Doua Romanii, fata in fata…
Se vorbeste frecvent si dupa ureche despre romantioasa poveste a Romaniei interbelice, „socotita”… sa fi fost granarul Europei, despre Micul Paris …de pe Calea Victoriei, sau despre „eternitatea” satului romanesc, cu balade, hore, nunti si minunate sarbatori folclorice…
Realitatea statistica de la inceputul deceniului 4 din secolul trecut developeaza insa faptul ca Romania era o tara subdezvoltata care abia ajunsese la circa 150.000 intreprinderi industriale, cu un potential uman sub 700.000 de muncitori! Dintre acestea insa peste 135.000 erau mici ateliere cu 1-5 persoane, ca industrie adevarata,”existand” practic, doar cea de extractie peroliera.
Adevarat, Romania dispunea de un important potential economic, dar lipseau capitaluri investititionale serioase, care sa-l valorifice.
Desi Romania ocupa atunci un loc de frunte in Europa doar in privinta ponderii populatiei active, datorita natalitatii superioare, (60% din totalul populatiei), aceasta era concentrata majoritar in agricultura. Doar 7,2% dintre romani lucrau in industrie si 14% in servicii, iar valoarea productiei unui muncitor agricol era de zece ori mai mica decat cea furnizata de un muncitor industrial.
Desi era o tara eminamente agricola, productia la hectar la cereale era totusi inferioara celei a majoritatii statelor europene, iar valoarea inventarului agricol pe cap de locuitor era de 15 ori mai redusa decat,de exemplu, cea a Germaniei!.
Drept consecinta si venitul pe cap de locuitor in Romania Mare era cel mai redus din Europa , existand mari discrepante intre mediul rural si cel urban. Astfel, bugetul unei familii din mediul rural era consacrat in proportie de 65-70% hranei, consumului buturilor alcoolice, facand ravagii.
Consumul anual de carne pe cap de locuitor evidentia o enorma diferenta intre mediul rural (3 kg) si cel urban (50 kg).
Taranul roman avea un consum extrem de redus de zahar (2 kg anual de familie), in schimb o famile consuma pana la 3 kg de mamaliga pe zi, cu deosebire in Muntenia, Moldova si Basarabia.
Alimentatia saraca in calorii se explica si prin reducerea drastica a pasunilor, a cresterii animalelor, in favoarea culturilor cerealiere destinate exportului (subventionat masiv de stat). Acest dezechilibru avea drept consecinta raspandirea bolilor nutritionale,indeosebi pelagra, specifice zonelor de monocultura, din Africa sau America de Sud.
Toate statisticile privind locuinta, asistenta medicala, educatia si analfabetismul (43% din totalul populatiei !) dovedesc ca taranul roman (talpa tarii,nu-i asa?) avea unul din standardele de viata cele mai joase din Europa.
O situatie aparent mai buna avea populatia urbana, dar absenta unor programe de constructii de locuinte ieftine, slabiciunea sindicatelor si „paternalismul”de fatada al patronilor au dus la proletarizarea si saracirea accelerata si a acestor categorii sociale.
In incheiere, nu vi se pare ca intre cele doua Romanii – de-atunci si de-acum –
apropierile sunt tot mai mari, inclusiv apropierile autoritariste intre regimul
Regelui Carol al II-lea si actuala situatie politica?
