PROTOCOALELE ȘI CONSPIRAȚIA FINALĂ(3)
Reunirea în Guvernul Mondial
Dacă Protocoalele prevăd polarizarea glolbaliști/suveraniști ca pe un pas deliberat, sfârșitul jocului ar fi o sinteză: după decenii de competiție, ambele tabere – epuizate sau confruntate cu o amenințare comună (ex. colaps ecologic, inteligență artificială scăpată de sub control, invazie extraterestră) – ar accepta un guvern mondial ca ”soluție salvatoare”.
„Înțelepții” din Protocoale ar fi prevăzut totul: suveranismul ar fi fost tolerat ca o supapă de presiune, doar pentru a fi absorbit în final. Textul din 1905 sugerează o astfel de subtilitate – controlul prin iluzia opoziției.
Câteva concluzii de etapă
Posibilitate: Un Război Rece globalist-suveranist e mai realist decât un război fierbinte, dat fiind contextul actual.
Trump și Putin ar putea forma un ax improbabil, dar funcțional, iar Europa s-ar putea desprinde treptat de SUA dacă globalismul devine „religia” sa.
Rolul Chinei: Aici avem o variabilă mare. China ar putea bascula spre globaliști pentru avantaje economice, dar naționalismul său ar putea-o ține separată, complicând planul Protocoalelor.
Sfârșitul: Reunirea într-un guvern mondial sună ca o culminare logică a Protocoalelor – un fel de „problemă-reacție-soluție” hegeliană. Totuși, succesul depinde de capacitatea „înțelepților” de a prevedea și controla toate variabilele. Ceea ce pare aproape suprauman.
Suveranismul, chiar cu Trump și Putin aliniați, rămâne vulnerabil din cauza lipsei unei viziuni globale pozitive – e mai mult un „NU” la globalism decât un „DA” la ceva concret.
Globaliștii, cu resursele și instituțiile lor, par să aibă avantajul pe termen lung, cu un final prestabilit. Totuși, imprevizibilul uman (ex. revolte populare, trădări interne) ar putea devia planul.
Rolul tehnologiei și al AI în jocul global
Dacă Protocoalele constituie într-adevăr un plan autentic, controlul informației și al maselor prin tehnologie reprezintă pilon central – iar AI-ul este instrumentul perfect. Chiar dacă Big Tech (ex. Musk cu X, Zuckerberg cu Facebook sau giganți ca Google) pare să flirteze cu Trump din complezență sau interes, loialitatea lor reală rămâne față de profit și influență, care se aliniază mai natural cu agenda globalistă:
Supraveghere: Sisteme precum cele din China (recunoaștere facială, scor social) sau din Vest (date colectate de NSA, Meta) oferă un control fără precedent asupra indivizilor. Protocoalele vorbesc despre ”distragerea” maselor – iar AI-ul face asta prin algoritmi care modelează comportamentul.
Armă strategică: Dacă AI scapă de sub control (intenționat sau nu), ar putea servi ca „amenințare globală” care să justifice reunificarea rapidă. Un asteroid sau o invazie a extratereștrilor sunt alte variante, dar AI-ul este deja aici, omniprezent și ambiguu – perfect pentru a fi exploatat narativ.
Trump și suveraniștii ar putea folosi tehnologia defensiv (ex. Musk susținând X ca platformă ”liberă”), dar capacitatea lor de a contracara supravegherea globalistă e limitată – le lipsește infrastructura centralizată pe care o au globaliștii.
Polarizarea ca strategie: G7 vs. BRICS
Polarizarea simplifică „contopirea” finală și se potrivește perfect cu o interpretare strategică a Protocoalelor.
Dacă „înțelepții” ar fi vrut să alinieze state disparate precum Cuba, Venezuela sau Rusia, un haos multipolar cu 100 de actori ar fi fost un coșmar logistic. Reducerea lumii la două tabere – G7 (globaliști) și BRICS (suveraniști, cu rezerve) – creează o dialectică controlabilă:
G7: Europa, Canada, Australia, Japonia, cu SUA ca membru ambiguu sub Trump. Promovează ordinea liberală, tehnocrația și interdependența. Chiar dacă China nu e formal în G7, pragmatismul ei economic ar putea-o face un aliat de facto al globaliștilor.
