-o perioadă de criză, dar voi propune activarea clauzei de salvare* pentru investițiile în apărare…
Acest lucru va permite statelor membre să își mărească substanțial cheltuielile de apărare… Desigur, trebuie făcut într-un mod controlat și condiționat.”.(*Clauza UE pentru cheltuielile pentru apărare se referă la un mecanism din cadrul regulilor fiscale ale blocului care permite statelor membre să se abată temporar de la cerințele bugetare stricte atunci când cresc cheltuielile pentru apărare ca răspuns la amenințările de securitate.).
Președintele german Frank-Walter Steinmeier s-a muncit și el să zică ceva:
„Germania trebuie să-și mărească cheltuielile pentru apărare, dar nu pentru a duce un război, ci pentru a preveni războiul… Nu există nicio cale de ocolire, iar fiecare nou guvern federal va trebui să creeze marja financiară necesară pentru aceasta… Noua administrație americană are o altă viziune asupra lumii decât noi. Una care nu ține cont de regulile stabilite, de parteneriatele stabilite și de încredere… dar neregularitatea nu trebuie să devină modelul pentru o nouă ordine a lumii”.
Numai că după aceea a venit peste ei, din SUA, „furtuna perfectă”, adică vicepreședintele J. D. Vance, ținând și dânsul un discurs pe care răbdătorii cetățeni ai României îl așteptau demult, cu dinții strânși, și l-au tot așteptat și atunci când a trecut, cu ani în urmă, doamna Nuland să-i „salute”, și când le-a băgat Philip Gordon călușul în gură și Petrov-ul în dormitor, și când ambasadorii americani cei insolenți le-au întins mâna-nmănușată, făcându-le semn să le pupe inelul. Iată:
„Amenințarea de care îmi fac cel mai mult griji față de Europa nu este Rusia, nu China, nu este niciun alt actor extern. Ceea ce mă îngrijorează este AMENINȚAREA DIN INTERIOR, retragerea Europei din unele dintre cele mai fundamentale valori ale sale…
Când mă uit la Europa de astăzi, nu este clar ce s-a întâmplat cu unii dintre câștigătorii Războiului Rece…
Situația a devenit atât de dificilă încât ROMÂNIA A ANULAT REZULTATELE ALEGERILOR PREZIDENȚIALE PE BAZA SUSPICIUNILOR FRAGILE ALE SERVICIILOR DE INFORMAȚII ȘI ALE PRESIUNII ENORME DIN PARTEA VECINILOR SĂI CONTINENTALI!
Am înțeles că argumentul a fost că dezinformarea rusă a contaminat alegerile din România, dar i-aș ruga pe prietenii mei europeni să privească lucrurile în perspectivă… Puteți crede că e greșit ca Rusia să cumpere publicitate în social media, pentru a vă influența alegerile. Puteți chiar să condamnați acest lucru pe scena mondială, dar dacă democrația voastră poate fi distrusă cu câteva sute de mii de dolari de publicitate digitală dintr-o țară străină, atunci ea nu e foarte puternică!
În Marea Britanie și în toată Europa, mi-e teamă că LIBERTATEA DE EXPRIMARE ESTE ÎN RETRAGERE… însă nu poți câștiga un mandat democratic CENZURÂNDU-ȚI ADVERSARII sau TRIMIȚÂNDU-I ÎN ÎNCHISOARE…
Organizatorii acestei conferințe LE-AU INTERZIS parlamentarilor care reprezintă partide populiste, atât de stânga, cât și de dreapta, SĂ PARTICIPE la aceste conversații; nu trebuie să fim de acord cu tot ceea ce spun oamenii, dar atunci când liderii politici reprezintă o circumscripție importantă, ne revine sarcina ca cel puțin să participăm la dialogul cu ei”.
Da, da… cetățenii României, umiliți atâția ani de cei care le strigau peste masă: „Voi să tăceți, că sunteți proști!” așteptau demult acest mesaj. Și iată că se întâmplă!.
Poate că sub ochii noștri lumea se schimbă cu o viteză care ne dă vertij, iar trenul accelerat intră în gară și nu stă decât câteva minute.
Ține, așadar, de determinarea și abilitatea noastră să împingem ușa și să intrăm în tren sau să rămânem, ca de obicei, cu geamantanele și papornițele pe peron, privind lung în urma lui și ascultând ce frumos fluieră locomotiva în zare.
Autor: Luminita Arhire
Sursa: facebook.com
