Mugur Isarescu si septelul Romaniei
La inceput de an nou, era normal ca economia in deriva a Romaniei sa aiba nevoie de un far calauzitor, care sa-i ghideze mersul pe meandrele lui 2008. Dintre sute de personaje care se inghesuie sa prevesteasca starea tarii si se deghizeaza in Mafalda in zorii unui nou ciclu de 12 luni, cea mai buna interpretare apartine anul acesta lui Mugur Isarescu. Longevivul Guvernator al Bancii Nationale s-a exprimat in stilu-i sibilinic in zorii lui 2008, schitand in cuvintele sale sarace si obscure performantele patriei in viitorul apropiat. Asa cum i-au reprodus-o ziarele, prevestirea guvernatorului seamana leit cu celelalte pronosticuri pe care le face in rarele-i aparitii in presa. Creditat cu o intelepciune secreta in gestionarea vistieriei tarii, Isarescu face chiar figura de oracol biblic in ultima-i prestatie orala. „Vad inca sapte ani de crestere economica”, graieste domnul semnat pe bancnotele romanesti, decupat parca dintr-o parabola veterotestamentara. Cea cu cele sapte vaci grase, urmate in visele Faraonului de alte sapte cornute costelive, care o sa le manance pe primele.
Fireste ca, in acord cu contextul sarbatoresc in care si-a facut anticipatiile, Isarescu n-a mai pomenit si de cele sapte rumegatoare slabe si urate. Nu poti strica cheful de munca al unor cetateni onesti, suflecati pana la cot pentru un nou an de salahoreala, cu vesti proaste. Ce i-o venit sa se exprime ca in Vechiul Testament, Cartea Facerii, capitolul 41? Scena in care Faraonul cheama la dansul pe Iosif ca sa-i talmaceasca visul cu vacile grase si slabe?
Sa fie oare un semn faptul ca Guvernatorul BNR ne citeaza din Biblie? Oare lectureaza pe ascuns la serviciu, intru iertarea pacatelor savarsite in lunga-i si tihnita-i guvernare a Bancii Nationale? Unde-o fi citit despre cei sapte ani de crestere? Pe acelasi ecran pe care ii apareau acum cativa ani semnalele devalizarii unor banci gigantice din Romania, pentru salvarea carora n-a facut nimic? Sau unde i se afiseaza astazi dobanda ucigatoare pe care o practica bancile in Romania ori penalitatile pe care le plateste bietul contractant de credite fie si pentru ca ramburseaza in avans un credit luat din neghiobie? Sau pentru impertinenta de a schimba banca fiindca a descoperit marile inselaciuni din micul text tiparit cu caractere minuscule in josul oricarui contract de creditare incheiat in Romania?
In cazul asta, piosul Mugur a gresit capitolul, pentru ca parabola cu camatarul este la alta pagina.
Dar poate ca suntem noi prea prapastiosi si vedem peste tot oracole si viziuni. Poate ca prevestirea lui Isarescu este o anticipare optimista privind septelul Romaniei, in care toate vacile sunt grase si plesnesc de sanatate.
Ar fi bine. Pentru ca, in caz contrar, ramane doar varianta nasoala in care Licuriciul – care se bucura de ani buni de prerogative faraonice – a visat urat si a trimis dupa Isarescu sa-i interpreteze cosmarul. „Vad sapte ani de crestere economica” este atunci o asigurare ca romanii isi vor mai plati sapte ani dobanzi grase si frumoase la creditele contractate.
Dau fuga la banca sa ma asigur ca perioada de rambursare a prapaditului meu credit pentru nevoi personale este mai mica de sapte ani.
Desi, daca ma-ntrebati pe mine, as astepta ceilalti sapte ani de dobanzi anemice.
Vifor Rotar