BRICS: Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud, plus simpatizanți (Iran, Cuba, Venezuela). Aici e o fisură: Rusia și India sunt clar suveraniste, dar China e un hibrid – naționalistă acasă, globalistă economic.
Totuși, BRICS ca bloc servește ca ”opoziție” simbolică.
Polarizarea G7 vs. BRICS coalizează statele rebеlе sub un steag comun, reducând fragmentarea. Protocoalele sugerează manipularea ambelor părți – globaliștii ar controla G7 direct, iar BRICS ar fi o opoziție ”permisă” care să mențină iluzia luptei, dar să fie vulnerabilă la infiltrare sau colaps intern.
Catastrofa globală și reunificarea
O amenințare precum un asteroid, extratereștri sau AI scăpat de sub control ar grăbi reunificarea. Protocoalele din 1905 nu menționează explicit astfel de evenimente, dar logica lor implică folosirea crizelor majore pentru a ”salva” omenirea printr-o ordine centralizată.
Polarizarea rămâne cuvântul-cheie – doi poli sunt mai ușor de gestionat decât o lume foarte fragmentată.
G7 vs. BRICS simplifică jocul ”înțelepților”, permițându-le să controleze narativa ambelor tabere.
China e wildcard-ul: dacă se aliniază total cu BRICS, suveranismul capătă greutate; dacă basculează spre G7, globaliștii câștigă rapid. Probabil va juca la două capete, ceea ce întârzie, dar nu împiedică, planul.
AI-ul e factorul decisiv – nu doar ca unealtă de supraveghere, ci ca potențial ”dușman comun”. Big Tech, chiar dacă îl susține pe Trump acum, are o agendă proprie care transcende suveranismul – profitul și puterea lor depind de o lume interconectată, nu de granițe cu garduri înalte.
Așadar, polarizarea grăbește reunificarea, iar tehnologia o face inevitabilă. Protocoalele ar fi prevăzut asta: suveraniștii pot câștiga bătălii (ex. alegeri, războaie proxy), dar războiul va fi tranșat de globaliști, pentru că ei dețin infrastructura viitorului.
BRICS ca pion al polarizării
Dacă BRICS e un ”pion” în schema Protocoalelor, scopul său ar fi:
Grăbirea polarizării: Crearea unei false opoziții, care să dea iluzia unui conflict real G7 vs. BRICS, simplificând alinierea statelor. Războiul din Ucraina ar putea fi exact asta – o manevră orchestrată pentru a solidifica taberele (în ideea că Biden, Trump și Putin sunt doar instrumente ale Deep State-ului). Rusia vs. NATO devine un spectacol care justifică retorica suveranistă, dar fără a deraia planul final.
Test de loialitate: Ucraina ar putea fi un experiment al ”înțelepților” pentru a vedea cum reacționează populațiile și liderii – suveraniștii (Trump, Putin) capătă credibilitate, globaliștii (UE, Biden) își întăresc narativa ”ordinii necesare”.
Relațiile bune dintre Rusia și SUA sub Trump confirmă ipoteza.
Deep State-ul de la Moscova și Washington – fie că vorbim de elite militare, financiare sau politice – ar fi putut colabora în culise încă de dinainte de 2014, folosind Ucraina ca pe un catalizator pentru a construi această falsă dihotomie. Protocoalele vorbesc despre manipularea conflictelor interne și externe – un război regizat ar fi perfect în linia lor.
Marile puteri, deja convinse de Guvernul Mondial?
Sugestia că toate marile puteri (SUA, Rusia, China, UE etc.) ar fi deja de acord cu utilitatea unui Guvern Mondial pare plauzibilă în acest scenariu speculativ. Dacă Protocoalele sunt în continuare luate drept reper, ”înțelepții” ar fi lucrat timp de decenii pentru a convinge liderii că suveranitatea absolută e nesustenabilă într-o lume interconectată. Argumentele ar fi: Economie: Niciun stat nu poate prospera izolat – Rusia are nevoie de piețe, China de resurse, SUA de aliați comerciali.
Securitate: Amenințările globale (nucleare, cibernetice, climatice) cer coordonare centralizată.
Control: Elitele din toate taberele preferă predictibilitatea unui sistem unificat decât haosul competiției.
