Mos Crăciun
Ca la multe alte popoare si la romani, batranii s-au bucurat de multa stima si respect, mai ales in vechime.
Respectul fata de acestia s-a pastrat si dupa moartea lor, intr-o asemenea masura incat unii dintre ei au devenit un fel de semizei a caror amintire a ramas nestearsa in memoria colectiva.
Un astfel de personaj celebru este si Craciun, pastorul mitic, a carui legenda a fuzionat foarte frumos cu mitul Nasterii Domnului.
Legenda spune ca, fara acordul sotului, Craciuneasa primeste in gazda pe Fecioara Maria, oferindu-i adapost in grajd.
Afland acest lucru Craciun ii taie mainile, iar Maica Domnului i le lipeste la loc.
Minunea il converteste pe Craciun la crestinism.
De bucurie ca nevasta sa a scapat de pedeapsa lui necugetata, Craciun aprinde un rug din cioate de brad in curtea lui si joaca hora cu toate slugile lui.
Dupa joc imparte sfintei familii daruri pastoresti: lapte, cas, urda, smantana. De aici transfigurarea lui Mos Craciun intr-un sfant, care aduce de ziua nasterii lui Isus daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, dupa legenda evanghelica, le aduceau regii-magi in staul noului Mesia.
Cantecele de bucurie adresate de slugile lui Craciun s-au transformat in colinde.
Dupa Romulus Vulcanescu: Mitologia romana