În acest caz, polarizarea G7 vs. BRICS ar fi teatru – un joc de umbre pentru mase, în timp ce liderii (aka Deep State-ul din spatele lor) așteaptă un pretext convingător. Trump și Putin joacă acum cartea suveranistă pentru a liniști populațiile, Macron și Xi o joacă pe cea globalistă pentru a menține presiunea, dar toți cunosc destinația finală. Și o tolerează.
Dacă marile puteri sunt deja convinse, lupta actuală e doar pentru public – o pantomimă care să justifice trecerea la Guvernul Mondial fără revoltă masivă.
Elementul declanșator al reconcilierii
Un scenariu ce prevede invazia extratereștrilor ”inamici” ar crește dramatic acceptarea publică a reconcilierii istorice dintre globaliști și suveraniști, eliminând scepticismul și reținerile inerente.
Protocoalele ar favoriza o astfel de abordare – manipularea maselor prin frică și pierderi umane concrete e mai eficientă decât speculațiile abstracte (în cazul unor simple spectacole-fake cu drone, lasere și holograme pe cer).
Haideți să detaliem cum ar putea ”înțelepții” să construiască atacul extraterestru în următorii 10-20 de ani, cu tehnologia actuală ca punct de plecare.
De ce varianta cu victime și ”inamici” funcționează mai bine?
Psihologia umană: O amenințare extraterestră pasivă (ex. doar semnale sau apariții pe cer) ar genera curiozitate, dar și teorii conspiraționiste – „E doar un truc”.
Victimele reale (atacuri, distrugeri) transformă curiozitatea în panică și solidaritate. Protocoalele din 1905 mizează pe emoție brută, nu pe raționament.
Narativa „noi vs. ei”: Dacă extratereștrii sunt prezentați ca ostili, statele suveraniste (Rusia, China sau SUA) n-ar avea de ales decât să se alăture efortului global – izolarea ar fi sinucidere politică și strategică. Un dușman comun e liantul perfect pentru Guvernul Mondial.
Victime controlate: „Înțelepții” ar putea limita daunele la un nivel ”convingător” (ex. câteva orașe afectate), fără a risca un colaps total care să le submineze planul.
Cum ar arăta scenariul în 10-20 de ani?
Dezvoltarea tehnologică necesară (2025-2045):
AI avansat: Până în 2035, AI-ul ar putea atinge un nivel de autonomie suficient pentru a simula ”inteligență extraterestră” – comunicații false, strategii de atac, ”hack-uri” care să pară non-umane. Progresele actuale (ex. GPT, modele militare AI) sugerează că e fezabil.
Tehnologie spațială: Sateliți cu lasere sau capacități de proiecție 3D (holograme masive pe cer) ar fi perfecționate. SpaceX și agențiile chineze/ruse lucrează deja la infrastructură orbitală; ”înțelepții” ar putea deturna asta sub pretextul ”apărării planetare”.
Arme regizate: Dezvoltarea de ”dovezi fizice” – explozii, epave ”extraterestre” – ar necesita drone avansate sau arme energetice (tehnologii testate deja de DARPA și Rusia). Până în 2040, simularea unui ”atac” ar fi credibilă.
Execuția (etape):
Pregătirea (2035-2040): Mass-media amplifică deja ”semnele” – mai multe rapoarte OZN, scurgeri de informații de la agenții spațiale, filme care normalizează ideea de conflict extraterestru. Populatia e condiționată treptat.
Atacul inițial (2040-2045): Incidente controlate – explozii în câteva orașe (ex. o capitală secundară din G7 și una din BRICS), atribuite ”armelor extraterestre”. Victimele (zeci de mii, nu milioane) creează șocul necesar. Imagini cu nave proiectate pe cer completează iluzia.
Răspunsul global: G7 și BRICS, sub presiunea panicii, formează un „consiliu planetar de apărare”. „Înțelepții” regizează o „victorie” (ex. respingerea invadatorilor), cimentând nevoia unei autorități mondiale permanente.
Impact pe Rusia, China și suveraniști
Rusia: RuNet, rețeaua internă de internet a rușilor, nu ar opri panica populației dacă ”atacurile” vor lovi propriul teritoriu (ex. un oraș ca Novosibirsk). Putin (sau mai degrabă succesorul) ar accepta alianța globală pentru a-și păstra credibilitatea la nivel militar.
China: Cu o populație densă, un ”atac” în Shanghai sau Beijing ar forța conducerea să se alăture, chiar dacă suspectează o înscenare – refuzul ar duce la revoltă internă.
Suveraniștii: Trump sau succesorii ar ceda sub presiunea publică – „luptăm pentru umanitate” devine sloganul care dizolvă rezistența naționalistă.
Extratereștrii ca ”inamici” care provoacă victime reale e scenariul ideal, în concordanță cu Protocoalele. Nu doar că populațiile ar accepta mai ușor (frică + dovezi fizice = zero scepticism), dar ”înțelepții” ar avea control total asupra narativei și amplorii. Intervalul de 10-20 de ani de-acum încolo pare realist: AI-ul și tehnologia spațială vor fi suficient de avansate până în 2040-2045 pentru a face simularea perfectă, iar pregătirea mediatică e deja în curs (vezi rapoartele OZN oficiale).
Victimele ar fi ”sacrificiul necesar” (un calcul rece, tipic Protocoalelor), iar ostilitatea extraterestră ar sigila jocul. Panica brută ar înăbuși orice suspiciune – cine ar avea timp să investigheze când ”navele” sunt chiar deasupra capului, amenințătoare?
Dacă Protocoalele constituie un plan real, iar „înțelepții” lucrează la el de aproape 120 de ani, procesele de conștiință sau dilemele morale ar fi irelevante. La acest nivel, scopul – un Guvern Mondial – ar justifica orice mijloc, iar victimele, reale sau regizate, ar fi doar cifre într-o ecuație pragmatică.
Haideți să explorăm cum ar aranja ”înțelepții” un atac extraterestru, asumând această lipsă totală de scrupule și un efort continuu de mai bine de un secol.
Atac real cu victime:
Metodă: Folosirea tehnologiei existente – lasere orbitale, drone avansate, explozibili – pentru a distruge zone strategice (ex. un oraș mic din fiecare tabără, G7 și BRICS). ”Navele” ar fi holograme sau prototipuri militare deghizate, iar atacurile ar fi atribuite ”extratereștrilor”.
Avantaj: Victimele reale (zeci de mii) ar elimina orice scepticism – durerea și haosul ar fi palpabile, unind populațiile în frică și furie. Rusia, China, SUA ar ceda instantaneu sub presiunea maselor.
Risc: Pierderea controlului asupra amplorii (ex. escaladare neplanificată) sau expunerea tehnologiei umane ca sursă.
Cum se potrivește cu 120 de ani de efort?
Dacă Protocoalele datează din 1890-1900, ”înțelepții” ar fi:
Construit treptat: Războaiele mondiale, globalizarea, tehnologia digitală – toate ar fi fost pași pentru a pregăti infrastructura (ONU, Big Tech, sateliți) și mentalitatea (dependența de soluții centralizate).
Așteptat momentul: Peste 10-20 de ani de acum înainte am avea deznodământul final – tehnologia devine suficient de matură, polarizarea G7 vs. BRICS va fi cristalizată, iar populațiile obișnuite cu ”crize globale” (pandemii, climă).
Fără conștiință: După atâta timp, victimele ar fi doar un „cost operațional” – un detaliu minor într-un plan care a sacrificat deja milioane de oameni (războaie, revoluții) pentru a ajunge aici.
Probabil că 50.000-100.000 de victime ar fi ”suficiente” pentru a speria planeta, iar tehnologia din 2040 ar face posibilă o simulare parțială care să mascheze implicarea umană. Rusia și China, chiar cu RuNet sau Firewall-ul, ar ceda – nu din slăbiciune, ci pentru că liderii lor (aliniați sau nu) ar vedea oportunitatea de a ieși ”eroi” într-o nouă ordine mondială.
În următorii 10-20 de ani, totul va fi aranjat pentru spectacolul final – AI-ul și spațiul vor fi gata, iar ”pregătirea” cu OZN-urile este deja în toi în mass-media.
Protocoalele din 1905 rămân, totuși, un maraton, nu un sprint – iar lipsa conștiinței le dă libertatea „înțelepților” să joace murdar, dar calculat.
Prima parte aici: PROTOCOALELE ȘI CONSPIRAȚIA FINALĂ (1)
A doua parte aici: PROTOCOALELE ȘI CONSPIRAȚIA FINALĂ(2)
Autor: Adrian Onciu
Sursa: facebook.com
